Într-o lume în care bălăcăreala este forma de supravieţuire politică, sunt fericiţi nu cei săraci cu duhul , ci, aceia care au în dotare doi neuroni în plus, adică o pază bună pentru a-i feri să se amestece în tărâţele porcilor.
Eu n-am decât unul, şi acela doarme tot timpul,încât sunt invadat zilnic de tot felul de gândaci veninoşi.
Momentan, câteva minute, neuronul meu vrea să-mi arate cât de harnic e, de aceea, în postul de faţă n-am nimic de comentat într-ale politicalelor. Doar câteva gânduri „civile”. Ele traversează o poezie mult dragă mie, ca să ajungă la versul:
„ Sfânt trup şi hrană sieşi, hagi rupea din el”.
(„Vii, vecinici, din gingăşia prăselelor cumplite,
Albiră dinţii-n pulpă, intraţi ca un inel.
Sfânt trup şi hrană sieşi, hagi rupea din el.”
I.Barbu:”Nastratin Hogea la Isarlâk” )
Declar cu mâna pe tot ce-am plagiat că nici în filozofie, nici în poezie, nici în dogmatică, nici altundeva n-am găsit ceva mai tulburător!
Desăvârşit în cunoaştere, atingând absolutul misterelor balcanice, hagi* devine o monadă**, echivalând autocombustia. Prin înfigerea dinţilor în pulpă, ca sa-şi asigure hrana veşniciei, Nastratin realizează o perpetuă împărtăşanie, precum cea christică. Pun acest vers alături de eminescianul “Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată…”, din “Oda în metru antic”.
…………………………………………………………………………………………………..
*hagi= creştin/musulman care s-a închinat la locurile sfinte, Ierusalim/Mecca; asimilat cu sfânt.
**monadă = unitate eterna a Universului;prin extensie, aici,unitate a fiinţei eterne, dumnezeire. În fizică-cea mai simplă formă de structurare a energiei necreate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu