La Mare Praznic din Moldova ultimului secol și a ultimului mileniu, dintr-un tei s-a desprins
o pasăre, sau o flacără sau un fluture.
Și-a găsit cuib în tainiță de suflet, sau de dor, sau de firavă amintire:
Vântu-o foaie veștejită
Mi-au adus mișcând fereasta-
Este moartea ce-mi trimite,
Fără plic, scrisoarea asta.
Astăzi, tot la Mare Praznic Moldav, dar din alt secol, din alt mileniu, se aștern peste împărăția din suflet de Eminescu roiuri de frunze cu raze de soare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu