sâmbătă, 30 noiembrie 2013

SĂ NE TRĂIEŞTI, ŢARĂ!

Un pribeag prin spaţiile siderale a bătut disdedimineaţă la poarta blogului meu, căutând o sorbitură  neîncepută, să-şi stingă setea dorului de ţară.
Nu  mi s-a liniştit vinul , cum nu mi-i liniştită nici România, secată de dezbinări fratricide.
A răscolit drumeţul prin terfeloagele blogului până la urările făcute anul trecut românilor de ziua lor naţională, le-a citit şi s-a dus!
 I-am găsit urma paşilor, în prag şi m-a cuprins ruşinarea că nu m-a găsit de veghe.Mi s-au umezit ochii la amintirea soldatului moţ găsit, cândva, îngenunchiat pentru rugăciune la Crucea Iancului de pe muntele Găina şi s-a prelins o lacrimă când mi-au bubuit, aevea, în urechea inimii, cuvintele copilului care, în miez de noapte, acum 95 de ani, saluta trecătorii care pecetluiseră cu vrerea lor unirea veşnică, la Alba-Iulia:TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAŢĂ!
Şi am recitit textul pictat cu sufletul mai anu'.
Parcă nu s-a schimbat nimic.
Ziceam acolo că "avem o ţară numai una, nici mare, nici frumoasă, nici bogată. Asta ne-a hărăzit-o Dumnezeu! Cine vrea alta să-şi ia traista la drumul pribegiei!"
Anul acesta mi se cuibăreşte în inimă un gând netrebnic: MAI AMEM O ŢARĂ?
Da, ROMÂNIA e veşnică. Îi mai trebuie un popor!
Nu, nu plec de aici; n-am unde. Dar pribegesc prin ţară. Să caut poporul.
Diogene,înţeleptul vechimii, umbla prin mulţime, cu făclia aprinsă în amiază, să caute UN OM!
Dacă aş fi înţelept, în  pribegie, aş căuta oamenii  demni de ROMÂNIA!

Deocamdată, pun la fiert vin nou, roşu, din rănile acestui pământ şi oi aştepta noi pribegi. Şi om sorbi acest sânge şi om plânge. Şi om urla:
SĂ NE TRAIEŞTI,
ŢARĂ!

Update: De-a mirarea! Vreo 30 de vizitatori au căutat, azi rândurile aşternute anul trecut, de Ziua României şi doar vreo doi ceea ce am scris acum, pe aceeaşi temă. Ceva nu e în regulă.Sau, poate avem un popor şi s-a supărat pe mine?! Dă, Doamne!

joi, 21 noiembrie 2013

Unde mi-o fi naţionalismul?

Mă pregătesc să fiu pus la stâlpul infamiei pentru aceste rânduri. 
Îmi asum riscul, ba chiar declar, ritos, că sunt un bun iubitor de glie românească. Cu probe!
Ieri, însă,  am asistat la nişte scene penibile; pastorul Tokes, "adus" în faţa unui conclav inchiziţitorial şi judecat pentru grave insulte aduse României.
Inculpatul, cu suficienţa sa binenutrită, a cerut statului maghiar să asigure "protectoratul Transilvaniei", luând ca model precedentul Austriei cu Tirolul italian.
 Într-o Românie, care are ceva datorii de plătit prelatului, pentru Decembrie '89, într-o Românie în care credeam că ni s-a dezlipit  banda adezivă de pe gură, cineva poate fi pedepsit pentru că afirma un ideal greu de uitat al minorităţii din care face parte--un fel de autonomie a zonelor majoritar populate cu seminţia sa.
Dar aşa fac şi românii de pe valea Timocului, şi vlahii din Bulgaria şi aromânii din Grecia, Macedonia, Albania şi cei din Bucovina şi Transcarpatia ucrainiene, sau din sudul Basarabiei.
Tokes se vrea, şi chiar este, un lider radical al unei cauze aproape vetuste în Europa actuală. Şi e dreptul lui.
Cum aţi vrea să se poarte bozgorimea când ascultă cuvintele actualului nostru imn; nouă ne dau lacrimile de bucurie. Ea de năcaz, cu ochii-n ţărână!
"Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte
În care te-adânciră BARBARII DE TIRANI!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte, 
La care să se-nchine şi CRUZII TĂI DUŞMANI! (s.n.)
 Ce prietenos şi frăţesc îndemn la iubire!
Unii ar vrea să se dea un ucaz de urgenţă, ca la 1 Decembrie, ungurimea să chiuie de bucurie şi  să ceardaşească în hora unirii. Iaca, nu se poate! 
Avem de echilibrat, de armonizat,  multe stări tensionate în România. Ţigănimea, ungurimea, sărăcimea, hoţimea, prostimea politică...( Mai vreţi? Că, slavă Domnului,mai sunt , puzderie!)
Dar să revin: este adus la judecată, în faţa unei comiţii, personajul de la Kilometrul  Zero al Revoluţiei, să i se ia Ordinul Steaua României, conferit pentru merite imposibil de contestat.
Dar precizez: pentru delict de opinii. Or, prin lege, opiniile politice ale unui demnitar ( în cazul de faţă europarlamentar, ) nu sunt incriminatorii!
Şi-apoi, fraţi şi surori de la şes- la munţii Ţării, nu-i batjocorită România, zilnic,  de mai marii ei, rrrromâni sadea? Nu-i plin guvernul, parlamentul , organele locale de hoţi şi puscariaşi?
Apropo, între judecatorii lui Tokes se afla şi Firea cavaler pentru merite de A3. Iar printre Cavalerii Ordinului "Steaua României" îşi umflă bărdahanele întru gloria şi recunoştinţa veşnică a românimii pârnăiaşi odioşi precum A. Nastaze şi Niky Şpagă, şi -or mai fi! Lor nu li se ridică decoraţia maximă a ţărişoarei lor pe care au fericit-o.(Ţara, nu decoraţia!)

PS: Născut în calea vânturilor, cred că sunt român numai cu numele şi credinţa. Au trecut peste baştina mea cam 500 de seminţii migratoare şi vreo 15 mai europene; nu cred să mai ţipe măcar un cromozom  de al lui Traian, cel din imn, prin celulele mele. Dar  mă simt ROMÂN.
 La voi o fi altfel!


marți, 12 noiembrie 2013

Din LAROUSSE preluate!

Prin bunăvoinţa siamezilor Piu, aleg câteva noi definiţii,  omologate recent de Larousse.
(Pentru că  am fost băgaţi  cu japca în anglofonie, traduc aceste definiţii, din franceză, dar nu jur că o fac bine!)
DEMOCRAŢIE
-regim în care toată lumea are dreptul să susţină că e sub dictatură.
DICTATURĂ
-regim în care toată lumea trebuie să spună că e democraţie.
DEZILUZIE
-sentiment resimţit atunci când posteriorul superb pe care îl admirai, nu coincide cu faţa care se întoarce spre tine.
DROMADER
-cămila care s-a cocoşat numai jumătate din timp.
ECOU
- fenomen natural care are, totdeauna, ultimul cuvânt; chiar şi cu o femeie.
PROBA ORALĂ
- examen de admitere a stagiarelor la Casa Albă.
UŞOARĂ
-se spune despre o femeie care are aceeaşi morală sexuală ca şi bărbaţii.
FEMEIE
-ansamblu de curbe, care fac să se îndrepte o linie.
FLIRT
-chestia în mână, mâna în chestie, dar niciodată chestia în chestie.
PUNCTUL G
-punctul sensibil al femeii, situat undeva, deasupra buricului.
HOMOSEXUAL
- bărbat care se distrează acolo unde ceilalţi se screm.
OAIE VIRGINĂ ( adaptare carpatină)
-oaia care aleargă mai repede decât Ghiţă Ciobanul.
CĂSĂTORIE
- unire care face două persoane să suporte lucruri pe care, dacă rămâneau singure, nu le-ar fi suportat niciodată.
SUPOZITOR
- invenţie care rămâne în Anale.

Notă: Dacă scârţie ceva în texte, aplicaţi perceptul: TRADUTTORE, TRADITORE!