Războiul împotriva maidanezilor

Poate atac o temă prea crudă: moartea unui copil  de numai patru ani, sfâşiat de nişte câini vagabonzi; generic şi inexplicabil numiţi comunitari. Nu-i uşor de acceptat aşa ceva, după cum nici uşor de explicat de ce.

Am urmărit abordarea cazului de către media, care se îngrăşase până aici din colivă regească şi din aurul coroanelor ţigăneşti ; au făcut-o brutal şi lacrimogen ,acuzator şi fără relief.

Şi,  mai ales, politic!

Trec peste istoria care a împletit viaţa omului cu cea a câinelui. Peste miile de statui ridicate câinilor pentru jertfirea întru credinţa faţă de om. Ignor foloasele zilnice, nemăsurate , credinţa şi dragostea acestor patrupede pentru stăpâni, pentru copii, ba chiar ignor şi  sacrificarea lor zilnică în  laboratoare,  spre salvarea omului. Trec peste toate!

Şi mă opresc la nişte cauze care au dus la această înmulţire excesivă şi la eventuale soluţii. Dar,  pentru asta, ar trebui să ieşim  din transa în care am căzut paranoic şi să deschidem ochii cu realism .

A murit, înfiorător,  un copil: ucigaş un câine! Au murit în ultimele luni 11 copii. Ucişi nu de câini, ci de părinţii lor. Facem referendum să împuşcăm numai câinii.

 Vai, ce de lacrimi,  aduse de acasă ca recuzită,  au inundat ecranele. Comentatori „buni la de toate”, politicieni care se agaţă de orice pai, ca să iasă pe sticlă,  jelesc un destin frânt,  despre care, cu câteva ore înainte nu s-au străduit să afle că exista”. Suprapopularea oraşelor cu câini va fi redusă repede: pentru omorârea lor prin tehnici auschwitziene , autorităţile au pus paie pe focul ecranelor, ca să fiarbă mânia populaţiei; ongeurile se ascund speriate că ar putea fi luate la roată pentru banii păpaţi cu haitele de câini din catastife, dar rămase pe maidane, în realitate. Vai ce le mai tremură curul  luptătorilor pentru drepturile celor „cu patru lăbuţe!”

 Un prieten cinic , cuvânt derivat chiar din CANIS, mă avertiza că după eutanasierea acestor prieteni ai omului, urmează şi stăpânii lor, prin metode mai sofisticate subversiv.

Pentru că guvernele se screm inepte,  să le asigure românilor câteva îmbucături (luate şi de la gura câinilor).

 Primii, la rând sunt pensionarii, că tot sunt la binemeritatul răpaus. Apoi, rânduri-rânduri,  ceilalţi, din colhozul nostru carpato-danubiano- pontic! ( Nici o aluzie la Ponta! El nu prea ştie pe ce lume trăieşte.)

 Ce facem, oameni buni, omorâm câinii? Cum, unde, câţi?!

E climat favorabil, se dau, de urgenţă legi. Parlamentul va hotărî. Răspunerea se va disipa. Populaţia va primi pe câinele Moţoc, aruncat peste porţile palatelor noastre învrăjbite în rele,  dar unite, conjunctural,  în salvarea poporului român  din fălcile ucigaşe ( Ca în nuvela „ Alexandru Lăpuşneanul”! )

Noaptea asta nu voi dormi, ca să nu-mi apară în coşmare chipul hidos de milogeală, macerat în putrefacţie al primarului Oprescu. Doamne, scapă-mă de blestemul de a-i trimite câinele  Cerber de la Poarta Infernului! Ce laş!!

 Vă las o noapte, sfetnic bun şi, mâine, să vedem de ce s-au înmulţit câinii, ce să facem cu ei . Asta, pentru a şti ce votăm pe la referendumul, unic în lume, de omorâre a acestor dobitoace..