duminică, 14 septembrie 2014

Dau urșii iama la prune!

Mă simt trădător de neam și țară: părăsesc pentru câteva zile, culcușul cald din cetatea mea antedeluviană chemat pe coasta Rarăului de o nevoie și de un spectacol. Nevoia: mi se împuținează pe ceas-pe minut poamele din cei câțiva pruni, pe care i-am lăsat plini-ochi, acu zece zile; risc să rămân fără elexirul meu de viață lunga, de 60 de grade, cu +!
Spectacol: urșii vin zi și noapte, scutură și înfulecă prunele, apoi, cu mormăit a cântare, stau cu burta în sus, mișcă alternativ  labele într-un fel de dans lasciv; nepăsători de cei trecăreți pe cărarea de aproape.
Spun martorii că se comportă aiurea față de datul lor firesc. Au și o ipoteză: mănâncă lacomi prunele intrate în fermentație, după care scutură pomii pentru vizita următoare.
Măi să fie! Dacă-i așa, rămân spectator, până înfulecă și ultima prună. Cu riscul de a scutura eu, mereu, creițarii din  buzunarele sparte, să-i dau pe beutura zeilor de pe Rarău.
Când or rămâne crengile golașe, fluier, țip, sparii lighioanele, băgându-le în spaimă, până la gura ghizuniilor. Acolo am să aplic legea perjerilor mei din Rădășeni, când fugăresc ciorile hoațe până la apa Moldovei: „ Să fie  de sufletul celor morți cu gâtul ars de horincă!”
Așa că las casă, masă, internet; mă așteaptă treabă mare!
 Aveți grijă de Țară , s-o țăruiți bine, că-i a voastră; tratați-i pe dregătorii noștri cu ceva bromură, dacă intră în transă patriotică sau în sevraj de la prunele stocite pe dealuri.
De nu vă faceți datoria, ader la secta urșilor de pe Ra-rău!



2 comentarii:

  1. Ai o filozofie sanatoasa vis-a-vis de pagubele produse. Pe la noi au innebunit toti, urla lumea ca vrea despagubiri si ca ursii sunt protejati, sa le dea guvernul bani! Daca nu stiai exista un HG, paremi-se 1679 cu despagubirile care se pot acorda dar conditia de baza este sa ai livada imprejmuita si sa dovedesti ca ai facut paza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi, pe mine m-o plătit Țara, frumoaso de Ploiești, cu bunătate regească: mi-o dat Rarăul,cât mi ți-i Giumalăul, și urși bețivani, de la care zmulg câteva prune să învăt cumpătat, mireasma tăriei (doamne, alții ar da o avere să-i vadă cum fac tumbe după perjele storcite printre ierburi!).

      Ștergere