marți, 18 decembrie 2012

PAX MAGNA ( I )

Troiene peste ţară, cum n-au mai fost de mult! Şi ger aşijderea.O tăcerea ceţoasă cată să îngheţe până şi lătratul câinilor. Vremea furilor pe la coteţe, când adorm străjerii cetăţii, sprijiniţi în ţurţurii mustăţilor. Pe lângă zidul palatului, trei umbre vâslesc prin promoroacă, la miez de noapte, iscodind intrări tainice. Cineva îi zmulge înăuntrul pietrei unde zac misterioase mojare,  în care alchimiştii ne macină destinul ...
 Început de cronică a unei nopţi de miercuri, în atmosferă mitică, de Walhala,  în care umbrele celor 100 de eroi ucişi, îl ocrotesc pe zeul Odin.
Numai că realitatea e mult mai prozaică: la Cotroceni , trei muschetari vin , cu cenuşă  în cap, * la cardinal, să facă legământ de supunere, de credinţă. ( Doamne, iar cad în păcatul trufiei epice!)  Mai simplu, Antonescu, Ponta şi maestrul de ceremonii-Dragnea- vin la Băsescu, să pună de-o pace veşnică, spre fala UE.
Viforul de la A3 îi va clătina, le va amesteca vorbele, le va degera planurile, dar, rrromâni verzi, vor odrăsli vlăstari noi, de roade, pe patru ani. E bine- rău!
Din Botoşani vreo 12 Moş Crăciuni îşi bagă sacii tradiţionali  în mapă, cu gând să şi-i umple cu vârf. Plan -pe patru ani şi fără noi.
Şi eu trag cu coada ochiului peste umărul bărbosului Neculce şi-i copii din cronică un veşnic oftat naţional:
" Oh, oh, oh, săracă, ţară a Moldovei, ce (ne-)nărocire de stăpâni ca aceştia ai avut!? Ce sorţi de viaţă ţ-au cădzut!"

*Musai să scriu ceva despre penitenţa lui Henric al IV-lea, în1077,  la Canossa. Merită!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu