2012 s-a zburlit cu zvâcniri contondente. Trecut prin ciur şi dârmon, eu nu cedez aşa uşor mirării; îmi dau cuşma pe-o parte, îmi scarpin neuronii de gardă şi zic: hâm! Atât!
Numai că nişte rotiţe se conectează pe nu’ş unde şi-mi aduc parfum de vechi zurbale sociale. Unele-trăite, altele -stoarse din lecturi.
Şi m-a amuzat grozav nişte potriveli între ceea ce povesteşte Negruzzi , între o zurbă de pe vremea lui Lăpuşneanu-vodă şi cea de astăzi de la Bucureşti (la indigo , pe aiurea).
Să le pun în oglindă:
1. Acum: provocaţi, iritaţi, incitaţi, motivaţi, târgovetii sar ca arşi,iau la pas bulevardele,cu ţandăra sărită;se adună prin pieţe,gata de moarte de om.
Atunci: dupa omorârea celor 47 de boieri de catre Lăpuşneanu, …”slugi şi oameni boiereşti burzuluiseră norodul şi tot oraşul alergase la poarta curţii, pe care incepură a o tăia cu securile”.
2. Acum: furioşii, cu căţel şi purcel, fug spre Cotroceni,scapărând delicatese otrăvite:
„ieşi afara,/javră ordinară!” (versuri patriotice, cântate la defilare de, miliţieni iubitului lor Ceauşescu).Toţi sunt lideri şi incearcă să intre in palat, zmulgând garduri, sărind peste zaplazuri.Consilierii presedintelui se vaicără, fac mătănii şi-l roagă pe Băsescu să se ascundă sub pat, să retragă legea sănătăţii, să-l repună în tron pe Arafat-paşa, să dea ordin jandarilor să tragă in prostime.
Atunci:” Lăpuşneanu trimite un armaş la norod:
- Oameni buni! Măria-sa vodă intreabă ce vreţi şi ce cereţi şi pentru ce aţi venit aşa cu zurba?”
Culmea, si-atunci şi-acum lumea a reacţionat la fel.”Prostimea rămase cu gura căscată…venise fără să stie pentru ce venise şi ce vrea.Începu a se strânge cete, cete şi a se întreba unii pe altii ce să ceară”. Atunci s-a redus totul la capul coruptului boier Moţoc. Acum , capul lui Băsescu sau cel puţin al lui Boc.
Finalul tragicomediei. Atunci :”Să trăiască Măria-sa vodă,răspunse gloata şi , mulţămindu-se de astă jertfă- Moţoc, se împrăştie.” Acum: aşteptăm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu