Somnul moralei naşte monştri!

Voiam să adun câteva informaţii despre clasa zero. Cum anunţasem. Dar „răsfoind” presa online, m-am încâlcit într-o întâmplare de necrezut: un fel de one-men show de miezul nopţii, când mi-i somnul tun, tămânjise cu uzualul său bălegar, un concurent la audienţă, abia scăpat din gura morţii , după un grav accident cerebral. Am copiat zisele conquistadorului de prin ziare, am ornat textul cu ceva poze întâmplătoare, pentru efect grafic, dar tot nu mă pot dumiri şi tot întârzii postarea. Protagoniştii nu mi-s nici rude, nici formatori de direcţie în politichie.

Aş zice că, din contra, pe unde strîng ei surcele, eu am tăiat lemne! (parcă a spus–o Creangă ).

Două sunt spaimele  mele provocate de întâmplare: o evidentă alienare umană şi pericolul folosirii armei imorale a cuvântului nimicitor. Lucru periculos în mass media şi nu numai.

Cuvântul este esenţă de Creaţie- a fost turnat în toate, de-a lungul şi de-a latul celor Şase Zile Divine.

Dar numai omului i-a fost hărăzit să-l pătrundă cu harul moralei. Altcumva, devine nimicitor şi păcat capital.

Păcatul pândeşte şi-i destramă sensurile, când aţipeşte morala. Şi se nasc monştrii. Iubirea se zbârceşte în ură,sinceritatea în făţărnicie, frumosul în mizerie. Pentru că nu mai funcţioneză atotputernicul filtru moral al potrivirii valorilor umane din cuvinte. Şi ele devin mortale!

Am lungit acest preambul ca să mă limpezesc şi să iau distanţă de cazul incriminat. Pentru că graba poate umbri bruma de frumos dintr-un lucru, promovând sentinţe greşite.

Să mă explic printr-un exemplu. Trăieşte şi pe la noi un gândac cu o activitate dezgustătoare: caută excremente din care confecţionează mici sfere perfecte şi în care îşi depune un ou. Are nume pe măsură- Gândacul de Bălegar.

Egiptenii antici, făuritorii piramidelor, au fost fascinaţi nu numai de  măiestria sferelor, dar, mai ales  de felul cum le transportă şi le adăposteşte gândacul. Le rostogoleşte la locul ales, numai de la răsărit la apus, exact pe linia imaginară a drumului soarelui. Au venerat insecta şi au numit-o Scarabeul Sacru! Acelaşi obiect , valori deosebite de apreciere.

Cred că v-am convins să apreciaţi valorile etice ale cuvintelor  din atacul vânjosului pamfletar, contra aproape -muribundului  adversar.

În text, am pus în paranteze unele explicaţii, ale mele. Numele devin iniţiale. Pozele -inutile.

Atacantul despre victimă: „…murise un pic şi , când s-a trezit, s-a gândit că V*(senator de România!) trebuia să stea în frig, în faţa spitalului( lipsit de fonduri )…ca la următorul atac cerebral, măcar să fie mobilă Louis Philippe în spital… Acum regret că nu i-am urat şi alt atac cerebral!”

Şi încheie, ca o gorilă, împroşcându-şi victima cu urina masculului alpha, învingător: „…cred că o să mă piş pe mormânt. Aştept să-l înmormânteze Gâdea.  Hai mai repede ( mori ), că am presiune mare!”

Îşi încununează, apoi,  opera: „Rtv (postul unde lucra victima ) este un post  de sceleraţi şi de bolnavi mintali. De-abia acum vă urez să crăpaţi în chinuri!” 

Nu mai am ce adăuga, decât poze colorate.
Ps  Totuşi,  mai adaug! Cineva, mi-a indicat sursa  altui text. Din aceeaşi emisiune:" O să-l dojenesc personal pe V*, pentru că n-a stat în frig, în faţa spitalului, aşa cum consideră oportun Iisuşii de serviciu, răstigniţi pe patul de suferinţă!"
 Unii, pentru că rămân "unii" , n-ar trebui să umble liberi, printre cuvintele oamenilor normali!