duminică, 30 noiembrie 2014

Să ne trăiești, ȚARĂ!




 Un pribag al spațiilor siderale a bătut la poarta blogului meu căutând o sorbitură de apă neîncepută, ca să-și ostoiască seteA DORULUI DE ȚARĂ!
Nu  mi s-a liniştit vinul , cum nu mi-i liniştită nici România, secată de dezbinări fratricide.
A răscolit drumeţul prin terfeloagele blogului până la urările făcute anul trecut românilor de ziua lor naţională, le-a citit şi s-a dus!
 I-am găsit urma paşilor, în prag şi m-a cuprins ruşinarea că nu m-a găsit de veghe.Mi s-au umezit ochii la amintirea soldatului moţ găsit, cândva, îngenunchiat pentru rugăciune la Crucea Iancului de pe muntele Găina şi s-a prelins o lacrimă când mi-au bubuit, aevea, în urechea inimii, cuvintele copilului care, în miez de noapte, acum aproape o sută de ani, saluta trecătorii care pecetluiseră cu vrerea lor unirea veşnică, la Alba-Iulia:TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAŢĂ!
Şi am recitit textul pictat cu sufletul mai anu'.
Parcă nu s-a schimbat nimic.
Ziceam acolo că "avem o ţară numai una, nici mare, nici frumoasă, nici bogată. Asta ne-a hărăzit-o Dumnezeu! Cine vrea alta să-şi ia traista la drumul pribegiei!"
Anul acesta mi se cuibăreşte în inimă un gând netrebnic: MAI AMEM O ŢARĂ?
Da, ROMÂNIA e veşnică. Îi mai trebuie un popor!
Nu, nu plec de aici; n-am unde. Dar pribegesc prin ţară. Să caut poporul.
Diogene,înţeleptul vechimii, umbla prin mulţime, cu făclia aprinsă în amiază, să caute UN OM!
Dacă aş fi înţelept, în  pribegie, aş căuta oamenii  demni de ROMÂNIA!

Deocamdată, pun la fiert vin nou, roşu, din rănile acestui pământ şi oi aştepta noi pribegi. Şi om sorbi acest sânge şi om plânge. Şi om urla:
SĂ NE TRAIEŞTI,
ŢARĂ!

Update 2014
Mâine e Ziua ROMÂNIEI!  Adică: a mea, a ta ,a Noastră, a Voastră! Nu a lor! Ei au țara lor. Să vină in ospeție; le dăm vin cu pâine ca la împărtășania fraților; ȚARA--NU!
 Nu mă rușinez să reiau un text de mai anu-veacu, dintotdeauna!
 La Sărbătoarea -Sărbătorilor, pun pe mine cămeșa inflorată cu râurile Țării, sumanul de codru, care geme întunecat  răsuflarea pământului , ițarii, cu alb-griul Mioriței și opincile lui Badea Cârțan , rupte până la Roma, de dorul dacilor de pe Columna Traiana! 
 Am să pun steagul vechi,ferfeniță de la Plevna, Mărășești,Cotu-Donului, Carei!
Am să pun portetul Regelui Ferdinand-Loialul. Si, lângă lance, o poză de țăran desculț-tata, căruia bolșevicii nu i-au pus semn de mormânt sub zidurile Gherlei!

De ce să scriu un text nou?!
La Paști, scriem o noua Evanghelie despre Înviere?!
Acestea de mai sus sunt copiate din Evanghelia Invierii României!

 Cuvintele aste le aștern la picioarele mereu neostenite ale Țării, dar ostenite de zbucium  ale poporului Său!
 În zori , visez să mă deștepte spusele copilului evocat de Blaga. La trecerea mulțimilor care pecetluiseră  mărginile Tării celei Mari, el striga de răsunau văile:
                                TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAȚĂ

  PS. Scriam  anul trecut că ne-ar trebiui UN POPOR! Cred că l-am regăsit: viguros,demn, neînfricat ! Pe baricadele zilei de 16 noiembrie...
  Când a învins!

4 comentarii:

  1. Cred ca razboiul se castiga cu fiecare lupta marunta, dar dusa fata in fata, vitejeste, cu fair-play. Din pacate, la noi s-a transformat in guerilla si e greu de spus daca 16 nov a marcat vreo victorie. Dar avem o tara care asteapta sa-si recapete oamenii pe care ii merita. Stii cum se zice, inainte de a ne fi bine, ne va fi din ce in ce mai rau.
    Na, ca am devenit melodramatica....

    RăspundețiȘtergere
  2. De bună dimineață-LAMULTI ANI ROMÂNIA! La mulți ani ție și alor tăi.Nu a fost o victorie, pe 16 nov., ci un semnal că „se coace” o nouă orientare , o nouă preocupare , un început. În doar câteva ore s-a spulberat ceva ce părea ireversibil! Pe mine m-a zguduit întâmplarea!

    RăspundețiȘtergere
  3. M-ai atins la inimă cu scrierea ta. De ziua României, și nu numai, îmi doresc să fiu la vrednică precum străbunicul meu, un martir care a murit împușcat mișelește de unguri cu doar două săptămâni înainte de Marea Unire pentru care a luptat toată viața lui. Nu a mai apucat să se bucure... Îl chema Ioan Opriș și de la numele lui se trage acum numele unui cartier al Turzii - Oprișani.
    La mulți ani de ziua țării noastre !

    RăspundețiȘtergere
  4. E impresionantă legatura ta de sânge, prin străbunii tăi, cu Unirea cea Mare! Să nu rămână zadarnică lupta lor!

    RăspundețiȘtergere