Căcărează...electorală

Povestea bunică-miu, trăitoriu în democraţia electorală interbelică…
-Ne scoate,într-o duminică, cu gornistu, la primărie. Tot satul!
Acolo erau tot domni;zâmbitori, râzători, care veneau pe la noi, printre oameni să ne strângă mâna. Ba, pe cei mai curăţei îi şi pupau, drăgăstoşi.
Şi aflăm că, printre ei, se afla deputatul nostru, care ne voia din nou votul.
Începu acesta să ne turuie câte şi câte despre binele făcut, în parlament, ţării şi nouă, în special .Şi, ne-a mai face, dacă-l alegem din nou.
Şi, ca să ne convingă, spuse unui tânăr cu un ochelar pe-un ochi ( poate monoclu, zic eu) :
-Scoate caietul şi scrie ce vor oamenii! Ei, ce-aţi dori să vă dea ţărişoara prin mine, deputatul vostru ? Hai, curaj! …Tu?
Omul, arătat cu degetul, se foi, se răsfoi şi zise:
-Poi, am copii mici şi... lapte…
-Aha! Trece-l cu o vacă!...Tu ?
-Cu pamântul stau rău…
-Stai? Nu mai stai! Trece-l cu un hectar…nu, cu două!
Îl ţinti cu privirea râzătoare şi pe un bătrân trecut bine! :
-'Neata, moşule ?
-Eu, cucoane,…eu …Mi-s fără muiere …
-Şi vrei una?
-Nu, asta găsesc eu singur, numai că nu am cu ce…
-Am priceput, gata, doar îs bărbat, ce naiba, trece-l , mă, cu o p..ă! Ba… cu două, să ajungă!
Lumea râse înăbuşit în pumni.”Şmecher boier! De-al nostru!”
.............................................................
Parcă nu mi-a spus-o bunicu-miu!?

O ciripică...gramaticală

Declarându-şi truda tinereţii pe tarlaua dreptăţii, credeam că procurorul Ponta ştie ceea ce "fumează" până şi corigentii dintr-a şaptea : adectivul CINSTIT nu are grade de comparaţie; Cineva este CINSTIT sau NECINSTIT ! E absurd sa zici ca vei alege miniştrii cei mai cinstiţi, de după '90 iar guvernul ales, în drumul spre Braşov , va fi „ cel mai cinstit pe care România l-a avut”! Parcă era mai bine dacă invăţa, precum MRU,şi gramatica.

Legendă apocrifă

Textul acesta este reconstituit din pleava unui manuscris de la Kumran, undeva pe malul Mării Moarte. Este un document apocrif, pe care nici un savant serios nu dă doi bani.numai eu am dat doi lei, de cei cu gaură, ca să sclipuiescdoar câteva fragmente inteligibile. Cap. 1. Şi a fost făcut omul. 1….luând Dumnezeu a făcut pe om. După chipul şi asemanarea lui. 2.Si avea nevoie de om pentru că: făcuse înainte cuvântul şi – şi dorea şi dialogul; -avea nevoie de un ucenic, să-l ajute la nişte nimicuri, cum ar fi fost: să aburce câteva pietroaie pe Everest, până la 9000m; să meşterească o capcană pentru şarpe, care şi-o luase în cap; să facă o potecă uscată, un fel de punte, intre Rai şi America, pentru a fi descoperita mai repede. . Cap. 2. Dar omul se nimerise leneş. 1. Cum îl scăpa Dumnezeu din ochi, se strecura la o margine de Rai, tragea un nor de pe boltă, să-şi facă pernă, şi-o punea pe aghioase*, încât băga boala în dobitoace. 2. Şi domnul Se scărpina in cap a lehamete. Cap. 3. Si, apoi, făcu muiarea. 1. A făcut Dumnezeu o găleată mare de maglavais de lut, a modelat femeia asemenea barbatului, apoi s-a tras mai la dos; simţea nevoia să faca un nou fluviu, mai mare, Amazonul; de aceea, se uşură mai îndelung. 2. Estimp, Adam căscă un ochi spre opera Domnului şi strâmbă din nas. Nu-i plăcea. Cap.3. Adam reface chipul femeii. 1. Pândi o clipă; văzându-şi stăpânul preaocupat, începu modificarea muiarii de la ochi : i-i făcu mari, adânci. Îi boi cu albastrul dintr-un ciob de cer, turnă şi negru de după Lună ( ca sa şi-i schimbe după plac, până la inventarea lentilelor de contact. ) 2. Se uită indelung şi-i plăcură! 3. Gura: i-o mai lungi spre urechi, luă lut si-i trânti nişte buze pline-cărnoase. 4. Se uită mai îndelung şi chiar îi plăcu! 5. Lungi gâtul, trăgând de cap, care se mai micşoră. 6. Si tot i-a plăcut. 7. Ajuns la piept, scuipă într-o parte. Arăta jalnic. 8. Aşa că luă un cancioc de lut şi turnă o moviliţă; pe stânga.La fel, pe dreapta. Numai că i se păreau prea mici, dar lut-ioc. 9. Si nu chiar i-a plăcut! 10. Pântecul i-l netezi cu palma muiată in salivă. 11. Şi tare-i plăcu! 12. Picioarele le făcuse Domnul prea scurte.si lipit – ţepene.Le lungi, că lutul era încă moale 13. Şi tare-i mai plăcură. 14. Se dădu Adam trei paşi înapoi, scrută „ Opera”. Lipsea ceva. Ahaa! 15. Desfăcu, cu greu, picioarele, şi scurmă cu mana ceva material,lasând o groapă in loc. 16. Din ce scormonise,face el două ţumburucuri şi le infige în vârful moviliţelor de pe piept. 17. Se retrase doi-trei paşi îndărăpt, făcu ochii cât cepele, îi plăcu ce făcuse şi leşină! Cap.4. Si lui Dumnezeu îi plăcu, ca tot ce-i frumos. Cap. 5. Dumnezeu o numi Eva, iar Adam altfel. 1.Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi [ încă] nu se ruşinau. 2.Dumnezeu i-a zis EVA, iar Adam, pe ascuns, ANA, că o zidise în adâncul plăsmuirii lui. *aghioase = imnuri liturgice> aici sforait

CIRIPICI, CLOPOŢICI ŞI CĂCĂREZE

Sunt necesare câteva spuneri. Cuvintele din titlu au conotaţii fantastice pentru mine; sunt din matricea lingvistică şi existentială a familiei mele nărăvaşe. Istoria lor: fetele mele,încă înainte de a merge copăcel, au probat o poftă zdravănă a conversaţiei.Numai că, după fundamentalele vocabule MAMA;TATA; PAPA’ , CACA, au trecut la creşterea limbii româneşti, născocind cuvinte, expresii , de-ţi trebuia dicţionar special (1-2 ani!) De ex., una, la lecţia despre „r” a aflat cuvântul „cirip", pe care il rostea oridecâte ori vedea o pasăre.Numai că pasărea s-a numit, irevocabil, ciripică, pl. ciripici. Cealaltă , a văzut la munte o vacă cu clopot la gât şi-a strigat: Uite,tata, o clopoţică! Şi aşa a rămas. Al treilea cuvânt vine din experienţa mea de ciobănuş; căcărează- căcăreze = măslinuţele alea negre pe care le împrăstie oile prin iarbă. Marele Pascal, se zice, s-a retras la o mânastire şi, când voia cineva să dialogheze cu el pe vreo adâncă temă, nu accepta până nu primea lista cu semnificatia cuvintelor de bază din discuţie.Aşa am făcut şi eu , precizând ,da capo, semantica termenilor din titlu. Cât despre conţinut, acesta s-ar cam potrivi cu termenii explicaţi , adica reflectări ale realităţilor contingente din politică, viaţa socială, spirituală şi alte alea. Relatări scurte, insolite, poate şi amuzante (haz de necaz).

Alioşa şi zilele negre

Alioşa studiază aprofundat Abcedarul. Şi ce crâncen se repede la literele noi, face disecţii pe ele, adică din ce-s formate; le recompune din sârmuliţe şi plastilină. Ce mai,treabă gospodărească!
Azi, în pauza mare, nu se mai repede, să fie primul la covrigeii fiebinţi,copţi mintenaş, chiar pentru cei de-a-ntâia. ( Sunt simpatia covrigarului de lângă Parc.)
-Alioşa, fuguţa la covrigei că se gată!
-Nu, doamna, fac economie!
-?!?
-Pentru zile negre!
- ?!
- Ca să-mi iau un ou Kinder!