vineri, 2 august 2013

Arde vara, arde ţara, arde gara...


... baba se piaptănă!
Hoo!, nu săriţi cu găleata; iar pojarnicii să pună dop la tulumbă şi să moţăie în ciubote, aşteptând bătăi de clopote în dungă.* Am făcut şi eu o metaforă, într-o zi de caniculă; îmi stă în obicei. Altădată, am recurs la trucul cu versuri adecvate din Bacovia şi am ajuns la o colecţie de bancuri, via DIVAN.**
 Acum, vă servesc la caniculă o farsă ( sinistră!) cu doi actori, inegali în talent  şi în experienţă şi cu necazul privatizării cefereului pe masa de operaţie (dar fără anestezie, să urlăm de râs până ne ia dracu').
Legată de pojarul soarelui este şi mişcarea browniană: cu cât temperatura e mai mare, cu atât şi jocul cinetico-molecular e mai îndrăcit, încât creierul  ne devine o bombă mai dihai decât aceea a teroristului nebun de la Iaşi, uitat şi el la soare.
Dar, epuizând pretextul, să vă bag în problemă. Mă doare, organic, cefereul; toată viaţa mi s-a părut că este coloana vertebrala a fiecăruia dintre noi, turnată în cea a ţării. La trecerea trenurilor ne puneam ceasurile, ca japonezii; mai aveţi, pe undeva, ceasurile acelea de masă care sunau de sculau şi morţii? Sună cefereul, ziceam noi, referindu-ne la cele trei litere-marcă-CFR.
Apoi, ce uniforme faine afişau ceferiştii! Făloşi şi la Crăciun, şi la Paşti, spre invidia tuturor.
 Se spunea că este a doua armată a ţării şi noi, copiii îi salutam milităreşte, când treceam fâsticiţi, pe lângă ei. Şi ce-a ajuns cefereul! Jupuit, stâlcit, de mila calicului. Până şi şinele (frumoasă aliteraţie mi-a ieşit!) sunt hăcuite ca morcovii şi vândute la doi bani.
Am ajuns să văd un ministru-jăpcar care se cerea decorat că a reuşit să păzească cu jandarmii, înşiraţi în pustiul Bărăganului să nu se fure şinele, cablurile,de- au făcut trenurile, de la Bucureşti la Constanţa vreo 3 ore.
Stranie imagine! Cred că au ţipat sateliţii-spioni de frică, anunţând că România şi-a înşirat soldaţii, în loc de trenuri şi le-a ordonat să cucerească Marea Neagră.
 Aşa am ajuns să scoatem la tarabă cefereul şi să anunţăm cu darabana că îl dăm ieftin.
S-au adunat în corturi  „imperiale” bulibaşii, călări pe sacii de cocoşei, juruindu-se că îl cumpără ei, ca să poată despuia fără frică şi vagoanele şi gările, turnând din ele nu ceaune, tuciuri, ca altădată, ci tajmahaluri la Toflea Galaţilor, reconstituite din memoria nomadă.
 Şi le-a mers!
Dar, cum în Ţiganiada se încăierară taberele în cearta pentru forma statului ţigănesc, acum se încaieră autorităţile româneşti, speriate că-i vom judeca, mintenaş, pentru prăduirea acestei averi.
Cine, cum şi de ce,  discutăm mai spre noapte, că-i lucru de taină.

*clopote bătute în dungă- forma de alarmă tradiţională, obţinută prin lovirea cu limba clopotului, repede,  într-un singur loc.

**Divan= pseudonimul unui vechi prieten, care ieri mi-a făcut bucuria să-mi aducă, crud- cruduţ, un volum de proză, despre care e musai să scriu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu