Sunt fascinat de fenomenul cibernetic , sub dimensiunea lui relaţional- umană, internetul.
Cuvântul „ fascinat " are, la rândul lui, câteva rădăcini, în mine. În primul rând , totala mea ignoranţă teoretică (tabula rasa! ) ;apoi, ieşirea din contingentul psihic, prin vârstă; ar mai fi rigorile morale conservatoare şi, nu la urmă, structura mea culturală.
Toate aceste nu sunt obstacole şi nici antagonisme, ci oarecari emoţii de timiditate, care mă fac să şovăi, să amân, să reacţionez retractil la fenomen.
Dar spiritul meticulos-ţărănesc mă face să iţesc iar antenele, „să pipăi şi să urlu: este!” (Arghezi). Şi chiar este!
Astea fiind pipăite, să facem pasul al II-lea.
În preocuparea ceva mai veche de a descâlci iţele relaţiei conflictuale dintre generaţia internauţilor şi babacii lor, se ivesc noi probe, care mă vor determina să le transfer autonomie; să intru într-un joc de puzle, în care piesele se prefac mereu, năucitor.
Aşa că mă voi adapta, din mers, asumând riscul dezlânării demersului întreprins.
În faza actuală,aş învestiga:
--dimensinea seducţiei internetului;
--pregătirea tehnic-operaţională a tinerei generaţii pentru folosirea internetului;
--capacitatea de a recepta critic, valoric informaţiile (maturitatea deciziei);
--tematica preferată a junilor internauţi;
-- binele şi răul ca factori de influenţă;
--proiecţii ale platformei cu realizările acestei generatii când va fi devenit ” bătrână”, deci supusă conflictului cu o nouă generaţie.
Numai gândind aceste subpuncte la temă şi mi se pare imposibil de suportat pentru priceperea mea.
Lansez ideea şi caut colaboratori interesaţi de aventură.
PS. Ca să amân abordarea, am să fac o eschivă şi să scriu câteva rânduri despre „Neohaiducii spaţiului virtual”. Poate vă păcălesc să muşcaţi din nadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu