Îmi cumpăr un rucsac ieftin (ce ziceţi de oferta cu modelul Robin, de 55 L şi 45 de lei, găsit , pe un pliant aruncat de Carrefour?!) Îl ticsesc bine cu iluzii, marfă pe degeaba şi devin cruciat pribeag, în eter. Această idee mi-a venit acum, dar zace in statu nascendi* încă de pe când am descoperit, acu câteva luni, lumea exotică a feisbuciştilor.
Prima mea reacţie a fost destructiv-neroniană: să-i dau foc!
Mă scandaliza violent; exprimarea- varză (as.k. svv urg!= aştept ca să vii urgent!) tematică-, muzică ( formaţii şi stiluri ) simplistă ; foto, filmuleţe, animăluţe amuzante, actori, modă, sex, porno…Mai vreţi?
Nu tu de-ale şcolii, politicii ,frământarilor social-economice, aspiraţiilor de devenire, dramelor existenţiale, nimic!, dar nimic!
Măi, a dreacu’, chiar să fie! Şi mă apuc să îndrept astă lume; cu paru’! Sar la gâtul bloggerilor, îmi sar în cap ca roiurile de albine, dau înapoi, uimit. Căutaţi, ca probă , primele mele posturi. Nu le şterg, pentru că le vreau arhivă a convertirii mele imuabile.
M-am retras, precaut şi am adunat tone de impresii, am făcut sistematizari, am emis teorii de-o zi. ŞAMD;ŞAMD!
Ca să ajung la rucsacul pentru bejenia virtuală, am mai trecut prin tubul digestiv multe experienţe toxice: evoluţia politică a ţării şi neaderenţa naţiei la Occident, mimetismul tinerilor promovaţi de partide la „modelele” balcanice,neimplicarea meritocraţilor în viaţa cetăţii; şi alte câteva zeci.
Acum, gata! Simt arome de sânge ars dinspre hoardele de argonauţi (să le zic internauţi?). Intră în arterele sclerozate ale naţiei, le desfundă, şi pregătesc un autentic salt cuantic pe nouă orbită.
I-am numit, încă din primele răutăţi cu care i-am hărăzit drept cruciaţi fără Ierusalim amintindu-mi de istoria cu Cruciada copiilor*. Îmi păreau fragili, debusolaţi, nerealişti si, mai ales donquijotişti!
Azi, înainte de-a pleca în urma lor, mă spovedesc, îmi torn cenuşa pocăinţei în creştet, după modelul unui rege franţuz la Canossa** şi întrezăresc turnurile noului Ierusalim, al ăstei generaţii.
Prima ceată de pribegi cu care voi face schimburi de cioburi colorate de sticlă şi oglinzi a fost numită de un antropolog, V. M., „generaţia revoltei creative”. Merită câteva cuvinte.
Mâine!
* in stare de nastere;expresie prin care in evul mediu se desemna o subsanta in starea de preparare
**Henric la IV-lea intră in conflict cu papa Grigore al VII-lea, care îl excomunică.Ca sa obţină iertarea papală,se duce la Canossa, în haine umile.Trei zile stă desculţ în zăpadă, turnându-şi cenuşă în cap, spre umilinţă.
***Eşuându-se în eliberarea Ierusalimului,s-a crezut ca numai puritatea copiilor ar aduce victoria. 20-30000 de adolescenţi se aduna în cete,haladuind spre niciunde.Mor cu miile de foame, boli sau în valuri.Puţini se întorc, cu ochii mistiuţi de boli şi himere. Au rămas un simbol al speranţei şi al idealismului pur, continuat de modelul lui Don Quijote.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu