IN MEMORIAM: Mareşalul şi Soldatul

Bunicul meu a avut doi feciori zdraveni:unul "cărturar", altul "gospodar". (Ghilimelele citiţi-le cum vă taie capul ).Unchiul, mos Costică, a cam ocolit şcoala, a făcut stricăciuni printre codanele satului, dar i-a placut şi armata. Numai masuratul furios cu jordia,câtu-mi era de lung, l-a oprit să nu rămână reangajat în militărie. În concentrare fiind, l-a ajuns ordinul cu trecerea Prutului.
Doar cu câteva zile înainte, revenise la regiment de la o instruire cu ofiţeri nemti
şi afişa "cocoş" titlul de şnaipăr, adică ţintaş de elită. (Engl.sniper!) A şi păşit pe malul stâng al Prutului printre primii soldaţi români!
Numele lui a apărut în doua Ordine de Zi ale regimentului său, în momente şi împrejurări semnificative.
* Ajunşi pe mal basarabean,s-au trezit sub gloanţe vrăjmaşe.S-au adăpostit în teren, iar comandanţii au prins să caute soluţii. Aşa au descoperit sursa necazului- o mitralieră cocoţata într-o clopotniţa, la câteva sute de metri.Căpitanul l-a chemat pe proaspătul instruit ochitor şi i-a zis:- Pândeşte, zăreşte şi ocheşte.Dacă-l opreşti, îţi dau, când se va putea, permisie acasă!
L-a pândit, l-a văzut şi l-a oprit cu un singur glonte.
A doborât primul inamic din războiul cu sute de mii de morţi, în primele minute ale trecerii râului. Meritele i-au fost cinstite cum se cuvine şi faima i s-a dus pe tot frontul.
*Scapat din tragica incercuire de pe Don, regimentul unchiului se replia pe un teren ostil, căutând să restabilească legăturile cu celelalte unităti româneşti. Presiunea sovietică era imensă.Comandantul aplica o retragere productivă, cu pierderi provocate continuu urmăritorilor.
Moş Costică era tragator la mitralieră şi a primit ordin să ocupe un promontoriu şi să încetinească urmărirea furibundă." Cât poţi, Costică. Dacă vezi că-i pericol, te retragi cu servanţii", i-a ordonat maiorul(fostul căpitan!).
Pe urmele celor retraşi a început potopul. Valuri-valuri de atacatori, de cei cu căciuli de astrahan, cu cruce pe fund, cazaci beţi, mă lămurea moşul , intrau în focul mitralierei,seceraţi de plumbi,şi tot înnoiţi.
Mereu se înlocuiau ţevile mitralierei, înroşite de atâta foc. Au fost răpuşi şi servanţii, dar mitraliorul a trimis mereu potopul de gloante, parcă în transă. Înt-un târziu n-a mai avut pe nimeni în faţă.
A căzut de somn, atunci, cu capul pe trupul unui camarad.
Aşa l-au găsit; plin de sângele alor lui, cu degetele arse şi complet surd.
Regimentul se retrăsese mai mulţi kilometri şi, observând comandanţii că nu-i mai urmăreşte nimeni, au trimis iscoade ,care au găsit cuibul de mitralieră.
-Era ceva de groază, dom’maior, mormane de ruşi morţi, doi sevanţi morţi şi ei, iar Costică, sforăia, de s-auzea la Moscova, povesteau, cuprinşi de veselie românii.
Ordin de Zi, Virtutea Militară, bucurie la refacerea frontului, câteva zile acasă şi iar război!
S-a întors moş Costică cu trupul plin de schije de brand. Nu i le-a mai scos nimeni. (Să mă duceţi la fier vechi, glumea el , la chef). Apoi a fost trecut la chiaburi, îi căutau mereu Virtutea Militară, ascunsă sub streaşina de şindrilă. S-a bucurat mult când i s-a întors ocina părintească şi s-a dus mai an’ să-şi întâlnească şi duşmanii morţi şi camarazii fără cruci la căpătâi, de prin stepe.

Ciripici amare

DE DEMULT

Români, vă ordon! Treceţi Prutul!

