duminică, 28 aprilie 2013

Flora şi Floriile


Un vântuleţ nătâng mi-a zburătăcit stoluri de petale roz-albe din piersici; degeaba  mi-am repezit căuşul palmelor , să le prind. Sprinţare, au făcut câteva volute de balerine şi duse au fost!
 Duminica Floriilor, sărbătoare dragă mie prin paradoxurile cu care ne trimite în semnificaţii mistice ale începuturilor.
Este, originar, celebrarea zeiţei romane-Flora (Chloris , la vechii greci), cinstită la sfârşitul lui aprilie- începuturile lunii mai.
În buna tradiţie a creştinilor dintâi,  ( v. Crăciunul, Anul Nou, Paştele ) pe fondul păgân s-au turnat simboluri biblice. În cazul Floriilor, s-a grefat,  pe atmosfera veche a serbărilor numite Floralia,  episodul intrării Domnului în Ierusalim.
S-a produs o excepţională topire a unor valori umane perene din lumi şi credinţe diferite!
În tradiţiile româneşti , Flora, ca  zeiţă a fertilităţii, este invocată la această sărbătoare prin ritualuri de înfrumuseţare a fetelor de măritat şi prin ghicirea viitorului mire.
 Tot astăzi, pe prispele frumos dichisite, se scoate la aerisit, zestrea fetelor gata de măritat.
În unele sate este evocata moartea Lăzărelului, tânărul care, urcat într-un pom,  simte aroma plăcintelor coapte de mumă-sa; de poftă, se dezechilibrează şi moare (va fi înviat de Iisus!)
De atunci satele noastre te potopesc cu miroazne de plăcinte, pentru evocarea lacomului flăcău biblic.
Cu scop educativ, la mine în sat, mamele se întorc de la biserică cu nuieluşe de salcie, îşi cheamă odraslele,( mai ales feciorii ) şi le croiesc pe spate, pe căpăţână, ca să fie tot anul cuminţi, sănătoase, mintoase. Din păcate, de mine nu s-a prins!
Ori au fost prea subţiri jordiile, ori a fost mare mila mamei.
Dacă Alecsandri  zburda în cadenţa versului „Vin Floriile cu soare / Şi soarele cu Florii!”, O.Goga, din negura străinătăţurilor amare, uită că Floriile cad in postul mare şi-i scrie iubitei:
„ Departe-aş vrea de-aici să vii,
În alte lumi senine;
În dimineaţa de Florii
M-oi cununa cu tine!”  ( Dorinţa )

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Paşte fericit, popor român!


Cu pielea tăbăcită de arşiţa şi răzvrătirea vremii, Căpitanul Băsescu simte în nări marginea furtunii. Pune nava „România ”pe pilot automat- Ponta şi-şi face bilanţul în jurnalul de bord (conferinţa de presă din 26 aprilie).
Cu cinismul potrivit unui corsar de clasă, aşterne pe ecran pierderile:
-          echipajul , bugetarii, au fost stâlciţi cu 25% din simbrie şi decimaţi cu vreo 210 mii ;
-          bătrânii şi nevolnicii, consideraţi balast, au fost despuiaţi şi aruncaţi în mare, ca să se mai înalţe vasul care prinsese să ia apă pe la toate încheieturile;
-          ofiţerii navei, cu gura arsă de romul jamaican înghiţit între carturi, îşi dosesc pungile cu galbenii făcuţi din vânzarea sclavilor pe plantaţiile UE;
-          în cala cu mirosuri fetide, zace gloata, care din  ’90 încoace , tot hălăduieşte după El-Dorado;
-          la pierderi personale, cu oftat din rărunchi, trece una şuviţă rebelă, fostul passe-partout în cartierele cu felinare roşii de prin porturi.
Îşi trece degetele prin pletele imaginare, trage dintr-o nişă secretă un cufăr ghintuit cu ţinte de aramă. Pliază în falduri steagul negru al vasului de corsari; şi, sărutând scăfârlia de mort cu oasele încrucişate, îl ascunde într-un sertar tăinuit; apoi scoate tricolorul nou-nouţ*ca să ridice marele pavoaz.
În portul de la marginea estică a Europei celei unite, mulţimea cade în delir: România a scăpat de naufragiu!
Preşedintele- căpitan răspunde înţelept ovaţiilor cu sugestiva urare păşunistă:

PAŞTE FERICIT, POPOR ROMÂN!

*- Lucrat în mare secret, ca să ia maul surprizei cu steagul pentru  cartea recordurilor, în pregătire la A3.

duminică, 7 aprilie 2013

Ridică-te, Gheorghe...


