Cu frică, despre unghii

   Sunt un biet ins de la talpa țării.

 De aici mi se trage și „superlativul majestății, cu care sunt stopat la ușile dineurilor simandicoase: „țărănoiule!” M-am oploșit pe la SuperbBlog, unde trudesc din greu la mâzgălit laude pentru prietenii lui – negustorii;  pe firfirici puțini, că-i strâns rău la pungă!

 Dar simt că mi-a pus gând rău, de alungare; așa că arunc ochi dulci la poarta de la „Farmec”.

Aici stăpânele (jur că Afrodita năimește în templele ei doar mari preotese!), stăpânele, zic, au mare inimă cu milă pentru neajutorați ca mine.

M-au și pus, până acum,  la câteva corvoade; nu așa grele precum cele ale lui Hercule și m-au  plătit și răsplătit pe măsură.

Dar să probez acest optimism de a intra cu simbrie în Împărăției Frumuseții.

 Mai an,  m-au pus la  învâlvorat pletele Afroditei la ieșirea din valuri, apoi, am oprit cu  umbra mea privirile lacome  cu care o sorbea Apollo, i-am mângâiat cosițele cu arome și uleiri neprețuite, tot de la „Farmec”.

Când scăpăta soarele în Mare, i-am șoptit versuri din „Cântarea cântărilor”.

Si ce minune a rămas, de atunci!  

Mai de curând,  am îndrumat un vânător la căprioare, răspândind în juru-i,  arome seducătoare de H3 MEN , în locul miasmelor din proprietatea lui.

 Ba, acum,  ticluiesc un cântec  nou pentru sirene,  despre lacuri de unghii; iar de la „ Farmec”.

Aici priceperea mea scapătă: că mă tem de gheare (iertare-„unghii”!)  fie lungi, scurte, înțepătoare sau ovale,  lăcuite, cu poze, sclipici  de swarovski  și inimioare.

Dacă mi-ați vedea obrajii, mi-ați înțelege frica: sunt plini cu desene, nu din sabia  marelui Zorro, ci de povești săpate cu unghiile de femininele  mele, răsculate.

Și ce povești!

Dar n-am încotro; treaba-i treabă! O să ilustrez cu imagini mai clar vorbitoare  noua paletă de lacuri de unghii, potrivite sezonului rece, care a început. 

…Și pun la cale, în taină, să cheltuiesc tot premiul  în procurarea unui costum de floretist, ca să-mi salvez pielea.

  La descâlcirea  literele mele tremurate de frică,  veți afla că noile culori îndrăznețe, de oje, vor  inspira femininele întru manichiuri creative, aducătoare de zâmbete.

Și cât mă tot rog Domnului să aducă moda unghiilor (nu smulse! ) tăiate scurt-scurt și tocite cu pila, spre fericirea pielii bărbătești, tăbăcite și scomonite de șanțuri!

Dacă oi scăpa teafăr din unghiile-pumnale ale noilor amazoane, făgăduiesc  Marilor Preotese ale Afroditei de la „ Farmec”  să le car sacii cu flori la cuptoarele de scos miroaznele, să le aduc gălețile cu apă neîncepută de raza zorilor, folositoare pentru licori de dragoste. Mă mai pricep și la albine, de la care o să  târguiesc, cu blândețe, miere, polen si regalul lăptisor.

Și toate – pentru o pânică și o halva!