vineri, 28 noiembrie 2014

NU MĂ VOTAȚI! ...tâgâdam

              Spre  Jupan Superblog, cu plecăciune și sănătate,
… i pak, dau știre Domniei-Tale za lucrul slugii, de acmu două luni năimite la trudă întru rânduiala  cestui turnir cavaleresc. Ca rândaș!
( Am folosit acest limbaj  de „ văleat 1500” și din respect și pentru solemnitatea de trebuință în câștigarea  bunăvoinței, de care îmi crișcă măseaua în gură.)
   Ți-aș fi scris Tălică în limba switzerlandeză, de pe unde, cică, ai venit, dar  lipsește din dicționarul vorbirii.
 Sau poate se potrivea în limba tomberoanelor din Geneva, care, înghițindu-mi  gunoaiele, rosteau: „Merci, merci  beaucoup! ( v.) Dar fără nelipsitul svp-de Sena ( din zgârcenie! ).
Înainte să prind o coajă de pâine aici, am avut alte două job-uri (ce delicatesă de vorbă!): strungar la o stână de sub Rarău, cu ușii bețivi (v.  ) și dealer într-o dugheană, pardon, shop  din târgul meu răsăritean,
 În tainul zilnic: muncă și ciomege.
Cu multe daravele mi-au mai fost slujbele. Povestite, ar întrece „Odiseea”, numai că îs orb de talent.
Când am semnat, manu propria,  legământul cu Superblog, am făgăduit :
-să mă prind slugă pe două luni;
- să meșteresc ode advertoriale și să le duc pe tejghelele precupeților - sponsori, ca să le admire mușterii;
 -să primesc 24 de pumni cu firfirici de orice neam;
- să rostesc neostenit  crezul ipocrit al umilinței comerciale: „Clientul nostru- stăpânul nostru!”
- să învăț povestea „ Ali-Baba și cei 40 de hoți”;
- să fug de tzunami-ul electoral dezastruos, spre care râvneam.

Muncile au fost, uneori, peste puteri; mai întâi ca număr. Păi, dacă zeii i-au sorocit lui
Hercule 12 isprăvi, de ce m-ai împins pe mine la 24?!
Cine m-ai crezut?  Și Hercule și Heracles?!
Au fost de făcut treburi diferite;  abia că învățam bine ceva și  hait! la altceva.
Umilință a fost, mai ales, corvoada de la o fabrică de cărți, Musterii vechi. Anul trecut m-au urechit,  iar eu, mojic, am scos limba la ei si le-am lăsat premiul  în sertarul tejghelei, pentru caz de insolvență.
De astă dată, răzbunători, mi-au dat picioare în…fund.
Dar nu mi-i rușine de ceea ce am scris, ci de ceea ce au înțeles!
 Și tu, stăpâne, ai tăcut mâlc, în vreme ce eram făcut cârpă!

Veni și vremea despărțirii; la stână, se făcea cu mândrețe de tabieturi și țopăite petreceri. De unde știu și o cântare; ți-o zic, cătinel, la ureche:
                                                           „La Sântămăria mare,
                                                            O pornesc oile-n vale ;
                                                            Și se duc și nu mai vin,
                                                            Până-n Sfântul Constandin!”
Mare și neuitată jălanie metafizică!

La tălică, dulce cuvânt, e cu totul alt obicei. Îmi dai bocceaua cu alese prețuiri și puține parale. Chiar bați șaua, să vin și în primavară.
Mai mult, ca să te gâdili pe burtă de reușită, mă îndemni să te dezmierd (v.) viguros cu un îndemn  spre electorii care te-ar țuguia primus inter pares în afaceri blogosferice
Stai, her Nenicule, așa pe daiboje?! 
 Dacă ne aștepți ca la curtea lui Mecena, unde cohorte de chemați și nechemați se străduiau spre glorie, chiar  m-aș bucura că pun osul la ceea ce mă îndemni să fac acum: versuri, cântări, poze, desene sarmale…
Dar sunt sigur că stau, deja, blogării la coadă, mai dihai decât  diaspora la vot.
 Exersând vorba entuziastului nostru pașoptist: „Scrieți, băieți orice și oricât, numai scrieți!” („Votați” cred că era ultimul cuvânt, dar las așa!)
Or, preamărite al meu fost stăpân, pe degeaba? La Mecena, duceau trai, neneacă, guleai, haleală pe banii babachii!
 Îmi șoptești ceva despre petrecerea de la Straja-Alpin?...Pe bune? 
Ei, atunci mă mai gândesc cu votul.
Și pentru că m-ai probozit de câteva ori, am să propun un slogan percutant,
dar insolit.
Bietul Spirache din piesa lui Mușatescu, înnebunit de vrerea celor din preajmă, ca să meargă în parlament, le striga disperat alegătorilor:
-„Nu mă alegeți , fraților, pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi și nici n-am să fac!” 

Deci- sloganul meu pentru „Catindatul SUPERBLOG”:

                                        NU MĂ VOTAȚI!
              N- AM SĂ POT FACE NIMIC PENTRU VOI!

Îmi iau vuvuzela și pancarta, și  calul, și pădurea școlerului iubit, de poveste.
-Dii, murgule!
Pornesc, precum don Quijote … tâgâdam, tâgâdam… și nu ne duce pe noi în ispită…tâgădâm, tâgâdam!
N-am nici cal, nici pădure, nici… Precum insul din „Balada calicului!

Am numai  „tâgâdam” de câte ori poftiți!


NOTĂ cu NOTĂ!
Am găsit , agățat de o literă a acestei postări, un doctor în boli de limbă.  Născut și nu făcut între copertele/coperțile Dicționarului cu greșeli al lui Graur.
 Și l-am întrebat, curios, care este acordul genual corect al sintagmelor:
-două ouă mouă    sau
-doi oi moi?!
Mi-a spus că problema se rezolvă de la... trei în sus!
I-am plătit onorariu 25 de puncte, de m-a rupt la inimă!
-

17 comentarii:

  1. Bravos, jupane, bravos! Promit sa nu te votez, ba chiar si sa te trag de urechi la primavara, de vei indrazni sa recidivezi.
    Sa lipesti langa monitor cuvintele astea: "Dar nu mi-i rușine de ceea ce am scris, ci de ceea ce au înțeles!
    Și tu, stăpâne, ai tăcut mâlc, în vreme ce eram făcut cârpă!"

    RăspundețiȘtergere
  2. Tu ai contat foarte mult în alimentarea încăpățânării de a continua. Intuiam că mă urmărești și mă cerți pentru impulsul de a renunța.Ești mare și îi mulțumesc destinului Superblog că ne-a intersectat orbitele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I-am incurajat (voalat sau nu) pe multi in aceasta editie. Nu regret si sper sa nu regrete nici ei. Multi au dovedit ca pot duce la capat ceea ce isi propun, multi s-au facut remarcati, multi au demonstrat ca adevaratele talente nu sunt apreciate. Tu te numeri printre cei in fata carora mi-am scos palaria!

      Ștergere
    2. Ai să afli, sub rezerva eliminării lenei mele procedurale și a dezordinii sangvine și capricornicești, ai să afli, zic, de ce am,participat, de ce nu m-am adaptat stilului vostru advertorialistic și, mai ales cu ce bunătați mi-am umplut desaga de slugă la SB.

      Ștergere
  3. Cu scuze, dar sunt somat printr-un sms,să explic inițialele s.v.p. M-a intrigat,în Franța, prezența lor inaintea oricăror informații imperative, de tipul „ NU rupeți florile!”
    Mi-a explicat cineva, zâmbind, că e banala expresie „S/il vous plait!” Deci, nu, ca la noi, imperativul brutal NU RUPE, ci catifelatul VĂ ROG/RUGAM. Și mi-a plăcut! N-am rupt!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dai un deget și ți se smulge mâna. Cam asta fac acum: o rog pe Vienela - V&ELA pentru mine, să-și agațe poza în panoul meu cu PERSOANE INTERESATE; din două motive -să completez numărul la- 24, dublul muncilor herculiene în care m-a susținut, și să-i invoc protecția, DE VISU, oridecâteori, adică totdeauna, fac șotii pe blog! SVP!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulțam ,Doamnă, pentru „icoană”! Seamănă, leit cu fascinanta „madona neagră de la Czestochowa”- nu pot citi localitatea! Mult mister și acolo și aici. Amin!
    Iar ps- nu știu posta aici poloneză. Cautați-o cei interesați

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga domnule, eu am avut intentia de a-mi agata poza cu care circul prin online, cea cu fetita ce iubeste viata, insa nenea blogspot nu mi-a permis, probabil din cauza ca mi s-a uitat in buletin. :))))
      Simpatica si isteata madona aia. S-a acoperit si a ramas in umbra, sa nu i se vada nici riduri, nici cearcane. ;)

      Ștergere
    2. Misterioasă și mucalită! (nu „mocăită”!)

      Ștergere
  6. Păi, dacă umbli, jupâne cu limba nepotrivită, de-asta "bâldâbâc, sarma, cișmea." Aferim, coane, aferim! SuperBlog, noi te iubim! :) Adevărat, citind peste tot și peste toate, l-am găsit pe SuperBlog ăsta când în pat cu duduia, când în îmbujorarea bucilor(obraji, adică) și în câte și mai câte, nu-s urne câte voturi pot unii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mereu surprinzătoare și insolită ești! Crănțăi cuvintele ca moara neferecată și le trimiți prin lume să rămână nechemații fără blid la masă sfătoasă!Te las singurică la edițiile viitoare. (Cam scârție din țâțâni!)

      Ștergere
    2. Ba eu te poftesc să rămâi, ca să îngroși rândurile creativilor. Mie îmi place că SB și-a pus creativitatea în băț și-o flutură, dar deocamdată bate vântu' prea tare pe-acolo și ea doar flutură, nu fluture. Așa că mi-am făcut un scop: să deschid o fluturărie! :)

      Ștergere
    3. Alma, nu te vreau păstra decât pentru poezie, după ce mai uiți de Nichita. Ai altă dimensiune-rea-ironică ( Ca și cum ironia ar fi bună!). O voce de Mutter Courage sau de Doamna Warren-cântând!

      Ștergere
  7. Miao, frumos şi sincer slogan are catindatul domniei tale! Întru aceasta io am să-l ascult, n-o să mă las dus în ispită şi n-o să-l [mai] votez niciodată, nici în ruptul musteţelor mele lungi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prezența unei asemenea fiare, în cușca blogului, îmi dă o siguranță: mai scap de gaițele mele năucitoare!

      Ștergere
  8. imi place articolul , boier dumneavoastra , succes .

    RăspundețiȘtergere
  9. N-are cum că nu-mi placă o apreciere a cuiva care n-are de ce să-și dea cu var spusele. Să vedem opinii de mai târziu, stimabile! Mulțam pentru osteneală.

    RăspundețiȘtergere