REPRODUC din  ADEVARUL,  de azi, 7 aprilie, un articol ( aut. L. Ungureanu ) care evocă figura unui apostol al neamului –RADU GYR.  Mă leagă de  RADU GYR drama închisorilor comuniste,unde s-a stins tot ce a avut Romania mai bun, oamenii de valoare; undeva, la o mărginuţă a acestora, şi părintii mei, Gheorghe şi Tasia, care au simţit vibraţia mistică, plutind peste România în chemarea „ Ridică-te,  Gheorghe, ridică-te , Ioane!” Şi s-a ridicat şi Gheorghe al meu,  şi Tasia mea. ( El --amestecându- şi osemintele cu ţărâna Gherlei, Ea-  topindu-şi tinereţea , în piatra temniţei de la Mislea.)
Mă simt îndatorat acestei  generaţii de martiri, dar şi epigon neputincios al visului lor.
Las, câteva zile ,  articolului RADU GYR, POETUL CARE L-A COBORÂT PE IISUS ÎN CELULĂ, cu scuze si neputinţă pentru mai mult!

Radu Gyr Radu Gyr a făcut 20 de ani de temniţă. A fost condamnat la moarte, dar a trăit. A lăsat în urmă cele mai sincere poezii-rugăciune, scrise fără hârtie şi creion, dar care au rezistat timpului şi închisorii. Despre această moştenire, despre ce rămâne, familia sa vorbeşte cu mândrie şi cu regret.  „Au cotrobăit peste tot,  au devastat toată casa. Au tăiat pernele, au tăiat plăpumi, au distrus tot! Toate lucrurile noastre erau maldăr în mijlocul camerei. N-au găsit nimic“, povesteşte astăzi Simona Popa, fiica poetului Radu Gyr. Nu le spune numele, dar sunt cei care aveau să-l condamne la moarte pe tatăl său pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane“. După ce făcuse 12 ani de temniţă, aveau să-l condamne la moarte pentru o poezie. Căutau un manuscris, o dovadă, dar manuscrisul era împăturit într-o undiţă aruncată neglijent într-un colţ al camerei. Nu l-au găsit, însă asta nu i-a împiedicat. 23 martie 1959. „Tribunalul, în numele poporului, hotărăşte: făcând aplicarea Articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată. [..] îl condamnă la 20 de ani detenţiune grea pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare. [...] îl condamnă şi la 10 ani de degradare civică“, decideau judecătorii Tribunalului Militar. Radu Gyr a fost dus la Jilava, legat cu lanţuri la mâini şi la picioare şi ţinut acolo, în aşteptarea ultimei nedreptăţi. „Hai, morţilor, că a sosit moartea!“, le strigau temnicerii celor din aripa Jilavei ce aveau aceeaşi condamnare.  Gyr n-a renunţat niciodată la nimic. Nici la trecutul, nici la credinţa, nici la dragostea sa pentru oameni.

POEZII DE RADU GYR
 Manifest
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
 nu pentru patule, nu pentru pogoane,
 ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
 ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
 pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
 pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
 ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
 Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
 ci ca să aduni chiuind pe tapsane
 o claie de zări şi-o căciula de stele,
 ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! 
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi 
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane 
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi, 
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
 pe praguri,pe prispe, pe usi, pe icoane
 ce slobode-ţi ies inainte,
 ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
 Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii! 
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
 Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
 ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! 

A mai murit încă unul
 A mai murit inca unul -
 cu foamea pe fata, 
cu ochii de ceata,
cu maini ca tutunul.
 A mai murit inca unul
 din nemernica gloata
 care pe rand se gata.
 Unul cate unul.
 Trei, sase, opt, zece ... 
A mai murit un misel. 
Ce bine de el 
ca-i liber sa plece!
 Azi n-o sa-l mai friga 
în vise de fiere 
nici trup de muiere 
si nici mamaliga.
 Ah, Domnul, prea-bunul,
 il mangaie foarte. 
Tovarasi de moarte,
 poftim inca unul!
 Lasati-l sa plece! 
Nu spuneti o vorba!
 Ne lasa o ciorba
 si-o paine rece.

   Nota 1. Am eliminat, cu strângere de inimă  o mare parte din evocarea tragediei acestui Apostol al neamului şi si din versurile "scrise"cu ochii pe tavanul celulei.
   Nota2. Înţeleg că se incearcă, în aceste zile, trimiterea a câtorva zeci de torţionari in faţa judecătorilor. Să fie, oare?
  Nota 3. Azi e 7 aprilie, 2013;
 ...ştiaţi că-
-- în urmă cu 59  de ani , la 7 aprilie, trupele sovietice au bombardat oraşul Botoşani;
--au fost omorâţi câţiva evrei din mahalaua La Obor;
--evreii au zmuls de pe strada principală a zonei toate plăcuţele albastre cu numele ei--BASARABIA ! Ceva mai târziu a fost numită, la cererea locatarilor-- 7 APRILIE- ziua eliberarii oraşului de sub fascism!
-- tot la 7 aprilie 1944, aceeaşi populaţie alogenă , după ce a primit cu flori şi urale, trupele Armatei Roşii, a decis, la un miting să constituie REPUBLICA SOVIETICĂ BOTOSANI !
-- o orchestră improvizată ad-hoc! a intonat Imnul URSS. Era condusă de avocatul Max Weber, care , câţiva ani mai târziu, va  înfiinţa şi conduce Filarmonica Botoşani.

Dacă nu ştiaţi,  mai multe-altcândva !