Păţanie, după postarea cu naşterea Evei

Nici nu se rostogoliseră  peste tot în eter roţile poştalionului care ducea povestea apocrifă  despre noua Evă, că,  informate pe căi oculte (sms de la Cel cu Coarne), mi-au fost făcut capul dâmburi de ciocănitorile care îmi măsoară paşii  cu micrometrul,  nu carecumva să păşesc în păcat.
 Şi m-au prins în flagrant; acuzatia: blasfemie , plus păcatul jinduirii. După canonul penal în vigoare--fundul Iadului!
Inchizitoarele mele nu sunt prăjini cu tulpane peste ochi, cu fustane până-n călcâie, a tot pupătoare de mâini cu iz de răşină. Nu! Sunt aproape liber-cugetătoare, cu ochii răscolind dedesubturile vieţii. Atunci, ce le-a supărat ?
Păi, nedemocratica asociere a lui Adam la desăvârşire  Evei; adică, scoaterea ei  din Totul Dumnezeiesc. Frumuseţea feminină li se părea ieşită din fantezia bărbatului şi nu din absolutul deciziei Tatălui.
Măi, măi, ce subtilă deductie! Şi corectă.
Nu le-a supărat, în schimb, ilustrarea temei cu simbolul păgân al naşterei Afroditei. Ba chiar bănui că, pe  ascuns, s-au comparat în oglindă cu zeiţa şi n-au găsit nici o deosebire.
Asta e de bine!
Norocul cel mare al Universului a fost că Tatăl Ceresc a avut geniul de a nu crea mai întâi femeia
Vă imaginaţi, cu fiori reci, ce am fi ajuns adamii!
Le-am cerut cerberelor mele iertare, simulând că în ele a văzut Adam minunea aceea de zeiţă şi ca la o noua întrupare, Tatăl o va crea întâi şi-ntâi pe Eva, care va deveni , nu numai de fapt, ci şi de drept, stăpâna absolută a bărbatului.
Au aprobat, mulţumite şi viclene,  promisiunea; mi-au atins suav cucuiele de pe scăîfârlie, care s-au aplatizat pe clipă
Au rezistat numai două, în frunte, ca mugurii de corniţe,  la iezi.

  Noua Eva îşi face strategii