sâmbătă, 5 aprilie 2014

SAL'TARE

Mai hăt cândva, dau de-o cunoştinţă, una din alea, pedante, care te descheie şi la nasturi  cu privirea roentgen, ca să te evalueze. Urmează diagnosticul:
- Comment ca va? (Presupunând că-i franceză, am bodogănit, de convenienţă:" Ca va bien!") Nimerisem.
-De când porţi şapcă bicoloră?!
Scot chipileauca, o analizez o clipă şi constat că, de când o luam zilnic,  partea din faţă era mai cenuşie, mai soioasă. Nu descopăr motivul, aşa că răspund, ca să par spiritual: 
- O port bicoloră, ca să mă asortez cu primăvara. Nu vezi? Plouă-ninge: ninge- plouă!
 Uitasem întâmplarea şi luam aceeaşi şăpcălie; alta n-am.
 Astăzi am  descâlcit motivul  bicolorismului ei. Prin hazard.
Cumpărasem ceva prost ambalat şi lăsam dâră pe trotuar, de se ţineau câinii comunitari după mine, din pofte. (Aici mint. Nu mai există câini comunitari în municipiul meu rural!)
Cineva mă salută. amuzat de păţania mea. Eu îi răspund, clocotind.
Acasă, când să pun acoperământul în cuier, văd cozorocul alb de smântâna prelinsă din sacoşă. Şi mă luminez: Evrika!
 Deşi m-o adus tata la liceu, mereu m-am simţit şi ţăran şi prost. De aceea, când vreun ţigănoi din mahala, mă apostrofa " Măi ţărane prost!" eu scoteam ce aveam pe cap şi bâiguiam "Să iertaţi!" Aşa- de-o viaţă!
Mi-am constituit şi o deviză, ce-i drept, luată de pe undeva, şi modificată: SALUTO- ERGO SUM!
Aşadar,  salut pe cineva sau răspund la salut, ridic şapca,  încât devine policoloră.
 De aceea mă indigna până la furie un text dintr-o lălăită-folck, în care autorul se lăuda cu căciula lui-cacof. din răutate!-, spunând că nu şi-o scoate de pe cap nici când intră în Primărie. Blasfemie aspru cenzurată de ţăranii mei, care numai de lipsa mândriei nu pot fi acuzaţi. Azi constat că mulţi trăitori ruralo-urbani iau de bună învăţătura "bardului" si nu-şi mai murdăresc şăpcuţo- căciulile a respect!     
- 300 de cuvinte, 1839 de caractere etc,etc

Luaţi aminte! două lucruri am învăţat şi vă învăţ: Samsarii ăştia de muncă la negru îţi pipăie muşchii (numai?!) şi-ţi dau de lucru cu postata; eu, harnic, precum acasă, am scris cu hectarul. Încercam să număr, dar mereu mă încurcam. Ei aveau contor, fraţi de jale; şi aveau  şi motiv să depuncteze pe cine voiau! Al doilea: puteai să scrii şi Tatăl Nostru, dacă puneai ancore  de link spre tarabele lor şi ilustrai cu poze, bine "limbuite", nimicurile lor chinezeşti. Nu mai ştiu ce-a făcut Iisus în Templu cu asemenea negustori!
PS Ageamiii ca mine bat la uşă la http:www.wordcounter.net, care numără gratuit: cuvinte, caractere şi prostii scrise!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu