vineri, 1 februarie 2013

Alex de la ROM la ROMA (II)


Azi l-am cunoscut pe Alex. În carne şi oase, mai exact, o îmbucatură pentru o fiară, cât să nu moară, câteva ceasuri , de foame. Numai ochii îi are altcumva decât mi-i închipuiam; nişte biluţe, dintr-o nestemată necunoscută: se rostogolesc, într-un halou albastrui peste lucrurile din jur , apoi se adună, în curgere şerpuită la locul lor. Totdeauna mulţumiţi de cele văzute.
Alex mai este şi Al, şi Alioşa. Acceptă doar hipocorismul ( cuvânt de alint) Alioşa, dar rostit numai de bunică-sa; pe care o iubeşte mult. Ştie că acest nume o bucură, pentru că era numele primei ei iubiri de copilă- un tanchist frumos şi descurcăret dintr-un film sovietic, de război , cu soldaţi nemţi- proşti şi cu isteţii din Radnaia Rossia,mereu victorioşi. Din alte timpuri.
 Când l-am cunoscut pe Alex, nu mai exista pentru el Di, ci Doamna, cu uşoară alunecare spre Doamna-Doamna!
Am aflat şi motivul : o ciocolăţică marca ROM şi o ţigăncuşă autentică, din clasă-Domnica. Se cuvine să deschid o paranteză. Domnica  e negricioasă, frumoasă şi isteaţă.Adică, tot tacâmul! Absoarbe  spre ea toată gloata de colegi, ca pâlnia unei tornade.
În pauza mare e răsfăţată cu bunătăţi din ghozdane.Dă si ea,cu plăcere, din al ei. Azi era la rând Alex. Avea o cicolăţică ROM, pe care era pornit s-o împartă cu Domnica.
-Cum ai împărţit-o,  Alex?
- Corect, Di : eu am luat jumatătea ROM, ea-jumătatea ROMA! Când şi-a ridicat biluţele ochilor spre Di, ea era ,deja, Doamna şi se transforma rapid în Doamna-Doamna.
Am stopat eu evoluţia periculoasă.
-           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu