Comedii

Nu s-au răcit bine măruntaiele telefonului meu dolofan ca un cartof - un leu dai, de-un leu ai!;  îmi adusese  rugămintea cuiva,  să încerc o limpezire a încurcăturilor în care au intrat tinerele capete conducătoare ale naţiei române: câinii bagabonţi şi afacerea „ Roşia Montană”( rostit Montana, să aduca a ceva de rasă!)

Răspund şovăielnic: nu mi-am făcut, încă, o părere; am ceva date care ar cam arunca în aer multe „întâmplări” bătute în cuie prin pieţe. Cu tot cu cuie! (Citiţi legat.)

Până atunci, râd mânzeşte la un spectacol de pură commedia  dell’arte*, din care reţin două scene: demascarea cu mânie proletară a escrocheriilor imobiliare făcute de doi cunoscuţi intelectuali  şi respectarea jurământului conjugal al premierului ca argument în  copilotarea ţării.

Pe scurt: un fioros procuror tv., cu nume predestinat, Gâdea, îi aduce , în direct, exprocurorului Ponta,  proba unei afaceri jegoase pe care ar fi făcut-o Patapievici, inamic public nr.1 al puterii şi fostul său adjunct la ICR, M. Mihăieş.

Aceştia ar fi supt din sângele moţilor, otrăvit de cianuri, hălci pe pământ plin de aur şi cianuri. Au prostit oameni de la Roşia Montana, le-au cumpărat terenul, să-l speculeze cu suprapreţ odios către o companie străină. Gesturi energice cu arătătorul înfipt în ochii premierului, fascinat de dezvăluire. În adevărat catarzis, acesta a silabisit moale: „Domnul Patapievici  e un bun investitor imobiliar!”

În fapt „…în 2006, impresionaţi de rezistenţa eroică… a adversarilor exploatării minere cu cianuri,…am achiziţionat suprafaţa simbolică de 1 (UN!)mp, dorind să ne exprimăm prin acest gest, solidaritatea cu cei care se luptau contra distrugerii sălbatice a localităţii”, se apără umil Patapievici.

Deh, ...procurori!

Şi a doua scenă: cu talent  de actor-ventriloc**, premierul spune că a aprobat, în guvern, legea de  exploatarea cu ceanuri a aurului , dar că nu o  va vota, ca deputat.

Argumente: nu tu, pentru grija ţării, nici pentru minerii muritori de foame; nu! Ci, pentru ca aşa i-a promis soţiei- ecologiste,  virtual legată cu lanţuri, a  protest, pe la parlamentul UE!

Irod a dăruit fiicei- dansatoare  capul unui sfânt; Ponta e mai uman: dăruieşte , pe tavă, soţiei,  interesele ţării.

O tempora, o, mores!***

Nota

Nu jignesc vreun cititor, explicându-i cuvinte cunoscute de el, ci mă verific, dacă le-am folosit,  contextual, bine:

*teatru de improvizaţie, fără text scris;

**persoană care pare a vorbi din pântece, simulând spusele altcuiva.
***ce vremuri, ce obiceiuri!