CÂNTECE DIN COPILĂRIE

Asăzi, douş'două iunie,
A-nceput războiul lumii!

As'noapte la Prut
Războiul a-ceput;
Românii trec dincolo iară;
Să ia înapoi, prin spadă şi scut
Pământul pierdut odinioară!


DE MAI IERI
N-am crezut că voi vedea ceva mai dezgustăror pentru poporul ăsta,al meu(că altul nu am!):în două localităţi, (parcă Jilava şi Măgurele) primarii, câstigători ai scrutinului abia-trecut, au fost aduşi în cătuşe, la Primărie, să depună juramântul.
După solemnitate, au fost din nou puşi în fiare şi duşi cu duba la puscărie.
Gândiţi-vă,oameni buni, cum au sunat legămintele din jurământ în gura lor!?

Mai încolo, câteva sute de români,chiar de-ai noştri, aduceau omagii unui puscăriaş, tot de-al nostru, care jucase un rol comic, cu un pistol şi un gât, într-o dramoletă cu suspans.

ROMÂNI,vă ordon să redeveniţi normali!

Mai există viaţă...

Graba lui Ponta

Am zis , mai jos, că , dacă m-aş pricopsi cu funcţia lui Ponta, aş fugi pe ruptele. Să motivez: fructul guvernării nu dase, încă, în pârg; căzuse, e drept, dar strepezea dinţii. Prea acru!
De ce căzuse? Scuturat prea tare şi prea de mulţi, strânşi la pomana puterii:
1.S-a recurs la o violentă racolare: până atunci, fugarii (pnl şi psd-pdl ) erau anatemizaţi, cu mânie”proletară”. Acu, în sens opus,(pdlusl ) deveneau eroi, salvatori ai poporului asuprit!
Aşa s-a stimulat căderea guvernului.
2.Câteva televiziuni, cu obiective -căderea guvernului şi a preşedintelui-au trecut la foc masiv pe mp.
3.Trupe antrenate la diversiune (pensionari militari şi miliţieni )au pus de o mămăligă exploxivă- revoltele de la Universitate. Comandanţi şefi erau coloneii Pricină şi Dogaru care au organizat schimburile, materialul de propagandă, gradul de violenţă etc.
Preţul era revenirea la pensiile mari ale militarilor, promovarea sindicatului rezerviştilor drept pionul de bază în consultarea lui Ponta cu pensionarii, locuri eligibile în parlament.
Pentru că n-au primit plata, rzv. militari, trec acum la ameninţări!
Sunt numai câţiva factori care au dus la căderea lui Ungureanu, dar nu şi explicaţia „fugii” mele de prezumptiva guvernare.
Nu era încă momentul potrivit. Trebuia lăsată guvernarea Ungureanu să fiarbă în sucul nemulţumirii generalizate, până la alegerile parlamentare, când „para mălăiaţă” era maturată.

Cel mai înverşunat opozant al unui guvern Ponta, pe 6-7 luni, a fost Iliescu; nu poate fi acuzat de nepricepere, ştia el ceva.
Nerăbdarea lui Ponta, încurajată, tacit de Nastase, căruia i se strângea funia la par în procesul" trofeului calităţii", l-a adus la guvernare.
Adăugati neliniştea lui Crin, rămas fără coledzi şi care voia declanşarea acţiunii de suspendare a lui Băsescu, + apropierea răzbunării lui Felix şi aveţi cheile problemei!
Numai că, de aici, începe greul. Promisiunile devin scadente,lăcomia ciolanului naşte grabă. Şi încep bâlbâielile, greşelile, care se contabilizează de alegători.
Am îndoieli că aş fi procedat ca Ponta! De aceea am refuzat peştisorul de aur.

Mai există viaţă...

Săritura peste cal
Dacă aş prinde peştişorul de aur... care s-ar oferi, după tipic, să mă "facă ceva", să zicem prim-ministrul ţării,i-aş da drumul în apă, izbindu-l puţin de valuri, pentru răul dorit, şi aş lua-o la sănătoasa, cât mai departe de râu.
Am să explic altă dată de ce. Acum, urmăresc, viclean, eu!, cum dă în străchini Ponta.
Constat ca este „setat” pe câteva fixuri:
• 1. epurarea lui Băsescu . Nimic rău, dacă nu ar porni de la interese chiar meschine; Felix s-a juruit să-l descocoţeze de la Cotroceni, iar Crin salivează, abundent, de pohte. Metoda înlăturării marinarului nu-i deloc uşoară. Chiar imposibilă. Dacă CCR nu constată încălcarea gravă a Constituţiei, respinge Hotărârea Parlamentului. Şi gata!
Contra-acţiunea se mută pe modificarea Legii de funcţionare a Curţii; să nu mai aibă dreptul să verifice constituţionalitatea legilor! Cutia Pandorei- deschisă!
• 2. mutarea Institutului Cultural Român din subordinea preşedinţiei în aceea a senatului. Ţinta- eliminarea lui Patapievici din fruntea instituţiei.
• 3.schimbarea membrilor unei comisii care, astăzi, trebuia să-l cheme pe Mang la spovedanie pentru plagiat. Au fost înlocuiţi, fără vreo motivare, cu alţii, obedienţi. Aici a folosit mâna ministrului- sindicalist Pop.
• 4. punerea Parlamentului într-o postură ridicolă: declaraţia de trimitere a lui Ponta, la UE.

Şi, în tot acest răstimp, ţărişoara speră!

Poşta redacţiei

Am primit de la un cititor, singurul, un amplu mail. Din doua părţi: o scrisoare scurtă şi o pozie lungă.
Prima chiar bună!, cu delicateţuri.
Dar, roşind de plăcere, la scrisoare, ne vom preocupa de poezie; „că nu e om să nu fi scris o poezie”…
Şi ce constatăm? Că e lungă, că e de amor, anacronică atât prin conţinut, cât şi prin formă.
Suferinţa dv. pe motivul absenţei iubitei este plânsă în strofe grupate pe cele patru anotimpuri, aparte, ceea ce nu se mai practică azi. Un sms era îndestulător chiar şi pentru o operă genială!
Anacronică prin conţinut: numai oh-uri şi ah-uri. Nu se mai poartă. Un poet tânăr îşi goleşte sufletul într-un distih, ba, chiar, a reînviat poemul într-un vers, ca la Ion Vinea,pe la 1935.
Aşteptăm şi poemul într-o silabă, socotit revelaţia sec 21.
Anacronic în formă: imaginea cultivată de dv. este pletoric - barocă; metafora-excesiv vegetală contravine normelor legale , ecologice. Chiar şi în folclor nu se mai abuzează de motivul, altădată obsesiv, „frunză verde”. Cea mai îndrăgita doină de dor contemporană este o manea şi are un singur vers, repetat ca refren de 4 ori. El substituie „ frunză verde” cu un termen ecologic, aprobat şi de Academie, „fân" Versul este: „Hai, fa-fân! Tra-la-la…”(Bis! şi iar Bis!)
Pentru stil, vocabular, ortografie, vă recomandăm să vă deschideţi un cont pe Facebook, să studiaţi exprimarea tineretului şi s-o adoptaţi, cu încredere. Ca încurajare - bonus pentru primul client, reproducem o mică parte din epopeea elegiacă despre anotimpurile pierdute din cauza iubitei.
Sperăm să nu declanşăm, prin asta, o revolta a cititorilor împotriva blogului nostru.

Primăvară pierdută

Valsează curcubeul de raze prin fire
De iarbă nouă,
Pe unde o altă iarbă ţi-a sărutat glezna subţire,
Vibrând, sub fiorul de rouă.
101 nuanţe în verde din ulmii cuminţi
Aşteaptă să fie numărate :
Numai tu te lăudai că le numeri pe toate!
Eu...până la 10 ; cu buzele fierbinţi,
Nesărutate.
Chiar şi salcâmii, nebuni de-atâta floare.
Aşteaptă să-ţi pună cunună.
Pleoapele-s, parcă, petale de lună.
………………………………………………………

Mai exisă viaţă după...Boc?

Am dormit rău! Printre frânturi de comentarii docte ale iniţiaţilor întru politichie, care îmi hurducau echilibrul, când glasul catifelat al măiestrei mele, Madama Ţăţoiu, mă toropea a somn, cele scorţoase ale de-alde Ciuvică, Niels Schmeker,Cristoiu mă rearuncau în contingent.
În asemenea pendulări, am visat o întrebare existenţială gravă: MAI EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ…BOC?
Am visat şi răspunsul: DA! ŞI ÎNCĂ CE VIAŢĂ!
Sub aceste auspicii, îmi aştern, în trezie , câteva nimicuri:
I. OPTIMISM
Luni, în piaţă. Lume de lume, vârtej de opinii. M-a încântat un dialog între doi grădinari-vânzatori, din Vorona-Mare; gospodari vrednici, cunoscuţi mie şi prieteni, în timpul liber.
Stăteau la tarabe opuse şi rumegau ideologii de aceeaşi poziţie.
Unul, vesel, nevoie mare, căta sămânţă de vorbă; celălalt, apăsat de necaz, nu se mai putu abţine:
- Ce-i, bre , atâta veselie pe tine?! Ţi-a fătat vaca?
- !!! ( Pieptul umflat, capul sus, suveran, deasupra tuturor !)
- Lasă, cumetre, că, la toamnă, îţi moare viţelul!

II. CLIENT BINE SERVIT
Nea Toma, pensionar militar cu pensie doldora, n-are linişte. De aceea, de cu zori e pe câmpul de luptă. Pe unde picură ceva, recunoaşte el. Mai ales prin politică, frecventează câstigători siguri, ca bun strateg de bătălii ce este.
Ca să ajute victoria, împarte afişe, fluturaşi,programe cu promisiuni şi, mai ales, smulge asigurări de vot. Pe doamna Matei a lămurit-o un ceas, cât de odioşi sunt foştii guvernanţi. I-a făcut şi proba: un afiş, în care o inimă mare, sigla de vot a duşmanilor, era străpunsă de texte cu crimele lor grave contra poporului. Multe! Îi lasă şi afişul, să-l studieze cucoana.
Şi l-a studiat!
Luni dimineaţă, îl caută pe activist să-i spună cum s-a răzbunat, la vot, pe inamicul ţării:
-Am votat cum mi-ai zis: pe toate buletinele, unde am văzut o inimă, am apăsat ştampila! Să se sature!

Hotărâre

Declar că, nesilit de nimeni, recunosc: tot ce voi posta, un timp, va fi PLAGIAT. Fără glumă! Hotărârea vine după citirea ordinului ministrului de pe scaunul lui Spiru Haret, de a schimba precipitat Consiliul Naţional de Etică, adică instituţia care trebuia să hotărască,curând, asupra adevărului despre fostul ministru Mang; hoţ sau nu?!
Cine sunt nou-numiţii, bănuiţi ceva. Doar despre Paul Dobrescu spun că a fost unul dintre cei mai înverşunaţi spălători de creiere, de la „Era socialistă”.
Pe 15 iunie era convocat în faţa consiliului, sub acuzaţia de PLAGIAT, I. Mang!
Voi comenta, nu azi, năstruşnicele măsuri luate de interimatul sindicalist, Pop şi motivaţia lor, reală.
Mă simt umil faţă de eventuali vizitatori, pe acest blog. Vor descoperi în mine un plagiator, fără ruşine. CNE îl veghează!

În locul votului

Sărmăluţe cu urdă


La ceas târziu de sâmbătă, înainte de fericitul eveniment şi , ca stimulent, pentru băgarea votului unde trebuie, îl înfrunt pe prea fericitul Bogoslov* cu o reţetă proprie: sărmăluţe cu urdă. Staţi cuminţi; nu e ce credeţi că”fumaţi “ de-o viaţă. Nu!
Ingrediente:
• Jumate de chil de urdă dulce. Dulce, am zis.
• 3 linguri pline cu orez fiert “al dente” ( slugăriţi o lună, o matroană simandicoasă din Italia, dacă nu ştiţi ce înseamnă!).
• Două cepe noi, potrivite.
• Piper, puţună scorţişoară (cât se pişă un cărăbuş).
• Două ouă, cu gălbenuş chiar galbăn, (de preferat ale lui Nastaze).
• Un hribuleţ cât un ou. Musai!
• O lingură de mărar, măruţit fin.
• Jumate de lingură de ulei de susan (sau arahide, sau de palmier, sau de măsline, sau de floarea soarelui, adică de care aveţi!).
• Sare, frunzeturi. În ordine, îs de preferat: zmeură!!!, fasole!!, ştevie tânără-se sfarmă uşor !, de vie, de pe vârfuri. Şi de tei se potrivesc.
Preparare:
• Se freacă urda cu ouăle,sarea, scorţişoara, mărarul uleiul, codiţele de ceapă tocate foarte fin.
• Se undeşte partea albă a cepei, tăiată fin şi se amestecă în tigaia unde s-a prăjit , cu orezul.
• Se amestecă, apoi, cu urda şi suita sa. Se pune deoparte.
• Frunzele hotărâte, se trec prin apă fierbinte, nu chiar în clocot, un fârtai de secundă. Merită pusă, în apă, o lingură de zeamă de lămâie, să păstreze verdele frunzetului.
• Începe arta învelitului în ambalaj.Cu umplutură cat cuprinde frunza hărăzită.
• Se pun la fiert, în ulcea de lut 5-8 minute din momentul începerii fierturii.! Pentru deliciu, strivesc pe fundul ulcicuţei o tijă de rubarbăr, care taie cu acruţul ei, din dulceaţa compoziţiei.
• Un sos din hribul tocat, prăjit, frecat bine cu trei linguri de smântână şi o lingură de apă de usturoi nou, va încununa capodopera.
• Mâncatul fără mămăliguţă moale e primul păcat capital!

N-am putut posta poze, izvoditoare de salivă, cum face Bogoslovul, pentru că abia am compus reţeta şi n-am încercat-o, încă. Dacă cineva mi-o ia înainte, să facă bine şi să ne arate imagini de probă!

*Preamăritorul de Dumnezeu.

De stradă adunate/Şi pe stradă-mprăştiate (aproape Anton Pann)

Mâine e scrutin; era să zic "electoral", dar o fi careva, care să ştie că-i pleonasm. Legea interzice orice prapagandă în preziua votării.Nu şi nunţile!
Pe strada mea a trecut, mintenaş,un convoi de nuntă, tot maşini, şi maşini cu păpuşi 1/1, şi jerbe de de flori pe capotă; dar şi cu steaguri. Măi să fie! Nuntă cu steaguri de partid?! Am ieşit repede în poartă, să ovaţionez; reflex străvechi, de pe când îmi întâmpinam conducatorul. Pe maşini, inscripţii inimoase: PSD+PNL = VOTAŢI!: PSD+ PNL= LOVE! PONTA ŞI CU ANTONESCU= LOVE!
Nu ştiam că s-a dat liber la căsătoriile homo. Bravo, rumâni, fruntea EUropei!
Abia într-un târziu m-am luminat de isteţimea poporului nostru: se facea şi nuntă, şi stimulare electorală.Şi incălcarea elegantă a legii. Care poliţist s-ar nimeri nesimţitoriu la trecerea nunţii şi ar sesiza izul electoral?
Ca lui moş Roată, mi s-a aprins un zâmbet şugubăţ: dacă din această nuntă iese un pui de partiduleţ, de ce gen o să fie?
Unde-i Funeriu, specialistul în genuri?!

NB Am povestit totul, sine ira et studio!*
..........................................
*Fără ură şi părtinire (Mang-lită din Tacitus- "Anale")

Naşterea poporului român

Am CIORDIT montajul(termen modern din dictionarul ministerial"Mang"=PLAGIAT!).

