Râzi de ei, ba râzi de tine / Râzi de fabrici și uzine!

Mă aflu în situația ingrată de a scociorî, prin gunoaiele profesiunii, întâmplătoare  situații hazoase.
Și, unde s-or găsi mai din belșug, dacă nu în tezele / testele elevilor?!
Din unele se degajă candoare, din altele ironia, din cele mai multe ignoranța. Ici-colo dăm de impertinență, de chiul. Și nu rar de prostie!
   Sigur, doza de comic e diferită în aceste secțiuni, imaginate. Apoi „ poanta” nu e sesizată de orișicine: în unele cazuri, ai chiar nevoie de oarece instrucție, ca să pricepi  din ce îți vine râsul.

Ultima aserțiune mi-a adus aminte de romanul adolesceților interbelici, „Elevul Dima dintr-a șaptea”, de Mihail Drumeș.
 L-am citit clandestin, în podul casei, pe un vraf de grâu, în dreptul unei găuri prin tablă.
Dacă nu v-ați bucurat de savoarea lui, vă... Dar mai aveți și drept,și timp!

Aveam nevoie de o scenă din roman, ca să întăresc răutatea  că poantele din perlele elevilor nu-s înțelese de orișicine.

Tânărul profesor de istorie intră în cancelarie val-vârtej, aruncând catalogul pe un pupitru. 
- Ce-i, colega,...  iar?!, își mustăci mirarea cel de trântă.
-Zi-ne ce-au mai făcut leprele?!
-Să vedeți: verificam războiul troian. Îl întreb pe D. cine este Patrocle?
După ce se foiește, mai trage cu urechea pe la „suflători”, ascultați ce răspunde dobitocul:
-Patrocle...este... câinele lui ...Ahile!
Tunetul de râsete se reflectă în zăngănit de geamuri.
În scurt timp, profesoara de muzică,  se dădu mai aproape  de colegul răzbunat prin râsete:
- Am un lapsus; chiar,  al cui câine era Patrocle?!
 O bucată de cer se tufli, din senin, în chica răvășită a istoricului.
Cu avertisment asupra vreunui  Patrocle, în poantele candidaților la bacul de la vară, sau vara-verilor, ia vedeți ce spun (scriu!)  urmașii Romei:

* ''Rolul verbelor la perfect simplu e să ne spună că Ioan Slavici era oltean'' 

* "Care-i e cu cratimă, ca să nu se confunde cu orașul  Carei, de unde am si eu o rudă care se scrie cu litera mare.''
.

* Un sinonim pentru cuvântul ''pretențios'',  ''harfist'' si ''ifosar''.

Viziunea lui Arghezi despre lume:
* ''Arghezi...cine să-l ințeleaga pe omul ăsta? Sunt sigur că viața lui era tristă pentru că nu avea prieteni cu care să iasă la o bere. D-aia a scris poezii triste.''

* "Eu și tatăl meu nu avem o comunicare prea bună. El imi spune mereu să nu mai vin dimineața de la club, eu ii spun că distracția maximă incepe după miezul nopții, dar nu mă ascultă, așa că, in loc să comunicăm, ne certăm''. (Susțierea importanței comunicării!)

 ''Ce vrei de la mine, suflețel? Ca să mă crezi că nu te-am inșelat, scriu acum și la simulare (mesaj pentru Cori)''. ( Tulburatoare dovadă adusă iubitei, prin teză!

Importanta vizionării ecranizărilor, după operele literare, pentru receptarea unei opere literare, este izvor de umor involuntar:

*''Trebuie să vezi intâi filmul, inainte să citesti o carte, că ( filmul!) e un fel de rezumat mai ușor de citit. Dacă  nu s-a făcut film după carte, nici n-ar trebui sa se dea la examen''.

*'Mama mea a citit "Pasarea spin" după ce a văzut filmul la televizor pe vremea lui Ceaușescu. Sunt două cărți fără poze, decât pe copertă, dar uite că i-au plăcut''.

 ''Sensul conotativ al ploii e că totul se udă. Ploaia umedă pleznește asfaltul și creează bubuluci''.

Alte perle colorate de la simulare:

*- "Două trăsături ale genului epic: personajele"

 *- "Două motive literare: femeia s-a enervat că bărbatul mânca incet si barbatul era supărat că și-a pierdut viața"