Am primit recent un mail cu definiţiile actualizate ale unor cuvine din Larousse
Selectez aici doar câteva, din sfera tematică social-economică (cu scuze pentru cei cărora le-am trimis întregul)
CAPITALISM - regim în care omul îl exploatează pe om.În regimul socialist e invers!
DEMOCRAT - om prea sărac pentru a fi capitalist şi prea bogat pentru a fi comunist.
DICTATURĂ - regim în care toată lumea trebuie să spună că e democraţie.
DIPLOMAT - cel care-ţi spune să te duci la dracu' cu o asemenea eleganţă, încât îţi vine chiar să te duci.
ECONOMIST - expert care va fi capabil să spună MÂINE de ce nu s-a întâmplat AZI ceea ce a prezis IERI.
MIZERIE - situaţie economică în care ai avantajul că nu mai ai frică de hoţi.
PARLAMENT - cuvânt straniu, format din două verbe : PARLER= a vorbi şi MENTIR=a minţi.
POLITICĂ - activitate care are rolul de a împiedeca oamenii să se ocupe de ceea ce au nevoie.
STATISTICIAN - persoana care consideră că sunteţi la temperatura potrivită, atunci când staţi cu capul în congelator şi cu picioarele în cuptor
NOTA BENE: Vă rog să asimilaţi noile definiţii.Cum vă prind- ascultarea!
joi, 30 august 2012
vineri, 24 august 2012
Nimicuri din politică
CE POLITICA FAC – Sunt nevoit să răspund unui necunoscut, care mă somează să precizez ce politică fac, cu cine votez, de regulă.
Aş putea să ignor mailul, pe principiul învăţat la grădiniţă (eu n-am urmat, încă, această Academie!) : “să nu vorbeşti cu persoane necunoscute!”
Am să zic, totuşi, ca la spovedanie : sunt un zoon politikon* în toate fibrele fiinţei. În altă viaţă, am fost atenian liber , pe timpul lui Pericle şi învăţam alfabetul democraţiei în Agora.*
Cred că am aruncat pe treptele de marmură ostrakonul*meu, întru condamnarea la moarte a lui Socrate*. De acolo mi se trage un stigmat , o scoică, desenată pe mână, la naştere. Semn de păcat!
Răspuns: Da, am moşit, după 89’ partidul FSN, l-am trădat pe Iliescu, mergând cu Roman la PD(FSN), m-a trădat Roman şi am răspuns rugăminţii lui Quintus de a reorganiza, la Botoşani, PNL. Deci, nu-s, cum par, fecioară. Mai potrivit- o boarfă bătrână.
Nu mai votez de mult. Am şi o motivaţie: rămân numai un banal observator al vieţii politice. O admir şi-o bârfesc, cu dragoste, cum o fac şi când privesc, nevolnic, un stol de femei, în care plesnesc hormonii. Asta-i!
Apropo de vot, scriind că “nu mai votez”, mi-am dat seama că, deja, nu mai exist. După teorema încă răsuflătorului preşedinte- interimar, sunt oameni vii numai aceia care au votat la referendum. Automat, am devenit un vârcolac al Băsescului.Vae victis!
Ps. Ce-ar fi să fac un banc? Cică, madam’ Andronescu a dat ordin să se modifice programa de literatură română: să se scoată toţi morţii de pe lista de lectură! (Permanentă.)
-------------------------------------------------------------------------------------
*Rogu-vă să mă lăsaţi să dezvolt câte ceva despre cuvintele cu asterisc(*). Nu azi.
LEGAL vs LEGITIM – În gura a mii şi milioane ( ! ) de părelnici aceste vocabule par un fel de antonime.
Pornim de la: "Băsescu a rămas un preşedinte legal, dar nu este legitim!"
Pentru că îmi suna cumva pleonastic, am purces la căutări prin lexicoane; de la noi şi de la alţii.
Peste tot , definiţiile sunt reductibile la: LEGAL- fondat pe lege; consfinţit prin lege;
LEGITIM – întemeiat pe lege; care se justifică prin lege; justificat legal!
Aşa că fraza de mai sus devine:" Băsescu a rămas un preşedinte LEGAL, DECI (nu dar!) este LEGITIM !
QED
Ps. Dacă îmi puteţi oferi alte argumente şi sursele lor ştiintifice, vă implor să nu mă lăsaţi în întuneric. Plătesc bine!
Aş putea să ignor mailul, pe principiul învăţat la grădiniţă (eu n-am urmat, încă, această Academie!) : “să nu vorbeşti cu persoane necunoscute!”
Am să zic, totuşi, ca la spovedanie : sunt un zoon politikon* în toate fibrele fiinţei. În altă viaţă, am fost atenian liber , pe timpul lui Pericle şi învăţam alfabetul democraţiei în Agora.*
Cred că am aruncat pe treptele de marmură ostrakonul*meu, întru condamnarea la moarte a lui Socrate*. De acolo mi se trage un stigmat , o scoică, desenată pe mână, la naştere. Semn de păcat!
Răspuns: Da, am moşit, după 89’ partidul FSN, l-am trădat pe Iliescu, mergând cu Roman la PD(FSN), m-a trădat Roman şi am răspuns rugăminţii lui Quintus de a reorganiza, la Botoşani, PNL. Deci, nu-s, cum par, fecioară. Mai potrivit- o boarfă bătrână.
Nu mai votez de mult. Am şi o motivaţie: rămân numai un banal observator al vieţii politice. O admir şi-o bârfesc, cu dragoste, cum o fac şi când privesc, nevolnic, un stol de femei, în care plesnesc hormonii. Asta-i!
Apropo de vot, scriind că “nu mai votez”, mi-am dat seama că, deja, nu mai exist. După teorema încă răsuflătorului preşedinte- interimar, sunt oameni vii numai aceia care au votat la referendum. Automat, am devenit un vârcolac al Băsescului.Vae victis!
Ps. Ce-ar fi să fac un banc? Cică, madam’ Andronescu a dat ordin să se modifice programa de literatură română: să se scoată toţi morţii de pe lista de lectură! (Permanentă.)
-------------------------------------------------------------------------------------
*Rogu-vă să mă lăsaţi să dezvolt câte ceva despre cuvintele cu asterisc(*). Nu azi.
LEGAL vs LEGITIM – În gura a mii şi milioane ( ! ) de părelnici aceste vocabule par un fel de antonime.
Pornim de la: "Băsescu a rămas un preşedinte legal, dar nu este legitim!"
Pentru că îmi suna cumva pleonastic, am purces la căutări prin lexicoane; de la noi şi de la alţii.
Peste tot , definiţiile sunt reductibile la: LEGAL- fondat pe lege; consfinţit prin lege;
LEGITIM – întemeiat pe lege; care se justifică prin lege; justificat legal!
Aşa că fraza de mai sus devine:" Băsescu a rămas un preşedinte LEGAL, DECI (nu dar!) este LEGITIM !
QED
Ps. Dacă îmi puteţi oferi alte argumente şi sursele lor ştiintifice, vă implor să nu mă lăsaţi în întuneric. Plătesc bine!
joi, 23 august 2012
Cruciaţii fără Ierusalim
În ultima postare , am cam expediat, neprofesional, hiatusul dramatic apărut în populaţia ţării noastre.
Adică, n-am adâncit şi nuanţat suficient structura, specificitatea şi mobilul fiecărei tabere, structura şi mişcările din interior, evadările şi trădările, factorii şi tipurile de manipulare, forţele oculte şi posibilele lor interese.
Cam multe date neprecizate şi, mai ales, nepuse în ecuaţia crizei politice actuale. Ceea ce probează amatorismul analizei mele!
Un simpatic „ jurnalist rătăcitor” (v. Vlad Ursuleanu.ro ) citează un experiment de tot interesul: dacă se scanează creierul unor politicieni angrenaţi în dispute intense, se observă ceva uimitor; zona responsabilă de raţiune zace în întuneric, iar zona care guvernează emoţiile devine incandescentă! Cred că este axioma de la care se poate porni la o viitoare analiză laborioasă.
Partea cea mai învăluită în ceaţă a „beligeranţilor” este aceea a tineretului. (De mult sunt obsedat de statusul actual al acestei părţi din populaţie.) Sunt convins că aici se află toate datele care ar putea prognoza devenirea acestei ţări. Şi nu mă refer numai la des citatul „conflict, tradiţional, dintre generaţii”, ci la noi dimensiuni, imprevizibile ale afirmării lui.
Iată-mă, dator vândut celor , câtorva, ascunşi în anonimat, cititori.
Cu entuziasm nedisimulat, i-am descoperit pe tineri în mediul virtual şi m-au copleşit!
Bravi sub stindarde nedesluşite,aleatorii, au devenit, pentru mine, noii cruciaţi, fără Ierusalim. Scrâşnesc din dinţi, lovesc în impostură, se declară războinicii unui nou ev. Deocamdată virtual.
Sunt „mucoşi şi ţâfnoşi”, dar frumoşi şi cu visuri despre o lume pe care aş fi fericit s-o mai prind!
Cât m-am moşmăit eu, unele lucruri s-au terminat prin România în coadă de peşte. Continuă nu numai provocarea coloneilor, ca la greci, cu ceva ani în urmă. Sper că fără consecinţele de acolo.
Drept comentariu pentru evenimentele de azi vă trimit la pictura lui T. Aman, aflată la sfârşitul postării anterioare. Cam aşa arată Ţara.
Eu rămân , visător, la intrarea în luptă a cruciaţilor mei, de mai sus, care vor zări Ierusalimul real
Adică, n-am adâncit şi nuanţat suficient structura, specificitatea şi mobilul fiecărei tabere, structura şi mişcările din interior, evadările şi trădările, factorii şi tipurile de manipulare, forţele oculte şi posibilele lor interese.
Cam multe date neprecizate şi, mai ales, nepuse în ecuaţia crizei politice actuale. Ceea ce probează amatorismul analizei mele!
Un simpatic „ jurnalist rătăcitor” (v. Vlad Ursuleanu.ro ) citează un experiment de tot interesul: dacă se scanează creierul unor politicieni angrenaţi în dispute intense, se observă ceva uimitor; zona responsabilă de raţiune zace în întuneric, iar zona care guvernează emoţiile devine incandescentă! Cred că este axioma de la care se poate porni la o viitoare analiză laborioasă.
Partea cea mai învăluită în ceaţă a „beligeranţilor” este aceea a tineretului. (De mult sunt obsedat de statusul actual al acestei părţi din populaţie.) Sunt convins că aici se află toate datele care ar putea prognoza devenirea acestei ţări. Şi nu mă refer numai la des citatul „conflict, tradiţional, dintre generaţii”, ci la noi dimensiuni, imprevizibile ale afirmării lui.
Iată-mă, dator vândut celor , câtorva, ascunşi în anonimat, cititori.
Cu entuziasm nedisimulat, i-am descoperit pe tineri în mediul virtual şi m-au copleşit!
Bravi sub stindarde nedesluşite,aleatorii, au devenit, pentru mine, noii cruciaţi, fără Ierusalim. Scrâşnesc din dinţi, lovesc în impostură, se declară războinicii unui nou ev. Deocamdată virtual.
Sunt „mucoşi şi ţâfnoşi”, dar frumoşi şi cu visuri despre o lume pe care aş fi fericit s-o mai prind!
Cât m-am moşmăit eu, unele lucruri s-au terminat prin România în coadă de peşte. Continuă nu numai provocarea coloneilor, ca la greci, cu ceva ani în urmă. Sper că fără consecinţele de acolo.
Drept comentariu pentru evenimentele de azi vă trimit la pictura lui T. Aman, aflată la sfârşitul postării anterioare. Cam aşa arată Ţara.
Eu rămân , visător, la intrarea în luptă a cruciaţilor mei, de mai sus, care vor zări Ierusalimul real
luni, 20 august 2012
Bătălia pentru... România
Mă grăbesc să aştern câteva gânduri despre mulţimea de pe celălalt mal al văgăunii naţionale.
Spun „mă grăbesc", pentru că începe toaca şi dăngăne clopotele pentru serbarea de mâine, dedicată sfeştaniei referendumului. Unii îşi vor plânge intrarea în sclavie, alţii îşi vor chiui haiducia, ducând în vârful suliţelor căpăţânile căpeteniilor învinse.
Se anunţă, la noapte, ploi de meteoriţi, nu din Perseide, ca-n alţi ani, ci din Constelaţia de Bruxelles ( fără delicioasa varză, tot de acolo ).
Va mai fi noaptea trădărilor şi a cuţitelor lungi, noaptea de cristal şi de alte feluri, scoase din cartea de istorie.
Nu voi, nu pot a lipsi de la asemenea spectacol. Mă aştept fie la tone de artificii colorate şi de confetti, fie la sute de cocktailuri Molotov. Lipsă numai „ Hora Unirii”!
Să mă întorc la oile noastre.
Pe malul nepovestit se îngrămădesc neamurile lumii, nu alta! Curat Turnul Babel!
Tinerime cât se cuprinde în zare: de cei cu caş la gură, foindu-se plini de sine, de cei cu căştile înfipte în urechi , cu ochii în eter după melodiile furate; Alţii, serioşi, aproape speriaţi că s-au amestecat cu vulgul.O ceată poartă tricouri sortite să crape de atâţia pectorali şi bicepşi. Accesorii au papioane şi o inscripţie: NEAM SĂTURAT ! Măi, să fie!? Nu par analfabeţi… şi mă dumiresc:sunt NEAMUL SATURAT DE STAREA ÎN CARE A AJUNS ŢARA!
Mai sunt feisbuciştii, tuiterii. Cei mai bătrâni dintre cititorii mei, care au fost siliţi de mine să citească „ Ţiganiada”îşi pot imagina uşor ceea ce descriu, gândindu-se la defilarea cetelor ţigăneşti!
Alte mulţimi sunt bugetarii mai spilcuiţi, evadaţi din tabăra celor fără orizont: sunt oameni ai şcolii, medici, magistraţi, IT-işti. Printre ei negustori, industriaşi,militari activi (în civil, fireşte ) şi tot ceea ce mai poate fi definit drept middle class.
Dacă pe opozanţi îi defineam ca solidari, camarazi în proiecte uneori iluzorii, ăştialalţi sunt sectar-individualişti, cinici, uşor laşi, chiar. Greu de unit şi de urnit în acţiuni sociale de amploare.
Ăştia-s combatanţii de mâine seară.
Despre lideri, pe la o poimâne, dac-om mai fi… Liberi!
Spun „mă grăbesc", pentru că începe toaca şi dăngăne clopotele pentru serbarea de mâine, dedicată sfeştaniei referendumului. Unii îşi vor plânge intrarea în sclavie, alţii îşi vor chiui haiducia, ducând în vârful suliţelor căpăţânile căpeteniilor învinse.
Se anunţă, la noapte, ploi de meteoriţi, nu din Perseide, ca-n alţi ani, ci din Constelaţia de Bruxelles ( fără delicioasa varză, tot de acolo ).
Va mai fi noaptea trădărilor şi a cuţitelor lungi, noaptea de cristal şi de alte feluri, scoase din cartea de istorie.
Nu voi, nu pot a lipsi de la asemenea spectacol. Mă aştept fie la tone de artificii colorate şi de confetti, fie la sute de cocktailuri Molotov. Lipsă numai „ Hora Unirii”!
Să mă întorc la oile noastre.
Pe malul nepovestit se îngrămădesc neamurile lumii, nu alta! Curat Turnul Babel!
Tinerime cât se cuprinde în zare: de cei cu caş la gură, foindu-se plini de sine, de cei cu căştile înfipte în urechi , cu ochii în eter după melodiile furate; Alţii, serioşi, aproape speriaţi că s-au amestecat cu vulgul.O ceată poartă tricouri sortite să crape de atâţia pectorali şi bicepşi. Accesorii au papioane şi o inscripţie: NEAM SĂTURAT ! Măi, să fie!? Nu par analfabeţi… şi mă dumiresc:sunt NEAMUL SATURAT DE STAREA ÎN CARE A AJUNS ŢARA!
Mai sunt feisbuciştii, tuiterii. Cei mai bătrâni dintre cititorii mei, care au fost siliţi de mine să citească „ Ţiganiada”îşi pot imagina uşor ceea ce descriu, gândindu-se la defilarea cetelor ţigăneşti!
Alte mulţimi sunt bugetarii mai spilcuiţi, evadaţi din tabăra celor fără orizont: sunt oameni ai şcolii, medici, magistraţi, IT-işti. Printre ei negustori, industriaşi,militari activi (în civil, fireşte ) şi tot ceea ce mai poate fi definit drept middle class.
Dacă pe opozanţi îi defineam ca solidari, camarazi în proiecte uneori iluzorii, ăştialalţi sunt sectar-individualişti, cinici, uşor laşi, chiar. Greu de unit şi de urnit în acţiuni sociale de amploare.
Ăştia-s combatanţii de mâine seară.
Despre lideri, pe la o poimâne, dac-om mai fi… Liberi!
duminică, 19 august 2012
" ...escu "
Sunt cam încurcat. Pornisem, plin de râvnă, să aştern o analiză trăsnet despre criza politică de la noi. Toate erau limpezi-străvezii şi gâlgâiau de nerăbdare să fie aşternute în pagină.
Cel Rău şi-a îmbârligat, însă, coada între taste. Ca să-şi bată joc de mine. Mi-a furat ochii şi i-a ascuns în tubul catodic al televizorului; unul vechi,cred sovietic, nărăvit să pornească numai dacă îi trag un pumn. ( Bine că nu mă umflă, încă, pentru ultraj antisovietic!)
Îsi primise energia musculară şi ţipa în draci. Voiam să-l opresc, cu un alt pumn în partea dorsală; când am tresărit. Voci cunoscute, debitau replici şi mai cunoscute. Se transmitea la RTV1 o veche înregistrare: „…escu”, de Muşatescu. Am rămas cu nasul lipit de ecran, după ce alimentasem cu încă doi pumni telehardughia, să nu se oprească,cumva. Şi aşa am rămas pâna la ultima replică.
Mai fă ,Ioane, comentariu politic! Îl ascultasem, spus de actorii St.Bănică, Mihăilescu-Brăila, Dorina Lazăr, Corado Negreanu. Era, cuvânt cu cuvânt, ceea ce aveam în minte să aştern pe blog.
Chiar nu mai pricep; ieri era azi?
„ …eştii” de ieri trăiesc chiar acum: deputat sadea, ministru sadea, prim-ministru iar sadea! Aceleaşi intrigi grosolane, aceleaşi lovituri în cojones, idem manevre oculte.
Mă bucur că preşedintele tvr, unul cu prenume de cântăreţ roker,( o fi Elvis?) e atât de incult, încât a aprobat retransmiterea acestei comedii politice „ actuale”!
Cum rămâne cu discuţia despre românimea aflată pe malul celălalt al faliei care ne rupe ţara în două? Din cine este alcătuită, ce gândeşte, ce vrea de la viaţă?
Încerc mâine, dacă n-o fi prea târziu
Cel Rău şi-a îmbârligat, însă, coada între taste. Ca să-şi bată joc de mine. Mi-a furat ochii şi i-a ascuns în tubul catodic al televizorului; unul vechi,cred sovietic, nărăvit să pornească numai dacă îi trag un pumn. ( Bine că nu mă umflă, încă, pentru ultraj antisovietic!)
Îsi primise energia musculară şi ţipa în draci. Voiam să-l opresc, cu un alt pumn în partea dorsală; când am tresărit. Voci cunoscute, debitau replici şi mai cunoscute. Se transmitea la RTV1 o veche înregistrare: „…escu”, de Muşatescu. Am rămas cu nasul lipit de ecran, după ce alimentasem cu încă doi pumni telehardughia, să nu se oprească,cumva. Şi aşa am rămas pâna la ultima replică.
Mai fă ,Ioane, comentariu politic! Îl ascultasem, spus de actorii St.Bănică, Mihăilescu-Brăila, Dorina Lazăr, Corado Negreanu. Era, cuvânt cu cuvânt, ceea ce aveam în minte să aştern pe blog.
Chiar nu mai pricep; ieri era azi?
„ …eştii” de ieri trăiesc chiar acum: deputat sadea, ministru sadea, prim-ministru iar sadea! Aceleaşi intrigi grosolane, aceleaşi lovituri în cojones, idem manevre oculte.
Mă bucur că preşedintele tvr, unul cu prenume de cântăreţ roker,( o fi Elvis?) e atât de incult, încât a aprobat retransmiterea acestei comedii politice „ actuale”!
Cum rămâne cu discuţia despre românimea aflată pe malul celălalt al faliei care ne rupe ţara în două? Din cine este alcătuită, ce gândeşte, ce vrea de la viaţă?
Încerc mâine, dacă n-o fi prea târziu
sâmbătă, 18 august 2012
Ne intoarcem...(III )
CRIZA POLITICĂ – mi se pare cea mai ilogică, paradoxală năpastă căzută pe capul nostru.
Aş îndrăzni să afirm că România trece printr-un suprarealism politic, provocat de nişte politicieni agăţati într-o problematică ruptă atât de nevoile ţării, cât şi de cerinţele spaţiului european. Oamenii politici, indiferent de partide (că de doctrine nu mai e vorba de mult!) şi de vârstă ( s-a produs un fenomen straniu: tinerii promovaţi au îmbătrânit spontan în metehnele tradiţiomale!); deci, oamenii politici au pierdut, ca în Caragiale, uzul raţiunii.
Clamează lozinci democratice, dar practică un populism primitiv, excitant, pe care-l uită spontan, când preiau puterea.
Cum s-a ajuns aici?
Păi, ni se trage încă de la revoluţie. Coloanele noastre de entuziaşti se hrăneau din democraţia originală a nevânzătorilor de ţară,, se lăsau asmuţite contra unor simpatici şi aerieni bătrânei care nu gustaseră „salamul cu soia” şi puneau de mămăliga ţărănistă sau liberală, fără să se întrebe dacă ştim cu ce se mănâncă. Atunci a început canibalismul naţional primitiv (minerii care plantatau pansele, diversiunile naţionaliste din zona secuiască ) fugărirea candidaţilor – duşmani ai poporului ( Raţiu, Câmpeanu ) prin sate.
Treptat, ne-am mai civilizat. S-a sofisticat tactica electorală; arma preferată a devenit populismul gras, la care salivau abundent votanţii. Se formează majorităţi arogante şi nenaturale, se legitimează jaful naţional, se practică greve parlamentare gros plătite, se instruiesc gărzi paramilitare din sindicalişti şi rezervişti, gherile de şantajişti. Ce mai, ca n timpurile cheguevariste!
O falie periculoasă pentru fiinţa naţională a împărţit populaţia în două tabere parcă ireconciliabile.
Nu ştiu cum să le numesc, dar pot să le descriu.
Intr-o parte, nu zic stânga sau dreapta, ca să nu le dau conotaţie doctrinară, că n-avem aşa ceva, într-o parte, zic, situiez bătrânetul (şi eu! ),majoritatea bugetarilor (şi eu!), bună parte a sătenilor, muncitorii de slabă calificare; toţi visează nostalgic la Ceauşescu, rememorând ordinea şi disciplina de pe atunci. Este o populaţie puternic traumatizată de tranziţii şchioape, neterminate; populaţie ostenită, epuizată, care nu mai aşteaptă decât o asistenţă socială sigură şi o mână fermă de tătuc în fruntea ţării.
Aceşti oameni refuză inovaţia (las’că stiu eu!, pe vremea mea…Of! tineretul ăsta! ), legalitatea (ce-i aia 50% +1? Când m-au votat 7,5 milioane = 46 % , eu am câştigat!) pluralismul de opinii.
Ei poartă,inconştient, stigmatul gândirii comuniste. Mă bucur că mi-am amintit zisele lui V. Havel : „Comunismul e ca SIDA. Dacă te naşti cu el, sau îl capeţi, în viaţă, te duci cu el până în mormânt!”
Sunt numeroşi vectori (voiam să zic agenţi, dar suna prea subversiv! ) care întăresc, împrospătează aceste sechele. Mă gândesc la armatele de politruci, de şefi colhoznici, de informatori, de purtători abonaţi de pancarte cu chemări patriotice. Cu doi mici şi o bere devin activi şi pe caniculă şi pe ger! Toţi sunt pe liste alfabetice la ispravnici şi vechili de pe moşiile parveniţilor postrevolutionari. Când sună goarna, prin televiziuni, apar echipaţi pentru o nouă „rivuluţie”.
(Va urma,poate…)
Aş îndrăzni să afirm că România trece printr-un suprarealism politic, provocat de nişte politicieni agăţati într-o problematică ruptă atât de nevoile ţării, cât şi de cerinţele spaţiului european. Oamenii politici, indiferent de partide (că de doctrine nu mai e vorba de mult!) şi de vârstă ( s-a produs un fenomen straniu: tinerii promovaţi au îmbătrânit spontan în metehnele tradiţiomale!); deci, oamenii politici au pierdut, ca în Caragiale, uzul raţiunii.
Clamează lozinci democratice, dar practică un populism primitiv, excitant, pe care-l uită spontan, când preiau puterea.
Cum s-a ajuns aici?
Păi, ni se trage încă de la revoluţie. Coloanele noastre de entuziaşti se hrăneau din democraţia originală a nevânzătorilor de ţară,, se lăsau asmuţite contra unor simpatici şi aerieni bătrânei care nu gustaseră „salamul cu soia” şi puneau de mămăliga ţărănistă sau liberală, fără să se întrebe dacă ştim cu ce se mănâncă. Atunci a început canibalismul naţional primitiv (minerii care plantatau pansele, diversiunile naţionaliste din zona secuiască ) fugărirea candidaţilor – duşmani ai poporului ( Raţiu, Câmpeanu ) prin sate.
Treptat, ne-am mai civilizat. S-a sofisticat tactica electorală; arma preferată a devenit populismul gras, la care salivau abundent votanţii. Se formează majorităţi arogante şi nenaturale, se legitimează jaful naţional, se practică greve parlamentare gros plătite, se instruiesc gărzi paramilitare din sindicalişti şi rezervişti, gherile de şantajişti. Ce mai, ca n timpurile cheguevariste!
O falie periculoasă pentru fiinţa naţională a împărţit populaţia în două tabere parcă ireconciliabile.
Nu ştiu cum să le numesc, dar pot să le descriu.
Intr-o parte, nu zic stânga sau dreapta, ca să nu le dau conotaţie doctrinară, că n-avem aşa ceva, într-o parte, zic, situiez bătrânetul (şi eu! ),majoritatea bugetarilor (şi eu!), bună parte a sătenilor, muncitorii de slabă calificare; toţi visează nostalgic la Ceauşescu, rememorând ordinea şi disciplina de pe atunci. Este o populaţie puternic traumatizată de tranziţii şchioape, neterminate; populaţie ostenită, epuizată, care nu mai aşteaptă decât o asistenţă socială sigură şi o mână fermă de tătuc în fruntea ţării.
Aceşti oameni refuză inovaţia (las’că stiu eu!, pe vremea mea…Of! tineretul ăsta! ), legalitatea (ce-i aia 50% +1? Când m-au votat 7,5 milioane = 46 % , eu am câştigat!) pluralismul de opinii.
Ei poartă,inconştient, stigmatul gândirii comuniste. Mă bucur că mi-am amintit zisele lui V. Havel : „Comunismul e ca SIDA. Dacă te naşti cu el, sau îl capeţi, în viaţă, te duci cu el până în mormânt!”
Sunt numeroşi vectori (voiam să zic agenţi, dar suna prea subversiv! ) care întăresc, împrospătează aceste sechele. Mă gândesc la armatele de politruci, de şefi colhoznici, de informatori, de purtători abonaţi de pancarte cu chemări patriotice. Cu doi mici şi o bere devin activi şi pe caniculă şi pe ger! Toţi sunt pe liste alfabetice la ispravnici şi vechili de pe moşiile parveniţilor postrevolutionari. Când sună goarna, prin televiziuni, apar echipaţi pentru o nouă „rivuluţie”.
(Va urma,poate…)
vineri, 17 august 2012
Ne întoarcem.. cu adaos
Mă bucur mult că n-am avut nici un cititor, fie el şi vârcolac, pe ultimele postări. Am scăpat fără scatoalce pentru cele scrise, dar am şi întârziat cu , poate, ultima parte, pe care o tot amân.
Om bolnav de dialog, mă cam bag între semenii serioşi, cu năzdrăvăniile mele, nătânge şi, nu arareori, o încasez.
În copilărie îi deveneam nesuferit bunicului meu dinspre tată cu tot felul de întrebări şi proiecte, încât devenea ameninţător: „ Când îţi scăp una, ai să-ţi împrăştii toţi mucii pe gard!”
O scânteiam din loc, râzând. Azi îmi imaginez ce tablou suprarealist ar fi rezultat, că eram mucos rău.
Vedeţi cum ocolesc, doar-doar mai întârzii puţin?!
Oricum, nu deschid azi viermuiala crizei politice, pentru că mi-a mai rămas ceva despre cea economică.
Am găsit, undeva, nu spui unde, canalele prin care a pătruns tszunami-ul în economia românească: cel -COMERCIAL ( cererea la export a scăzut vertiginos pe fondul scăderii consumului in ţările unde vindeam. Germania ce ne-a mai ţinut în viaţă! )
-FINANCIAR- fluxurile de capital s-au restrâns, investitorii străini au devenit prudenţi şi foarte selectivi. Noi nu ne-am prea aflat printre aleşi!
-BANCAR- creditele au devenit tot mai greu de obţinut, condiţiile băncilor fiind chiar insuportabile.
-PSIHOLOGIC- lipsa de experienţă capitalistă a creat panică, descurajare, zvonistică dezarmantă, anticipare negativă, şomaj, faliment.
A scăzut mult consumul, ca motor al dezvoltării!
A II-a completare aduce a elogiu pentru Boc; ultima delegaţie FMI a lăudat România pentru felul în care:
-a rezolvat criza financiară, distrugătoare în majoritatea ţărilor. (Politica BNR fata de filialele din Romania ale bancilor straine!)
-a redus inflaţia;
-a redus deficitul bugetar;
- a redus vulnerabilităţile externe (mai ales raidurile capitalului speculativ, tip Soros )
Mulţam, încăpăţânatule de ardelean, Boc!
Om bolnav de dialog, mă cam bag între semenii serioşi, cu năzdrăvăniile mele, nătânge şi, nu arareori, o încasez.
În copilărie îi deveneam nesuferit bunicului meu dinspre tată cu tot felul de întrebări şi proiecte, încât devenea ameninţător: „ Când îţi scăp una, ai să-ţi împrăştii toţi mucii pe gard!”
O scânteiam din loc, râzând. Azi îmi imaginez ce tablou suprarealist ar fi rezultat, că eram mucos rău.
Vedeţi cum ocolesc, doar-doar mai întârzii puţin?!
Oricum, nu deschid azi viermuiala crizei politice, pentru că mi-a mai rămas ceva despre cea economică.
Am găsit, undeva, nu spui unde, canalele prin care a pătruns tszunami-ul în economia românească: cel -COMERCIAL ( cererea la export a scăzut vertiginos pe fondul scăderii consumului in ţările unde vindeam. Germania ce ne-a mai ţinut în viaţă! )
-FINANCIAR- fluxurile de capital s-au restrâns, investitorii străini au devenit prudenţi şi foarte selectivi. Noi nu ne-am prea aflat printre aleşi!
-BANCAR- creditele au devenit tot mai greu de obţinut, condiţiile băncilor fiind chiar insuportabile.
-PSIHOLOGIC- lipsa de experienţă capitalistă a creat panică, descurajare, zvonistică dezarmantă, anticipare negativă, şomaj, faliment.
A scăzut mult consumul, ca motor al dezvoltării!
A II-a completare aduce a elogiu pentru Boc; ultima delegaţie FMI a lăudat România pentru felul în care:
-a rezolvat criza financiară, distrugătoare în majoritatea ţărilor. (Politica BNR fata de filialele din Romania ale bancilor straine!)
-a redus inflaţia;
-a redus deficitul bugetar;
- a redus vulnerabilităţile externe (mai ales raidurile capitalului speculativ, tip Soros )
Mulţam, încăpăţânatule de ardelean, Boc!
miercuri, 15 august 2012
Ne întoarcem... (II)
Al II-lea motiv-degradarea economică a ţării. Fenomenul are multe rădacini, dar cea mai importantă mi se a fi una de ordin conceptual. Nu existau modele, simulări verificate de trecere de la economia socialistă la cea capitalistă. Tările care au încercat, ca şi noi, au adoptat strategii prin tatonări. Ceea ce reuşea la unii devenea eşec la alţii. Rezolvarea problemei a depins , în final, de educaţia muncii, specifică fiecărei ţări, de înţelegerea noilor obligaţii ale populaţiei şi, mai ales, de acceptarea unor privaţiuni impuse de schimbarea viziunii economice.La noi, faţă de polonezi, de pildă, a lipsit solidaritatea dintre clasa politică, în formare şi popor. Exact ca în povestirea despre Moş Ion Roată şi boier la ducerea bolovanului.
La aceste greutăţi s-au adăugat criza şi măsurile de diminuare a efectelor ei.
Particularităţile abordării trecerii la economia capitalistă sunt foarte plastic surprinse de şeful misiunii FMI, de Vrijer, :”nu poţi avea o taxă pe venituri liberală şi un regim al cheltuielilor socialist”.
Nu am putut înţelege ordinea şi urgenţa măsurilor economice, orbecăind printre încercări incompetente. Trebuia, mai bine, să „plătim” nemţi ca să ne facă să muncim nemţeste!
Să urmărim, cu obstinaţie , mărirea ratei de creştere economică, care să ducă la: - mai multe locuri de muncă viabile;
- creşterea productivităţii;
- climat favorabil (prietenos ) pentru investiţii serioase, străine;
- infrastructură adecvată;
- management profesional, nu politic;
- transparenţă in licitaţii şi afaceri;
- responsabilizarea cu răspunderi şi sancţionări severe a autorităţilor.
Al III-lea motiv – criza politică…
La aceste greutăţi s-au adăugat criza şi măsurile de diminuare a efectelor ei.
Particularităţile abordării trecerii la economia capitalistă sunt foarte plastic surprinse de şeful misiunii FMI, de Vrijer, :”nu poţi avea o taxă pe venituri liberală şi un regim al cheltuielilor socialist”.
Nu am putut înţelege ordinea şi urgenţa măsurilor economice, orbecăind printre încercări incompetente. Trebuia, mai bine, să „plătim” nemţi ca să ne facă să muncim nemţeste!
Să urmărim, cu obstinaţie , mărirea ratei de creştere economică, care să ducă la: - mai multe locuri de muncă viabile;
- creşterea productivităţii;
- climat favorabil (prietenos ) pentru investiţii serioase, străine;
- infrastructură adecvată;
- management profesional, nu politic;
- transparenţă in licitaţii şi afaceri;
- responsabilizarea cu răspunderi şi sancţionări severe a autorităţilor.
Al III-lea motiv – criza politică…
luni, 13 august 2012
Ne întoarcem la luptă?
Liniştea instalată pe câmpurile de luptă ale patriei poate fi descifrată ca formă de epuizare a combatanţilor, de lehamite, sau ca expresie a unor tactici de refacere a forţelor.
Înclin spre a II-a ipoteză.
Adică , se repară strategiile, se regrupează combatanţii, se depistează şovăielnicii şi trădătorii, se ridică noi redute. Fortul „garajului” excelează prin sofisticarea diversiunii cu capcane în care cad cu naivitate „guguştiucii”; „palatiştii”; după ce s-au trezit cu Europa şi America în cap, stau la coadă în saloanele de înfrumuseţare diplomatică şi uncropesc lovituri de imagine şi de forţă.
„Piratul” are de partea lui legea, formală şi ambiguă , pe care ilicienii au promovat-o pentru unică folosinţă, iar acu se împidică în zdrenţele ei.
„Lupii tineri” cer ajutorul „trupelor speciale” din garda lăsată la vatră, cu luptători vânoşi şi cu pensii grase, care duc dorul adrenalinei, adică multele mii de ofiţeri de sub comanda unui sindicalist-colonel. Care se cer în stradă.
Cum s-a ajuns aici?
Sunt mulţime de motive. Mai întâi, conflictul dintre dorinţa şi putinţa unei vieţi ca in Apus,dorinţă care a înfierbântat creierul, cât este, al norodului.S-a speculat această naturală dorinţa de mai bine, de către politicienii total nepregătiţi pentru această meserie, dar
înzestraţi perfect pentru jaf! S-a furat în draci, iar mulţimea s-a bucurat şi raliat acţiunii, plătită cu firimituri.
Incultura politică a votanţilor a făcut imposibilă acţiunea coordonată a ţării pentru reală dezvoltare. S-au făcut numai cârpeli şi furăciuni.
Eşuarea speranţelor a dus la înrăirea populaţiei, educată de veacuri in spiritul „şefului , tătucului, domnului atoate ştiutor şi binefăcător”. S-a uitat proverbul „fiecare pentru sine, făcător de bine!”; cam egoist, dar salvator. Măsurile dure, dar necesare pentru ieşirea din criză au stârnit un val de tip tszunami, speculat bine de usl şi neamortizat de pdl şi de preşedinte.
A căzut o putere, s-a urcat noua putere: Le Roi est mort, Vive le roi!
Numai că noul Roi este bicefal: un cap- pentru Palatul Victoria (gol-palatul! ), altul pentru
Cotroceni (plin!). Şi s-a decretat golirea!
Al doilea motiv…
Înclin spre a II-a ipoteză.
Adică , se repară strategiile, se regrupează combatanţii, se depistează şovăielnicii şi trădătorii, se ridică noi redute. Fortul „garajului” excelează prin sofisticarea diversiunii cu capcane în care cad cu naivitate „guguştiucii”; „palatiştii”; după ce s-au trezit cu Europa şi America în cap, stau la coadă în saloanele de înfrumuseţare diplomatică şi uncropesc lovituri de imagine şi de forţă.
„Piratul” are de partea lui legea, formală şi ambiguă , pe care ilicienii au promovat-o pentru unică folosinţă, iar acu se împidică în zdrenţele ei.
„Lupii tineri” cer ajutorul „trupelor speciale” din garda lăsată la vatră, cu luptători vânoşi şi cu pensii grase, care duc dorul adrenalinei, adică multele mii de ofiţeri de sub comanda unui sindicalist-colonel. Care se cer în stradă.
Cum s-a ajuns aici?
Sunt mulţime de motive. Mai întâi, conflictul dintre dorinţa şi putinţa unei vieţi ca in Apus,dorinţă care a înfierbântat creierul, cât este, al norodului.S-a speculat această naturală dorinţa de mai bine, de către politicienii total nepregătiţi pentru această meserie, dar
înzestraţi perfect pentru jaf! S-a furat în draci, iar mulţimea s-a bucurat şi raliat acţiunii, plătită cu firimituri.
Incultura politică a votanţilor a făcut imposibilă acţiunea coordonată a ţării pentru reală dezvoltare. S-au făcut numai cârpeli şi furăciuni.
Eşuarea speranţelor a dus la înrăirea populaţiei, educată de veacuri in spiritul „şefului , tătucului, domnului atoate ştiutor şi binefăcător”. S-a uitat proverbul „fiecare pentru sine, făcător de bine!”; cam egoist, dar salvator. Măsurile dure, dar necesare pentru ieşirea din criză au stârnit un val de tip tszunami, speculat bine de usl şi neamortizat de pdl şi de preşedinte.
A căzut o putere, s-a urcat noua putere: Le Roi est mort, Vive le roi!
Numai că noul Roi este bicefal: un cap- pentru Palatul Victoria (gol-palatul! ), altul pentru
Cotroceni (plin!). Şi s-a decretat golirea!
Al doilea motiv…
duminică, 12 august 2012
Iar la taifas politic
Carnavalul verii îşi târâie şlapii de plastic într-o Românie blazată şi adormită. Doar câteva potăi schiaună la lună, ca să-şi binemerite oasele.
Melodrama cu hopuri comice a referendumului îşi aruncă cortina; cam flendurită. Interesant e că rumânii au dezvoltat tehnica spectacolului cu final deschis; adică, spectatorilor li se dă posibilitatea de a-şi alege varianta dorită de ei. Îndată ce îşi exprimă dorinţa, sunt îndrumaţi în săli diferite: dacă vor validarea referendumului, merg în sala A3; vor invalidarea, intră la B1.
Acolo trăiesc, orgasmic, biruinţa. Şi, când ies în stradă, se încaieră!
Apropo de referendum: mă simt umilit prin minciunile spuse de guvernanţi despre cvorum. Cică UE ne-a băgat pe gât condiţia celor 50%+1 de prezenţi pentru validare. Ceilalţi europeni n-au asemenea bazaconii de restricţii. Fals, fals şi iarăşi fals!
N-au cvorum defel saxonii ( Marea Britanie, Irlanda şi, prin mimetism , Olanda ).
În rest, toate ţarile din UE au diverse forme de validare, în funcţie de natura scrutinului; dacă-i consultativ, nu se justifică cvorumul. În rest, da! Aşa-i şi-n Germania şi-n Spania, în Franţa şi pe oriunde mai întorci capul.
Şi-am mai descoperit o absurditate: să ceri poporului demiterea preşedintelui ţarii.Conform Constituţiei,poate fi demis,dacă a încălcat GRAV Legea legilor. Dacă parlamentul probează această vină şi CCR certifică şi ea vinovăţia cum să ceri alegătorilor să se exprime?
Dacă votează împotrivă, ar însemnă să menţii în funcţie un om nedemn?! Absurd!
Dar la noi ca la nimenea.
Melodrama cu hopuri comice a referendumului îşi aruncă cortina; cam flendurită. Interesant e că rumânii au dezvoltat tehnica spectacolului cu final deschis; adică, spectatorilor li se dă posibilitatea de a-şi alege varianta dorită de ei. Îndată ce îşi exprimă dorinţa, sunt îndrumaţi în săli diferite: dacă vor validarea referendumului, merg în sala A3; vor invalidarea, intră la B1.
Acolo trăiesc, orgasmic, biruinţa. Şi, când ies în stradă, se încaieră!
Apropo de referendum: mă simt umilit prin minciunile spuse de guvernanţi despre cvorum. Cică UE ne-a băgat pe gât condiţia celor 50%+1 de prezenţi pentru validare. Ceilalţi europeni n-au asemenea bazaconii de restricţii. Fals, fals şi iarăşi fals!
N-au cvorum defel saxonii ( Marea Britanie, Irlanda şi, prin mimetism , Olanda ).
În rest, toate ţarile din UE au diverse forme de validare, în funcţie de natura scrutinului; dacă-i consultativ, nu se justifică cvorumul. În rest, da! Aşa-i şi-n Germania şi-n Spania, în Franţa şi pe oriunde mai întorci capul.
Şi-am mai descoperit o absurditate: să ceri poporului demiterea preşedintelui ţarii.Conform Constituţiei,poate fi demis,dacă a încălcat GRAV Legea legilor. Dacă parlamentul probează această vină şi CCR certifică şi ea vinovăţia cum să ceri alegătorilor să se exprime?
Dacă votează împotrivă, ar însemnă să menţii în funcţie un om nedemn?! Absurd!
Dar la noi ca la nimenea.
vineri, 10 august 2012
Fără politichie!
1. O puţoaică ( în intenţie - puştoaică, dar las aşa!) mă pândeşte de mult, a răzbunare, să mă prindă cu garda jos. Aşa că, nici nu s-a uscat cerneala postării din 4 aug., că mi-a şi sărit în cârcă.
Puneam acolo nepriceperea unor lucruri din politică ba pe seama caniculei, ba pe seama unui alzheimer mititel. Plăcându-i a II-a ipoteză, mi-a prescris iute nişte pilule şi s-a oferit să-mi devină „badantă” *. Ştiind-o bine mobilată la minte, şi la etc , am înghiţit găluşca, i-am acceptat tutela, cu singură condiţie- schimbarea culorii hapurilor. Aştept răspuns!
*badante=it. îngrijitoare de bătrâni; de regulă, româncă cu licenţă!
2. Sunt colecţionar de lepidoptere; astea sunt nişte fluturi pe care îi prind în eter, pe unde se zbenguie cu zborul lor graţios şi imprevizibil. Le pun pe blog o mâzgă de parfum exotic şi-şi lipesc aripile definitiv. Apoi torn peste ei boabe de chihlimbar şi-mi atârn prada într-o casetă intitulată amăgitor-manipulator PERSOANE INTERESATE.
Aseara mi-a căzut în ghiare un splendid exemplar (FOTO).Se rătăcise din walchiria lui Wagner: a zărit lumina şi s-a prins!
I-am cântat precum Loreley de pe stâncile Rinului până l-au acoperit apele de chihlimbar.
Cezar, fluturele meu albastru, meşterea pe la Bonn o formulă magică de făcut bani, pentru Deusche Bank; într-o teză de doctorat. ( Am aflat că a scris până aseara 17 drafturi şi-i nemulţumit de ele. Idee: dacă i le fur, om mă fac, fac şi bani şi mai scot încă 16 doctori pe lângă mine!).
Urmăriţi aventurile noului meu fluture!
Puneam acolo nepriceperea unor lucruri din politică ba pe seama caniculei, ba pe seama unui alzheimer mititel. Plăcându-i a II-a ipoteză, mi-a prescris iute nişte pilule şi s-a oferit să-mi devină „badantă” *. Ştiind-o bine mobilată la minte, şi la etc , am înghiţit găluşca, i-am acceptat tutela, cu singură condiţie- schimbarea culorii hapurilor. Aştept răspuns!
*badante=it. îngrijitoare de bătrâni; de regulă, româncă cu licenţă!
2. Sunt colecţionar de lepidoptere; astea sunt nişte fluturi pe care îi prind în eter, pe unde se zbenguie cu zborul lor graţios şi imprevizibil. Le pun pe blog o mâzgă de parfum exotic şi-şi lipesc aripile definitiv. Apoi torn peste ei boabe de chihlimbar şi-mi atârn prada într-o casetă intitulată amăgitor-manipulator PERSOANE INTERESATE.
Aseara mi-a căzut în ghiare un splendid exemplar (FOTO).Se rătăcise din walchiria lui Wagner: a zărit lumina şi s-a prins!
I-am cântat precum Loreley de pe stâncile Rinului până l-au acoperit apele de chihlimbar.
Cezar, fluturele meu albastru, meşterea pe la Bonn o formulă magică de făcut bani, pentru Deusche Bank; într-o teză de doctorat. ( Am aflat că a scris până aseara 17 drafturi şi-i nemulţumit de ele. Idee: dacă i le fur, om mă fac, fac şi bani şi mai scot încă 16 doctori pe lângă mine!).
Urmăriţi aventurile noului meu fluture!
luni, 6 august 2012
O, ţară tristă, plină de humor!
Căldura mare mă poartă de la Caragiale la Bacovia, adică în Imperiul Absurdistan. Peste cele 29*C, care lichefiază deja, la ora 9, urbea mea, ninge cu stârlici din blazarea de plumb.
Politica devine lehamite.
Doar o poezie din volumul"Cu voi" îşi flutură,infatuată, marama linţoliolui :
O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment-
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O,ţară tristă, plină de humor!
Politica devine lehamite.
Doar o poezie din volumul"Cu voi" îşi flutură,infatuată, marama linţoliolui :
O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment-
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O,ţară tristă, plină de humor!
Mă, Popescu Vasile se există?
Până mai ieri mă consideram trăitor în universul absurd al lui Kafka, unde un fel de preşedinte de ţară îşi numară şi îşi împarte supuşii după participarea / nonparticiparea lor la referendum, în vii, reali –aceia care au ieşit la vot si restul, adică morţii.
N-am avut norocul să primesc mulţumirile primului bărbat al Ţării şi am fost încolonat la cei fără suflare.
Acum trăiesc în ţara sufletelor moarte a lui Gogol! Nu mai exist!
Urmează greul: scoaterea mea de pe lista electorală, printr-un minirecensământ cu o singură întrebare: „ MĂ, Popescu Vasile există? Cu adevăratelea?”
Avem aici doi factori naţionali: MĂ, vecinul, devenit ad-hoc, CETĂŢEAN DE NĂDEJDE şi ceilalti, adică POPESCU VASILE!
Înşir mai jos tot felul de păreri şi sugestii, culese de temiriunde. Le trimit maimarelui de la interne, cel care a emis teorema plagiatului: de la Platon şi Aristotel, toţi au plagiat!
Scurtimea timpului acordat de CCR, întru primenirea listelor electorale mă face să înşir aleatoriu notiţele mele, ajutătoare generalului rus (înţelegeţi ce vreţi!).
• Metoda ştiinţifică de investigare . Primarul : -Mă, Popescu Vasile există? Există de-adevăratelea?
Vecinul (cetăţean de nădejde): Îhâ!
-Jură-te! (Variantă: -Zi să mori tu că nu minti!)
*Metodă stiinţifică de autoprotecţie a cetăţeanului.
-Mă, da’ cine e Rus?
-Ditamai ministrul de interne.
Şi-i sănătos la căpăţână?
-?!
Taie-l, bre de pe lista de miniştri!
Propuneri locale: a) birourile de recenzare să fie la crâşme sau la iarmaroace. Acolo informaţii!
b) să fie angajată mama Omida ca să se afle unde-s rumânii.
c) în locul cetăţeanului-vecin , să se folosească RADIERA sau, dacă primarul e dotat cu laptop, butonul DELETE.
* Recomandare: ca să scăpaţi de mărturia vecinului, staţi câteva zile la poarta casei, pe interior şi veti fi trecut pe listă. Statul în afara porţii înseamnă ca aveti domiciliul ÎN AFARĂ de ţară!
Concluzia la această nebunie o trage fostul ministru al sănătăţii, Nicolăescu: S-au desfiinţat prea multe paturi la spitalele de psihiatrie!
PS Cât m-am câcâit să scriu cele de mai sus,cei doi miniştri de la interne s-au autoradiat!
Şi iradiat!
N-am avut norocul să primesc mulţumirile primului bărbat al Ţării şi am fost încolonat la cei fără suflare.
Acum trăiesc în ţara sufletelor moarte a lui Gogol! Nu mai exist!
Urmează greul: scoaterea mea de pe lista electorală, printr-un minirecensământ cu o singură întrebare: „ MĂ, Popescu Vasile există? Cu adevăratelea?”
Avem aici doi factori naţionali: MĂ, vecinul, devenit ad-hoc, CETĂŢEAN DE NĂDEJDE şi ceilalti, adică POPESCU VASILE!
Înşir mai jos tot felul de păreri şi sugestii, culese de temiriunde. Le trimit maimarelui de la interne, cel care a emis teorema plagiatului: de la Platon şi Aristotel, toţi au plagiat!
Scurtimea timpului acordat de CCR, întru primenirea listelor electorale mă face să înşir aleatoriu notiţele mele, ajutătoare generalului rus (înţelegeţi ce vreţi!).
• Metoda ştiinţifică de investigare . Primarul : -Mă, Popescu Vasile există? Există de-adevăratelea?
Vecinul (cetăţean de nădejde): Îhâ!
-Jură-te! (Variantă: -Zi să mori tu că nu minti!)
*Metodă stiinţifică de autoprotecţie a cetăţeanului.
-Mă, da’ cine e Rus?
-Ditamai ministrul de interne.
Şi-i sănătos la căpăţână?
-?!
Taie-l, bre de pe lista de miniştri!
Propuneri locale: a) birourile de recenzare să fie la crâşme sau la iarmaroace. Acolo informaţii!
b) să fie angajată mama Omida ca să se afle unde-s rumânii.
c) în locul cetăţeanului-vecin , să se folosească RADIERA sau, dacă primarul e dotat cu laptop, butonul DELETE.
* Recomandare: ca să scăpaţi de mărturia vecinului, staţi câteva zile la poarta casei, pe interior şi veti fi trecut pe listă. Statul în afara porţii înseamnă ca aveti domiciliul ÎN AFARĂ de ţară!
Concluzia la această nebunie o trage fostul ministru al sănătăţii, Nicolăescu: S-au desfiinţat prea multe paturi la spitalele de psihiatrie!
PS Cât m-am câcâit să scriu cele de mai sus,cei doi miniştri de la interne s-au autoradiat!
Şi iradiat!
duminică, 5 august 2012
Haraşo tovărăşie (plagiat!)
Deşi se suprapun perfect pe realitatile de azi, versurile din postarea de pe 4 august apartin marelui Const. Tanase şi demonstrează, dacă mai era nevoie, că nu-i nimic nou pe aceste tărâmuri. Într-unul din spectacolele sale, satiriza fărădelegile hoardelor bolşevice, între care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel. Ei somau pe posesorii de asemenea obiecte cu cuvintele: davai ceas!
Intr-un spectacol, Tănase a introdus următorul monolog:
Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraşo tovărăşie!
După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa.
În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile
căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, desi actorul n-a rostit nici un cuvânt.
Apoi şi-a descheiat pardesiul, scoţând la iveală un ceas cu pendulă, agăţat de gât! A spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Două zile mai târziu, marele actor era mort.
Ce oameni, Doamne, ce oameni s-au jertfit pentru Tara!
Intr-un spectacol, Tănase a introdus următorul monolog:
Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraşo tovărăşie!
După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa.
În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile
căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, desi actorul n-a rostit nici un cuvânt.
Apoi şi-a descheiat pardesiul, scoţând la iveală un ceas cu pendulă, agăţat de gât! A spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Două zile mai târziu, marele actor era mort.
Ce oameni, Doamne, ce oameni s-au jertfit pentru Tara!
sâmbătă, 4 august 2012
Am votat din nou ca...
Mi s-o golit tărtăcuţa de orice gând. Probabil că suprafaţa creierului a ajuns precum stepa rusească: nesfârşit de netedă.
Poate fi efectul caniculei care lichefiază tot ce atinge, ori e de vină tensiunea socială ajunsă, la paroxism, ori, cine mai ştie, vreun alzheimer, mai mititel. Le -om duce toate…
Am avut frisoane: ne aflăm la buza prăpastiei? Nu mă frige grija conducătorilor naţiei. Pot să fie şi câţiva babuini! Importăm multe banane, femele îndestule, le dăm un munte de zbenguiala. Cu o singură condiţie: să înveţe cele 12 porunci şi să-şi piardă capul, dacă încalcă vreuna. Atât!
Justific golirea creierului, invocată mai sus, cu următorul text:
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem nouă guvernare,
Si cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie,
Si cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Si cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câstiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine,
Si cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Si cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarăsi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am făcut?
Aştept de la calatorii cosmici, care caută un strop de apă în blogul meu, să identifice autorul , evenimentele incriminate şi le voi deschide porţile unei oaze din deşertul numit România!
Poate fi efectul caniculei care lichefiază tot ce atinge, ori e de vină tensiunea socială ajunsă, la paroxism, ori, cine mai ştie, vreun alzheimer, mai mititel. Le -om duce toate…
Am avut frisoane: ne aflăm la buza prăpastiei? Nu mă frige grija conducătorilor naţiei. Pot să fie şi câţiva babuini! Importăm multe banane, femele îndestule, le dăm un munte de zbenguiala. Cu o singură condiţie: să înveţe cele 12 porunci şi să-şi piardă capul, dacă încalcă vreuna. Atât!
Justific golirea creierului, invocată mai sus, cu următorul text:
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem nouă guvernare,
Si cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie,
Si cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Si cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câstiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine,
Si cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Si cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarăsi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am făcut?
Aştept de la calatorii cosmici, care caută un strop de apă în blogul meu, să identifice autorul , evenimentele incriminate şi le voi deschide porţile unei oaze din deşertul numit România!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)