BAC-ul (I)

BAC-ul este, dacă vreţi, pentru aproape un sfert de milion de tineri din România, certificarea „bunului” de activitate social-economică, pentru preluarea de atribuţii de la o altă generaţie de la extremitatea temporală a „câmpului muncii”. Metaforic, corespunde acoladei aşteptate de tânărul feudal la primirea în rândul cavalerilor ; deschiderea drumului spre glorie!
Miza mare presupune seriozitate în abordarea şi pregătirea examenului: norme clare,imuabile,standarde de seriozitate şi respect pentru ceea ce se poate numi instituţia BAC-ului. Şi, mai ales, stabilitate garantată de PUTERE pentru măcar un deceniu. S-ar asigura, nemijlocit, predictibilitatea, autoproiectarea idealurilor generaţiilor care susţin examenul.
Mi se pare o crimă să se intâmle altfel; cum de încearcă astăzi.
După aprobarea Legii învăţământului, destul de deschisă la minte, de europeană, şi după rezultatele dezastruoase produse prin rigoarea desfăşurării sesiunilor din 2011, au început campanii de denigrări, de acuze la adresa celor care au subminat orgoliul naţional, au stresat sute de mii de tineri studioşi, au lăsat universităţile, mai ales particulare, fără” marfă” la intrarea în studenţie.
Şi, vai vouă!, vai nouă!. Ofensiva sindicală, radicalizată şi înfometată cheguevarist prin oprirea reţinerii cotizatiei, automat, pe statele de plată şi-a lansat un pion în atac printr-un lider al ei în guvern.
Acesta a umplut, lacom, golul produs de demiterea a doi miniştri cu bube ,cumulând şi „şcoalele”. (Ce romantic suna pe vremea lui Spiru Haret!)
Numai că, aidoma ucenicului vrăjitor, din folclorul german, a dat drumul demonilor, pe care nu-i mai poate stăpâni. Rezultatul-haos: incertitudine, modificări ad-hoc permisive,scăderea exigenţelor etc.
Vom urmări câţiva parametri obligatorii în funcţionarea instituţiei BACALUREATULUI.

Sutele mele şi epigrama a X-a

În istoria redactării postului despre insolitul autor de epigrame, am evitat un amănunt: materialul pe care am transportat textele de la "dictator" la blog.
Mă aflam în aventura pieţii de zarzavaturi, unde cei ca mine devin volubili, se pupă cu tarabagii, incheie noi alianţe, hotărăsc programul zilnic al Guvernului, bursa locurilor la cimitir si exclamă:" Ce tineret, ce depravare, dom'le!
Acolo nu eram pregătit să iau notiţe. Nici o hârtiuţa; doar câţiva gologani imprimaţi pe un plastic alunecos din buzunare. Nouă "hârtii" de o sută/ milion, pentru raţia zilnică de vitamine şi de înjurături pentru cei de la Putere. ( Am constatat că rumânul consumă, într-o săptămână toţi sfinţii din Calendarul ortodox şi din cel catolic, împănaţi cu 1001 mame! Şi un secret:scriu,în temă, o disertaţie-plagiat pentru doftorat, la USH ).
Revin la cestiune. Am scris epigramele, nouă!, fiecare pe câte o bancnotă albastră.După ce le-am copiat, le-am băgat în maşina de rufe; spălare de bani,nu de epigrame!
Dar autorul avea 10 bucăţi de livrat Pentru ultima, am folosit o cutie de chibrituri, uitată, apoi, pe aragaz. Am descoperit-o abia azi şi repun textul în drepturi. Cu scuze şi lungire de vorbă. Că afară "plouă, plouă plouă / Vreme de beţie..."

CA ÎNTRE EGALI
Boc spunea, acu un an,/ Că, mergând prin Cluj, la pas /S-a trezit ,dând nas în nas,/ Chiar cu Ghiţă Mureşan.

PS
cam englezească, nu?
Erată:poanta!

Epigrame cu ...trânte

Cel mai distins profesor „de trântă” al urbei noastre, Nic. Brădăţenu, m-a surprins cu o nouă „păsărică”, aceea de epigramist.
Îl ştiam mustind de umor,centrul atenţiei pe la agape, dar nici chiar aşa! Mi-a zis câteva catrene, la un colţ de stradă şi i-am cerut permisiunea să postez câteva pe blog.
Nu prea ştiu dacă mi-a dat-o.
N.B. N-am reuşit ca sa aşez versurile catrenelor cum de cuvine. Citiţi-le şi Domniile -Voastre pe-a culcatelea… în pat.


Definiţie
Epigrama-i chirurgie / Sau o mică doctorie, / Care vindecă o boală – Cuibărită în morală .

Definiţie
E o suliţă uşoară / Luată la vânătoare ;/ Ea pe nimeni nu omoară, / Dar unde atinge…doare.

Curriculum vitae
Tatăl meu e senator, / Mama-i mare procuror; / Din aşa părinţi de samă, / Am ieşit eu-şef de vamă.
De-a dracului
Ca să ai voturi cu sacul / Şi, lejer, majoritate, / Te-ai făcut frate cu dracul; / Dar acum îl cari în spate.
Ziare colorate
Creşte preţul de vânzare / La reviste şi ziare, / Că, pe fiecare coală / Zace o muiere goală.
Egalitate
Afara de sfânta prostie, / Ambii sunt egali, fireşte,: / Unul ştie ce vorbeşte, / Altul…spune ce nu ştie.
Căsătorie
Ţi-aminteşti când, la portiţă, / Îţi ceream a ta guriţă? / Dar acuma ce n-aş da, / Ca să scap de gura ta!
Unuia care vorbeşte singur
-Cu cine vorbeşti, amice? / Îl întreab-un înţelept. / -Ia, vorbesc c-un om deştept, / Care nu mă contrazice.
Nuntă cu…strigături
De-acasă plecasi mireasă / Din mâinile tatălui; / Dar acum faci cale-ntoarsă, / Din pumnii bărbatului.

Măi, sa fie!? Ce trânte! Ce mai trânte!

Drapelul NATO Folositor la ce scriu mai jos!

De ce grădiniţele arborează drapelul NATO

Timpul: acum vreo doi ani.
Locul : Grădiniţa din Truşeşti.
Protagonişti: studenţii de la grupa mijlocie ( amestec, cei mai răsăriţi cam de cinci ani !).
Tema activităţii: Gradiniţa şi vecinii ei.
Trec peste amănute. ( Dumnealor sunt dintr-un oraş foarte mare, Botoşani se chiamă; au venit să ne vadă ce buni suntem! Pe naiba, veniseră să vadă ce bună este doamna. Dar treacă asta.)
S-au călcat pe picioare să ne dea flori, adică, s-au îngrămădit la cel mai masiv şi mai fioros dintre noi şi i-au înghesuit toate bucheţelele în braţe!. Reîntorşi pe scăunele, ne scrutau, pe bucăţele, să vadă dacă ne-au îmbunat , dacă ne-au câştigat bunăvoinţa cu margaretele, macii şi sânzienele, culese din ajun,la „repetiţie”, de pe pajiştea din jur. Mari hoţomani!
Trec , cu greu , peste monumentalele momente succedate, (o, tempora…) ca sa ajung la obiectul rememorării-steagul NATO, care, împreună cu cel al UE, cu 12 steluţe, (după un ministru al învăţământului, ar fi 15! Mai ştii?) , flanca vestitul tricolor.
Întrebări, răspunsuri, chicoteli, priviri furişe, încurajări-bravo, copii!.De toate.
La urmă, drapelul NATO. Cine şi de ce l-o fi arborat la grădiniţă? –Primarul; Flăcău parcă se numea.
Educatoarea întindea pânza să poată fi bine observată de „oşteni”.
-Ce culoare are? Cor: - albastru! - Bine, bravo! Şi ce vedeţi în mijloc? Tăceri, încrucişări de priviri, iscodirea rugătoare a domnilor din marele oraş! Până la urmă, unul: -O cruce! Altul: -Mare! Altul: -Sfânta Cruce!
Educatoarea încearcă, să surmonteze momentul : - Şi de ce-i pusă pe steag?
Viteazul care dase primul răspuns, gâlgâie de curaj. Nu mai aşteaptă să fie numit:
-Păi,…, pendulează nehotărât o clipă, păi…ca să ne apere de cei răi!
Aşa s-a definit, acum vreo doi ani , la grupa mijlocie din Truşeşti, ceea ce nici pentru parlamentari nu era clar- umbrela protectoare a NATO deasupra României.
…………………………………………………………………………………………………
De-abia acum înţeleg de ce,azi, şcolile din” marele” oraş ( şi alte instituţii! ) arborează drapelul albastru, cu crucea cea mare: împotriva celui rău!