BAC-ul este, dacă vreţi, pentru aproape un sfert de milion de tineri din România, certificarea „bunului” de activitate social-economică, pentru preluarea de atribuţii de la o altă generaţie de la extremitatea temporală a „câmpului muncii”. Metaforic, corespunde acoladei aşteptate de tânărul feudal la primirea în rândul cavalerilor ; deschiderea drumului spre glorie!
Miza mare presupune seriozitate în abordarea şi pregătirea examenului: norme clare,imuabile,standarde de seriozitate şi respect pentru ceea ce se poate numi instituţia BAC-ului. Şi, mai ales, stabilitate garantată de PUTERE pentru măcar un deceniu. S-ar asigura, nemijlocit, predictibilitatea, autoproiectarea idealurilor generaţiilor care susţin examenul.
Mi se pare o crimă să se intâmle altfel; cum de încearcă astăzi.
După aprobarea Legii învăţământului, destul de deschisă la minte, de europeană, şi după rezultatele dezastruoase produse prin rigoarea desfăşurării sesiunilor din 2011, au început campanii de denigrări, de acuze la adresa celor care au subminat orgoliul naţional, au stresat sute de mii de tineri studioşi, au lăsat universităţile, mai ales particulare, fără” marfă” la intrarea în studenţie.
Şi, vai vouă!, vai nouă!. Ofensiva sindicală, radicalizată şi înfometată cheguevarist prin oprirea reţinerii cotizatiei, automat, pe statele de plată şi-a lansat un pion în atac printr-un lider al ei în guvern.
Acesta a umplut, lacom, golul produs de demiterea a doi miniştri cu bube ,cumulând şi „şcoalele”. (Ce romantic suna pe vremea lui Spiru Haret!)
Numai că, aidoma ucenicului vrăjitor, din folclorul german, a dat drumul demonilor, pe care nu-i mai poate stăpâni. Rezultatul-haos: incertitudine, modificări ad-hoc permisive,scăderea exigenţelor etc.
Vom urmări câţiva parametri obligatorii în funcţionarea instituţiei BACALUREATULUI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu