Diogene- Câinele (I)

S-a născut la Sinope (472, î.H.), de unde a fost izgonit la adolescenţă şi va trăi la Atena şi Corinth. Îşi contrariază contemporanii prin modul propriu de viaţă şi prin ocara severă  a celor din jur. Îşi spunea "Câinele"şi pune bazele unui curent filosofic- cinismul (> gr. kyen= câine), după ale cărui percepte va trăi:
-purta aceeaşi haina şi vara şi iarna, locuia într-un butoi, cerşea de mâncare.
Era mereu înconjurat de ascultători, care admirau replicile cele mai neaşteptate în înţelepciunea lor. 
 Opera i s-a pierdut în bună parte. Unele idei au fost reconstitutite din spusele discipolilor lui. 
Crates din Teba îi adună, în parte, aforisme, pilde, iar Diogene Laertius, prin sec al II-lea, d.H., va alcătui o culegere de anecdote savuroase ale acestui filosof. În Renaştere şi după, pictorii au creat pânze memorabile cu scene din viaţa gânditorului-câine.
Reproduc câteva nestemate care îi cultivă spiritul prin milenii.

 *Neavând unde locui în Corinth, cumpără un butoi mare. Se înţelege cu negustorul să-i plătească pe loc jumătate din preţ, iar cu celaltă să-i rămână dator. Trece timp lung iar negustorul vine furios la înţelept să-şi recupereze datoria. Diogene se înfurie şi-l ocărăşte:
- Am făcut învoiala să-ţi plătesc jumătate, iar cu cealaltă să-ţi rămân dator! Sunt om cinstit şi de cuvânt. Or, dacă ţi-aş plăti,  aş încălca învoiala, pentru că nu ţi-aş mai fi dator!
 Cei din jur aplaudă aceste cuvinte iar negustorul îşi ia tălpăşiţa, renunţând, a lehamite, la bani.
*Auzind de înţelepciunea sinopeanului, Alexandru cel Mare vine la Corinth, să-l cunoască.
 Filosoful stătea gol, în faţa butoiului şi se încălzească la soare.Încântat de convorbire, regele- regilor l-a întrebat dacă îi poate îndeplini o dorinţă.
-Dă-te la o parte din faţa soarelui, să nu-mi iei ceea ce tu nu-mi poţi da!

Incântat, Alexandru îşi ia rămas-bun cu cuvintele:"Dacă n-aş fi Alexandru, aş dori să fiu Diogene!" Se spune că Diogene ar fi murit în aceeaşi zi cu regele, în anul 322 î.H.
*Fu întrebat din mulţime, care-i timpul cel mai potrivit pentru a lua prânzul.
"Pentru bogat-când vrea el; pentru cel sărac- când are ce!"
*Ziua-n amiaza mare, iese Diogene cu lampa aprinsă din butoi:
-Caut un om, răspunde el celor care se mirau de întâmplare.

* Prin faţa butoiului trece un drumeţ care-l întreabă cât timp face până în cetatea vecină. Neprimind nici un răspuns o ia la picior. La un timp, se aude strigat din urmă. Înţeleptul alerga de zor să-i spună că ajunge în patru ceasuri.
- Şi nu puteai să mi spui când te-am întrebat?
-Nu. Că nu ştiam cât de repede mergi!
* După plecarea regelui, Diogene spăla nişte linte pentru o supă, Un ucenic cu darul parvenirii, de- al lui Socrate, îl vede şi-i zice:
-Dacă învăţai să linguşeşti pe Alexandru, azi nu mâncai linte!
-Dacă tu ai învăţa să mănânci linte, nu l-ai mai linguşi pe Alexandru!
* Platon dă discipolilor săi definiţia omului: "Este un biped fără pene!"
Diogene vine cu un pui jumulit şi, arătându-l studenţilor zice:"Iată omul lui Platon!
Platon se scarpină în barbă şi completează definiţia iniţială:"Omul este un biped fără pene...şi cu unghiile late!"
Postat la ora 19, 50