Zig-zag

*Suntem robii bilanţurilor, ai statisticilor. Profităm de lenea Pământului care  catadixeşte să se mişte-melc, de puţin peste 365 de ori în jurul său, cât timp înconjură Soarele. Şi ne numărăm aşa, cică, anii.  Apoi, facem medii, procente din tot felul de întâmplări: cu cât ne-a fost mai bine faţă de vecin, de noi înşine, de anul trecut. Ne batem pe burtă cu mediile, frizând ridicolul. Un exemplu: vecinul neamţ, în Alemania lui, a mâncat  azi un pui; eu am răbdat!  media pe capul nostru = 1/2 PUI. Şi suntem fericiţi la "medie".Ba ne fixăm şi media succeselor de anul viitor.
** Apropo, de fericire. Am auzit azi, forfecat ( mai exact fonfăit)  acest cuvânt. De un " manager de fericire". Aţi citit exact:"manager de fericire"!M-am crucit, dar, undeva, într-o fundătură a sufletului a sunat alarma: Ioane, nu fi prost, încearcă! De aici,  la dopamină, la autosugestie la chichiţe comportamentale e câmp de acţiune imens şi , deja, simt miros de fericire, mai ales în preajma manageriţei de fericire, care mi se dezvăluie plină de darnicia Evei, sub măr.
*** Ce Dumnezeu am , de leg, tot la trei cuvinte, vocabulele  "Ion" şi "prost".Am ajuns, când mă prezint cuiva cu prenumele, să aud: " Aha, Ion cel prost, de pe blogul..."
Nu-i zi, lăsată liberă de Domnul, să nu-mi acceseze cineva evocarea " "Chiar mi-s prost?!"Întrebarea buclucaşă a interesat peste 120 de navigatori.
****Contorul blogului a prins să se rostogolească mai dihai decât cel de la gaz. A bătut semnal de atingere a vârfului de sarcină de peste 15000 de vizitatori.
Când erau 5000, am făcut masă mare, am stropit ecranul cu agheasmă să nu fie de deochi.
Acum sunt reţinut, chiar sceptic, adică, după teza profei mele de mai sus, nefericit.Am constatat că blogul meu este năpădit de lăcuste. Aflând că sunt iubitor de Uniune Sovietică m-au năpădit spamurile răsăritene mai dihai decât râia.  Îmi vând de toate: de la icre negre- la prostituate, de la bilete la Olimpiadă, la kalaşnicovuri. Stau cu sutele la taraba clandestină, făcută  în ograda mea, după cherem muscălesc. S-au mai pripăşit  americani, turci; şi eu îi credeam admiratori ai operei mele!
Mi-am prins scârba asta de computer cu minciuna. Deci suntem doi mincinoşi la blog!
De ex.,  mă asigură că accesările mele nu sunt numărate. Pe naiba; îmi număra si degetele de pe taste, şi pe cele de la picioare.
***** Da, sunt mincinos, dar Ponta, "cu guvernul zece/ Chiar că mă întrece!" Iartă-l,  Doamne, dar poanta cu poza la prânzul regal de la Săvârşin, alături de rege, care nu era regele, e de pomină!  Acum se afişează în poză  cu Ghiţă, Ciobanul; şi se jură"că nu fură/dar l-am prins cu raţa-n gură!"
***Dar , să scriu şi ceva care chiar  m-a fericit: am aflat că în România, da în România!,este un sat în care nu se fură. Oamenii îşi lasă banii în sacoşe, în centrul satului, vine brutarul le pune pâinea convenită, şi eventual restul la sumă. De 15 ani nu s-a furat un creiţar, sau un ou, în satul  din Clisura Dunării, numit EIBENTHAL! 
Am ţipat vesel TRĂIASCĂ ROMÂNII CINSTIŢI! 
Am aflat, apoi, că locuitorii sunt, în totalitate, CEHI!
Da, dar satul e ... tot în  România!
UPDATE
In urma suspiciunii insinuate prin toţi porii minţii mele, am analizat poza cu vizita "primului" la Jina. Filtrarea profesinală a pixelilor albaştri a devăluit  că la prânz n-a participat Ghiţă-Ciobanul, nici Ghiţă parlamentarul,  ci d-ra veterinară şi cu frate-su, care au mai vaccinat câţiva cârlani la primărie.
Ghiţă-Ciobanul sforăia criţă într-o iesle,bodogănind mecanic ceva ce  aducea a "O, ce veste minunată..."Azi, 30 XII, încurcătorul de cuvânt,  Palama, va aduce precizări din aceeaşi iesle!