CUMPĂR, URGENT PCL

1.     
     Aș fi renunțat la orice: hrană, apă,  câștig la LOTO, să  văd America (nu, asta parcă nu!), numai să procur, în orice mod, PCL-ul!
    Când mă întorceam, frânt și ciuciulete,  ca un câine uitat în zloată,  privirile rugătoare din casă și de prin vecini, mă fasciculau , scobind în mine după speranță: PCL!
   Nu dragilor, nu era peștera lui Ali-Baba; nici  măcar un raft plin cu carne, într-o prăvălie pe care scria  CARNE, dar fără carne!  Avea, la  schimb,  cozi ,  unde trecătorii se așezau, cuminți, după ce aruncau  întrebarea „ce se dă” și nu răspundea nimeni.
   PCL era lampa, finala, (ceea ce voi, puțoii de-a șaptea, de azi,  numiți a lehamite, „dioda”; fără de care  COSMOS-ul meu, averea familiei, zăcea mort! Televizorul care avea, când avea, imaginea alb-neagră, că de alt fel nici nu știam că există!
   Îl cumpărasem din salarul meu de 500 de lei, stagiar, plătind un an întreg rata înfricoșătoare de 40lei / lună.
   Aveam și noroc. Locuiam pe un dâmb semeț, Muncelu- de- Sus, cu un ochi înfipt în răsăritul Buceagului tătărăsc și cu celălalt în negura Ceahlăului.
   Între aceste extremități se zghihuiau, în eter, fantome. Pe unele, le prindeam cu capcana  aparatului de radio. Nu se vedeau- se auzeau. Altele, mai noi, puteau fi  și văzute,  și auzite. Incepea era televiziunii!
   Aveam televizor, făcusem rost, cu aventuri și de curent (ce odisee!), și acum intră la rând norocul invocat mai sus: antena. Una cu câștig   bun presupunea înălțime la rază vizuală intre   Em------Rc. Aveam chiar șansa să prind și Chisinăul, un dar dumnezeiesc!
   Am cărat țevi de la un grajd, aduse noaptea cu vecinii și ascunse -n păpușoi. Ancore solide de la telefoane - pe o damigeană de roze !
    Zece voinici, două tractoare, vinișor după cerință, antenă cu 24 de elemente ( operă proprie!) și, pe-nserat, a fătat bălaia Televiziunii Române și la noi în casă(sat, comună, cum vreți).Ce de trai, neneacă! Veneau vecinii cu ce-aveau mai acătări de gustare… și aveau!, că beutura, la fiece poartă cu cofa. Așa am dus-o , în drag,  timp lung și ce programe, filme, actori ne-au intrat în casă nu vă spun, ca să nu vă vină rău....Dar a venit și dar-ul ,adică PCL-ul , lampa de căpătâi a teveului pe-atunci, clipea, fila pocnea, scotea scântei. Opream, ne rugam, scuipam , o pocneam o răcoream suflând în pumni. Ritualuri din piramidele mayașe! Uneori-da, uneori nu! Alteori nu și nu. Incepeam alergătura prin târgurile din jur: care  găsea, cumpăra; de mă nimerisen , într-un tip să am vreo zece asemenea valori si am trecut la speculă. Așa am învătat meserie de consumator in tv. alb-negru.  Cea  color a venit târziu și peste mine; și încă vine!
   Dar păstrez, undeva, ca sfinte moaște, funcțional, Cosmosul meu de suflet. Dacă aveți nevoie , ofer și PCL, în ambalaj virgin.
   
   
    Ce avem astăzi,  în tehnica tv, e desfrâu, sfârșitul Lumii! Nu cred că e  cineva normal, să mai poate ține pasul cu ce-i oferă piața: amețești numai privind și citind de ceea  ce vezi aici:de la telecomenzile sofisticate, la uz skype; de la instalarea a tot felul de jocuri, la conectare spontană pe internet. Dar eu vreau, de la Magazinul online, la promoție,  televizorul cel mai potrivit pentru mine. Ard de nerăbdare!
   
   
2.  Numai să-mi dea simbria Superblog!
3.