miercuri, 14 februarie 2018

În prag de Lăsata-Săcului


   De mic, am fost un păcătos, dăruit burții. Poate de asta n-am uitat chefurile pantagruelice care  precedau despărțirea de lumea de „dulce” și intrarea în asceticul Post-Mare.
 De aceea nu pot uita petrecerea de Lăsata- Săcului,  la gospodăria bine așezată a bunicului
 dinspre tată.

  Om bogat, cu relatii privilegiate. În sat și primprejur. Jumătate din comunitate era formata din fini și cumetri... Care veneau , cu respect și, mai ales, cu poftă, la chiolhanul « de dulce » din acareturile bunicului, dezmierdat « Moș Nică », să-i sărute mâna!

   Cu câteva zile înainte, bunica nu mai avea somn. Își strângea ajutoare pricepute si pregatea numai bucate consacrate evenimentului.
 In seara menită, se adunau 20-30 de petrecăreți, în frunte cu popa,primarul, învățătorul și se așezau pe laițe cu măcaturi, la mese improvizate din lătunoaie. Dupa ritual: « cum li-s anii, cum li-i rangul ».
  În țipăt de viori si zdrăngănit de cobze, purtate țanțoș de cumetrii-țigani, din Pârlita, se făceau urările cuvenite, cu pruna galbenă, învechită, care nu prea avea păcat de oprire, în familia mea, nici măcar în postul de șapte săptămâni !

   Și se infierbânta ospățul.

   Făceau cu ochiul, mai intâi, colțunașii burduhoși de atâta brânză, impinși pe gat de țuica din hectarul de goldane de Dupădeal. Tăvăliți, coltunașii, prin unt ori smântână, la voie.
   În străchinoaie vărgate de lut, tronau pastrama de berbec, curcanii și alt păsăret care se jertfiseră, ca să-și salveze timp de șapte săptămâni de post neamurile din cotețe.
 Totul era devorat cu falsă indiferență, accentul căzând pe vinul licoros de fragă, care nu mai avea timp să-si etaleze mărgelele.

 Țiganii lălăiau, unii meseni ieșeau la joc ; cei mai multi nu se ridicau(nu puteau ?!) ; dar tropăiau la mese, cât puteau din picioare, ori se legănau in ritmul jocului și-și îndemnau soațele să-l joace pe cumătrul / nașul Nică.  Care învârtea, vesel- deodată , sub « răutatea aluziilor cu văzutul puței 
finuțelor », câte 4-5 mândruțe.

   Târziu, dar riguros inainte de miezul nopții, musafirii se duceau (mai degrabă erau duși de nevestele mai suferitoare la chef) spre case. Păcatul mă indeamnă să adaug adevărul că popa dădea tonul plecării, spre împotrivirea șovăielnică a celorlalți, care motivau că nu  aud cântând cocoșii a miezul duhurilor.
   Popa își zburutucea  mătura bărboiului a lehamite: „ Păcătoșilor, Iadul o să vă înghită!”
   La astă muștruluială,  fumeile speriate, iși făceau cruci repezite ,  tăbârcind bolovanii de bărbați și sugrumându-le din gâtleje cântecele porcoase, necuvenite inceputului  de prohibiție a dragostei. 

Bunica suporta, mai departe, greul : spăla bine, cu leșie, străchini, linguri și linguroaie de lemn, oalele si le urca în podul casei.
Tot de  acolo era adusă în blidare, « vesela » absolut nouă, pentru folosința de post.
 Abia in zori se aciua si ea pe un colț din patul posedat abuziv,da-a hoarța, cu sforaieli, de capul casei.

   Si începea Postul Mare !

   Numai eu rămâneam gata să dau iama prin chiupurile cu afumături ; de unde scocioram cu degetele,numai macra si cârnații ; și-mi astâmpăram setea cu ouă crude,din coșărcile uriase.
   Mam’bătrâna se prefacea că afla abia in Săptămâna-Mare,când mă probozea și mă trimitea la spovedit, unde Vrednicul nostru popă asculta, zâmbind, jălania mea de căință, imi sorocea "mătăniile" cuvenite, să mă scoată curat de păcat.
 Pană a II-a zi,când recădeam in vinovăție!
 Așa n-am putut eu deveni vegetarian. Nici măcar in Postul Mare!

   Pare copiat din Creangă; dar a pus punct bănuielii adâncul George Călinescu: Humuleșteanul a scris despre „copilaria copilului universal".
   Deci  ca și mine”!

   Fie pomenite chipurile bunicilor Nică și Catinca, pe care-i / le uit prea des, în vremelnicia mea fragilă!
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
   Notă:Textul e mai vechi, dar recitindu-l, am înțeles că mai proaspăt, n-aș putea isca altul.

4 comentarii:

  1. Ce de amintiri mi-a trezit povestea aceasta...
    Parintii mei faceau cate o Lasata-Secului in fiecare saptamana si se lasa cu valuri de vodca sau tuica batrana pentru domni si cu lichioruri parfumate pentru doamne, cu cantece si cu povesti vanatoresti. Tot din vanatoare era si carnea de care noi, copiii, nu ne mai saturam. Din pacate, numai de cateva ori in viata am avut ocazia de a ma bucura de macra si carnatul de la untura. Asa-i cand te nasti si cresti la bloc... :( Dar as putea spune ca avantajul e de partea mea: inca imi mai mentin silueta de domnisoara. :)))
    RăspundețiȘtergere
  2. Numai când avem înțelepciunea rememorării celor trăite ne dăm seama cât de bogați suntem! Mă bucur că te bucură silueta de domnișoară!
    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos trebuie să fi fost. Eu nu-mi aduc aminte să se fi sărbătorit Lăsata Secului, de fapt în Ardeal nici nu se spune așa, ci ”prinderea postului” dar nu se lasă cu chiolhanuri :)
    RăspundețiȘtergere

    Răspunsuri


    1. Închide ochii, te iau de mână și ne cufundăm în „demult”!
      Ștergere

O poveste rău... de bună

Impresionat de cohortele de colhoznici care, renunțând la țărănie, au sărit din opinci , direct în pantofi și...cizme, fără să inventeze săpunul, am conchis că socialismul românesc a lansat  o clasă socială nouă, pe care am botezat-o, în secret față și de mine însumi, „intelectualitatea analfabetă conducătoare”.

Profitând de poziția dominantă, puteau da orice ordin. Cum am primit și eu.

Depindeam , pentru cumpărarea unei locuințe, pe care o „port” și azi, depindeam, zic, de voința unui politruc, care s-a lăsat învins / convins de rugăciunile mele, de a-mi aproba actele.

 Auzise că am ceva glagorie, în căpățână și m-a pus la o încercare: să mă detașeze de la o
școală rurală pe  unde-mi străluciseră ochii și să-i sclipuiesc o lucrare:

„Soluții eficiente de creștere a randamentului, în filatura ...prin...”

Ca filolog sufeream de boala obsesivă a „scărmănării și filării” cuvintelor.
Deci eram supracalificat în meseria de filator-scărmănător!

 Așa că am acceptat,  preluînd cheia de la sompuosul  birou de „ prim” și dreptul de a pune la  transpirat  doi sclavi-scribi, din Primărie, cărora le dictam textele „create”, cu îndemânarea umanistului, care se pricepea la toate.

Rezultatul: la 5 septembrie lucrarea era scrisă, corectată, legată în piele plină de vignete aurite.

Și depusă urgent la „Ștefan Ghiorghiu”, ca teză de doctorat.

Peste câteva luni, eu vopseam lemnăria din vârful fandosit al „noii mele case”!
Altcineva, își scria, înaintea numelui și „ pronumelui”( !), fascinanta vocabulă DOCTOR.

Amândoi eram fericiți, sub soarele socialismului multilateral dezvoltat.





GÂNDURI SADICE

Găsiți pe acest blog câteva postări în care evoc momente legate de Odiseea mamei mele prin pușcăria de la Mislea, unde a prins o parte din câinoasa conducere a acestei ocne de recent condamnatul criminal securist -- Vișinescu.
N-a mai apucat acestă mică dreptate făcută de justitie, așa că am lăsat eu să țâșnească din partea neagră a sufletului, aste rânduri, de care nu sunt chiar mândru.

                                         * * *
N-am puterea și omenia iertării, de care ar fi dat probă mama, revăzându-l pe monstrul Vișinescu, dus la ocnă. Nu am nici cultul Hristic al obrazului cel'lalt oferit Răului spre pălmuire.
Dar aș schimba pedeapsa.
Aș alege alt loc de „odihnă și meditație asupra faptelor comise”:
O celulă din închisoarea acum părăsită, probabil, de la Rm. Sărat, amenajată, mobilată exact ca pe vremea șefiei lui.
L-aș incarcera în acest spațiu, singur-cucuvea în toată hardughia,
și aș plăti un om care să-i aducă mâncare bună, apă, medicamente, zilnic.
I-aș impune acelui om să nu scoată o vorbă cu criminalul. Să lase cele aduse pe cimentul celulei, să încuie ușa,cu vizorul deschis, ca să intre fantomele amintirilor, și să plece acasă.

 Să nu aibă „bravul” Vișinescu  niciun paznic. Afară de acele fantome.
Poate, după o lună- două ,l-aș grația, deși cred/sper că n-ar mai fi nevoie!


Sadic!

DICTIONAR

Nou dicționar anonim al limbii române
( Numai pentru uz feisbucistic)
ABUZ = fără buze
ACRU =unit. de măsură pentru soacră;
AMÂNAT = fără mână;
AMPULĂ =1. fiolă, balon ( de bec); amintire de tinerețe
APOI = apă mare
AȚÂȚAT = fără sâni

BIZAR = două zaruri
BOSUMFLAT = șef gras
CASCĂ ! = ordin dat soldatului înainte să adoarmă
CELULOZĂ = boală de închisoare
CHILOT = moldovean care chilotează
COLONEL = maț colon devenit subțire
CONTRADICȚIE = ceva care strică dicția
EVADAT = ( măr) dat de Eva lui Adam
EXTRACTOR = rămășiță de la un tractor
GENERALIZA = a urca în grad un colonel
GHINIOANE = var. moldovenească la „Bine, Ioane”
ÎNCHINAT = ajuns în China
ÎNVINUIRE = transformarea mustului în vin
ÎNVIORARE = melodie executată la vioară
LEȘINA = ( franțuzism) loc de circulat pentru tramvai
MĂCEL = mac mic
MERITORIU = teritoriu ocupat de meri
MICROSCOP = scop mărunt
MOLIERE = cutiuțe pentru naftalină contra moliilor
MONOLOG = olog de un picior ( față de „biolog”- de amândouă)                                                                          
NASTURE = plasture pentru nas
NATRABT = Trabant care lovește o pisică
PAPANAȘ = nașul papei
PAPARUDE = rudele papei
PASPARTU = salut cu care te desparți de un musafir care a mâncat mult
PIRELLI = firmă concurentă cu cea moldovenească „Pi bunii”
PIRON = locul unde oprește trenul la Iași
PLASTURE = nasture din plastic
POLIȚIA CĂLARE = echipaj special care se ocupă de violuri
PRUDENT = pastă de dinți făcută din prune
RATEU = pateu din carne de rață
SCARABEU = scara a doua la un bloc
SCUMPETE = alint pentru iubită, in timpul crizei economice
SEXOLOG = miriapod cu șase picioare rupte
TRACTOR = actor cu trac
TUTUN = arma artileristului bâlbâit
ȚURȚUR = semnalul soneriei iarna
VEDETĂ = navă mică de război, elegantă

luni, 27 noiembrie 2017

TOBĂ...de carte




Mă gândesc încă de ieri! Dacă eram milițian sau izmănar în spatele frontului. semnam cu „ Doctor-general X” Dar așa, frig frigul la... buzunarele goale!
Totuși îmi place dr. Tobă, ministrul. Mai întâi, pentru că nu-i plesnește toba de untură. Apoi, cu ochelarii lui, are călcătură de intelectual fin, tobă ...de carte. Mai apoi, adică terțio, nu se dezice de înaintași, adică de milițienii, care, sincron cu Bulă, erau eroii celor mai suculente bancuri.
Să probez spusele, cu stofa clientului!
Un secret bine păzit al redactării unei teze de doctorat este acela de a mânui codurile care fac trimiterile la sursele de documentare. Adică, arăți lumii că ai luat, ce ai luat, cât ai luat de al alții, mai deștepți decât tine.
Sau îți afirmi atitudinea pro - contra față de idei, atitudini ale altora,în tema dezvoltată.
Așa a descoperit Toba, în subsolul stiințific al unor cărți din care copia, cuvântul „apud”.
Măi, să fie...!
Copie generalul Tobă totul, meticulos, ca din Evanghelie și crede că „ Apud” este prenumele autorului copiat . Adică, dacă era lucrarea șefului său, ar fi scris în teză: Dr. G-ral Apud G. Oprea -Calitatea izmenelor”.
 Și tot așa, peste tot.


Notă: prepoziția lat. „apud” , în fața unui citat, consemnează o referire la o idee, comentariu, ale unui autor care n-a fost studiat direct, ci găsite într-o referire a altui autor! Greu -rău!

duminică, 3 septembrie 2017

Greierii nopților nebune



Vouă vă cântă greierii?! Ho, nu de ăia! Am și de ăia. Dar acmu, aduc vorbă despre ceilalți, amestecați cu literele lui Topârceanu: „ Cri-cri-cri, toamnă gri...” Geme gădina de fierăstraiele lor, cu care toacă toată iarba nopții. Doamne, ce bine se doarme în țârâitul lor țâfnos.
Cred că i-a înnebunit luna plină și nebună de dorul nunților,de pe „când se gată boala că se coace poama”.
Unul a sărit pe pervazul ferestrei și cred că mi se laudă cu performanța comică a a cricăitului. Se lasă prins. Îl ating cu freamătul buzelor și îl arunc pe razele unei stele.
Și de acolo îmi face semn: cri-cri-cri!
Voi aveți greieri, cu care să vă îngânați?

Eu am o grădină plină!

vineri, 23 iunie 2017

Sânzienele

Sânzienele
Sunt nevoit să închid bine geamurile, că au înnebunit teii.
Îți pătrund în moleculele sufletului, Înnoadă amintiri, topite prin ani în cercurile din trupul lor și te trezesc cu doruri ,în nopți bântuite de iele. Ce vreți miracole mai mari, decât acelea ale retrăirilor transcendente din noptile de Sânziene?!
Atât de mult sunt așezate la temelia noastră ielele păgâne încât n-au putut fi zmulse și au fost îngăduite să ne bucure și zbuciume sufletul prin suprapunerea unui nume de sfânt; în zi de bucurii și teamă, când teiul își împletește miroaznele cu mistica bucurie a aceleia de Sânziene!

miercuri, 21 iunie 2017

Mareșalul Moș Teacă

Bacalbașa, nu cimpanzeul ăsta din Parlamentul actual, ci unul serios, Anton, a nemurit un oficeriu de tot hazul, Moș Teacă, din lumea cazonă a sfârșitului de secol nouăsprezece.
Eu încercam râsul cu un exemplar de civil, ajuns Ministrul Oficerilor, mai amu anu'.
Uitasem de el, dar ciacârul de feisbuc, mi l-a adus, azi, aminte. Și am constatat că nici nu știu cine a fost ministru peste pușcoci, în guvernul devorat, la cină, ieri, de ghenerarul Dragănea.
De aceea reiau textulețul vechi, care chiar îmi place!



Gânduri de Volintir cu scăfârlia în soare

De-aș fi tânăr, m-aș face volintir la mareșalul Dușa, la capul patului cu un pușcoci de soc să-mi apăr ușa.Și când m-aș oțărî spre Soare-răsare,să înghețe votka în moscalul călare; spre Soare-apune-- s-o tulească boanghina-n lume.
Si când să mă rotesc în amiezi, nici urme de de ieniceri să nu vezi; de-oi clipi spre miază- noapte, să vorobească leahul cu ruteanul în șoapte!
Dar, păcate, nu mi-s tânăr deloc.Și nici măcar pușcociul meu de soc nu mai face Poc!

marți, 6 iunie 2017

A ÎNNEBUNIT ȘI VIA!


Dumnezeule, n-am putut sta în grădină decât un fârtai de ceas. Și țuști înapoi în casă!
M-a speriat, m-a fugărit o miroznă așa de profundă, de dulce și de mistică, încât părea izvorâtă din Grădina inaccesibilă a Raiului.
Am tras adânc în bojoci, ca un fumător înrăit la mahorcă ; și simțeam volutele amețelii spiralându-se în juru-mi cu brațe de iele. Prevestitoare de bulboane din care nu mai vrei să ieși.
Au înnebunit florile de Vie.
Mărunte, precum sămânța macului, îsi scutură haina de monahie ascunsă în noapte de ziduri și se dedau orgiilor olfactive, „otrăvitoare” pentru ingenui.
E prima beție cu care ne fericește(sau „nefericește”!) liana care ne însoțește viața de la păcatul capital - la picătura Cuminecăturii izbăvitoare, întru UNA voința Domnului.
Răul și Binele, între care avem libertatea să alegem.
Arunc de pe mine miasmele Nopții, să mă reîntorc în beția de efluvii a Viei înflorite. ( Cât despre roada ei, intră în altă înțelepciune a vieții.)
Și mi-ar trebui o tonă de nas- ajutător întru deplina împlinire a beției fericite din grădină.

Repejor, Toți / Toate, cu nasul în butucii de Vie.
Că minunea, ca oricare minune, nu ține nici măcar trei zile.
Și gata!
NB Am citit că nasul câinelui are niște cămăruțe speciale. în care îngrămădește mirosul după care caută urma. Aș vrea să fiu câine, să comprim tot parfumul Viei. Sigur aș găsi, astfel, drumul spre Absolutul Paradis.
Dar nu-s!

joi, 1 iunie 2017

DIALOG la...mare distanță

COPILUL DE ACU' 20 DE ANI
NU spunea atâtea minciunele, câte le croșetezi tu, ici - mai jos, ca să evoci cei doi ani de când ne întâlnim în eter. Mi te amintesc, cât pot, ca pe o persoană care n-avea nevoie de un așa dascăl, precum acela pe care îl hiperbolizezi tu aici, fiind în stare să se autodefinească.
Dar înțeleg și de ce m-ai împopoțonat atât:...

Nadia Nadi
Nadia Nadi Nu am exagerat cu nimic!!! Imi place de mine pentru ca incep sa scriu din ce in ce mai mult cu sufletul si mai putin cu mintea care analizeaza prea mult. Fiecare cuvant pe care l-am asternut e atent filtrat prin harpa mea sufleteasca in asa fel incat sa rezulte doar muzica lui. Am uitat sa mentionez, totusi, simtul umorului pe care il aveti si pe care il ador!


Hehe, astăzi se sărbătoresc 2 ani de când suntem prieteni prin intermediul noilor tehnologii însă nici nu stiu când au trecut anii în care erați prezent pentru a mă învață a scrie, vorbi și gândi românește corect! Și nu doar atât! Ați deschis o adevărată fereastra în inima mea spre curiozitate, explorarea frumosului și drag de graiul românesc! Mulțumesc cu sufletul copilului pe care l-ați cunoscut acum 20 de ani si cu tot respectul adultului care am devenit! Cu drag de 1Iunie!

Nadia şi Vani sărbătoresc 2 ani de prietenie pe Facebook!

Fotografia postată de Vani Ani.


Învățați din ...




Ce-am pățit , că n-am știut!
Abia azi m-a informat șturlubaticul de Yahoo! că
„un sărut de 1 minut consumă 26 de calorii”!
În consecință,
 tot azi mi-am explicat de ce port, prin lume, ditamai bărdahanul, de un qintal.
Prea târziu!