duminică, 30 decembrie 2012

Pixelii şi umbra lor

Am devenit mai rezonabil  în atitudinea faţă de prea multele accesări ale blogului meu în luna decembrie. La început. am trăit sindromul superficialităţii conţinutului postat ( manelizat); apoi, al  marketingului despuiat etc.
După sfatul bun al  nopţii, m-am împăcat cu mine însumi, ba, chiar,  mi-am devenit drag. Şi rămân ce-am fost!
Numai că încep o campanie de identificare a argo-internauţilor. Porniţi după Lâna de Aur a Logosului. Ei poposesc cu pânzele şi catargele ferfeniţă,  în portul meu, ferit de vântoase. Nu le vreau vamă; ba chiar le dărui amfore cu apă, pentru setea depătărilor. Să-mi lase acolo, un semn. Un punct din umbra lor,  pe câmpul scriselor mele. E aşa de mult, e aşa de scump?!
Alcumva, parcă urli în pustiu. Un ţipăt de pe un asteroid care se prăvale în haos. Nici măcar ecoul nu-şi face calea întoarsă.
Vreau de la cei sosiţi în port un pixel. Atât! Să pot constitui,  în timp, imagini digitale, aproximative, ale lunaticilor Robinsoni. Ideea mi-a fost sugerată de nebunia unui artist foto, care a mişcat câteva sute de inşi, oprindu-le doar umbra de Fata Morgana.
Am reluat, mai sus, imginea ca să-mi ghiciţi basmul clipei, care va opri pe blogul meu pixelii şi umbra lor, a dumneavoastră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu