Alea Jacta Est!

Caesar trece Rubiconul

După ce liniştise pe gali, Caesar, pe valul  admiraţiei populare, facu un gest neaşteptat-îşi întoarce legiunile spre Roma, unde Pompeiu uneltea să rămână stăpânul Romei ( după moartea celui de al III-lea triumvir, Crassus).

După un scurt popas de odihnă, generalul, le vorbeşte cu înflăcarare luptătorilor despre eroismul faptelor lor în luptă, comparativ cu trădările şi corupţia din Oraşul Etern ( şi la ei, cu vreo 2050 de ani in urmă!). Dă ordin să se treacă peste râul Rubicon, graniţa dintre Italia şi Galia şi rosteşte celebrele „Alea Jacta Est!”— adică „Zarul a fost aruncat!”*

Nu că aş găsi corespondenţe  cu personaje actuale de la noi, ci reţin doar propoziţia, care anunţă o cale fără întoarcere, potrivită trecerii  în nefiinţă  a USL.

Adevărate-s vorbele că:”nimic nu-i mai vremelnic decât ceea ce pare veşnic!”

 Ce o să spună istoria despre aceste vremi, n-am cum să aflu, dar pot să încerc nişte explicaţii proaspete, pe care le tot tescuiesc în minte.

Prevederea din programul politic al Alianţei era croit după calapodul lui Lenin de întovărăşire a proletariatului cu partide mic-burgheze( numite”tovarăşi de drum”), care erau suprimate, când nu mai erau utile!  Lecţie bine însuşită de ideologul-şef al PSD şi  aplicată ieri.

În clar, PSD nu putea concepe,ca partid mare ce este, să lase o felie aşa mare de putere, precum preşedinţia , în mâna altui tovarăş de drum. Mai ales că nu s-a schimbat Constituţia şi la alegerile din 2016, toanele unui şef de stat,  pe cinci ani,  pot dinamita premierul.

 Iar pionul principal  care va să devină rege  prin avansuri pe tabla de şah este Ponta.

Motivaţii : --premierul unei ţări se epuizează prin contactul cu marile şi micile necazuri ale unei  ţări şi România nu prea pluteşte pe ape calme. Protestele, zurbele, mânia văd în premier pe Moţocul zilnic al cărui cap să-l zmulgă. În schimb, românul vede la Cotroceni pe salvator, pe răzbunătorul celui împilat (veşnicul Cuza, care sărută lui Ion Roată tocmai obrazul scuipat de boier = baron, azi. Rolul tătucului bun şi drept  a fost jucat, cu succes de Băsescu, o vreme!)

 Ponta are sfetnici pragmatici, unşi cu toate alifiile Iadului: răspopitul său socru, scopit de alicele vânătorului Bombo, Hrebenciuc –guzganul rozaliu, generalul Izmană, Felix,  şi…şi…

 Toţi, unanim îi spun  că numai acum are şansa  să devină şef de stat – visul de aur al oricărui om politic.

 În decembrie, 2012 părea usor de realizat planul şi mai târziu, dar anul întâi de guvernare a demonstrat că şansele par nesigure în 2019.

 Ce-i în mână nu-i minciună, aşa că să nu dai vrabia de azi pe cioara de mâine! Chiar mai ieri, Crin îl asigura, deja, că nu-l desemnează pe Ponta premier în ’016! Aşa ceva nu se riscă!

Deci, de ce să mai lungească şi să nu ajungă la demnitatea supremă , încă de tânăr; apoi,  să-şi toace creiţarii adunaţi cu ciurul în isprăvi de raliuri, cu pensia prematură de şef de stat?!

PS

Chiar acum aflu despre gestul veşnicului fluture, expremierul Tăriceanu, de a înnoda USL cu zdrenţele de ieri. Temerară încercare, dar, presupun, şi fratricidă.

Nu ştiu încă amănunte. Oare n-o vrea el o lovitură de detronare în PNL, urmată de susţinerea pentru Ponta la cârma statului, contra funcţiei de premier?!

Închei , lacom să dau iama prin subînţelesurile ştirilor, că poate prind vreun fir.
UPDATE/27 II
Oho! Ce frumos peisaj politic! Fantele  Tăriceanu are poftă de caftan domnesc! I-a dat năvală în creier sângele  fanariot. În consecinţă, a dat fuguţa la vizirul pesedist, să-i pupe vârful imineilor, doar-doar îi dă îngăduinţă să pună de un nou partid liberal, cu care, prin transplant, să scoata din moartea clinică useleul. Şi să-l bată măr pe trădătorul Crin.
De-acu, trai-neneacă, cu circul!

*Legile Republicii Romane interziceau generalilor să treacă trupe peste acest râu, Rubicon, pentru a împiedica lovituri de uzurpare a puterii. Ceea ce a şi făcut Iulius Caesar.

"Încercătorii" şi Marele Berbec Naţional

La vot

                                                         II

Aşa vedeam, acu vreo săptămâmă,  valul  întâmplărilor cu iz premoniţional, pentru votul Berbecului din Cotroceni.
 Numai  că fulgerul  faptelor a măturat toată logica demersului meu: useleul e, deja, în moarte clinică; se înghesuie chirurgii partidelor să-i zmulgă organele vitale pe care să le transplanteze in alte "u...-uri".  "Scapă cine poate!" (a zis Ponta la zaiafetul de la pesede).
Or fi explicaţii pentru  decesul iminent? O să vedem în ep. III.
 Deocamdată:
Iliescu se miră: "Cei doi lideri, aşa cârlani cum îi apreciam eu că sunt, au colaborat foarte bine...Ce s-a întâmplat, nu ştiu!"
Ponta dixit: "Usede va avea un candidat propriu"; si, trimiţându-l în colţ pe Crin, zice că acesta "va candida din opoziţie".
Apele limpezindu-se, au rămas în maluri,  două mormane de mizerii,  inventarul căsniciei. Şi mahalaua!

Incercatorii

 Cârlanii lui Ilici au corniţele  spiralate, sunt făţoşi,  obraznici, gata să se dea la mama Mioara Naţională, "în călduri" până în decembrie. 
Dar tare mă tem să nu păţească ruşinea "încercătorilor".

Cum, nu ştiţi ce sunt "încercătorii"?! Păi abia vă aştept la o lecţie, că mi-s cioban calificat de la vârsta gradiniţei, care nu SE exista, pe la noi prin sat. Îi ţinea locul stâna!
Dar ştiu că ştiţi că şi oile fac sex. Din păcate pentru ele numai o dată pe an, toamna, în rut.
Pentru acest moment, ciobanii aleg deoparte berbecii cei mai de soi, mai vrednici, mândria stânii şi îi hrănesc domneşte, să prindă vlagă: tot cu morcovi, mere, zăhărel, tărâţe, boabe cu descântec din  plante numai de ei ştiute. (Luaţi aminte,viagra autohtonă!) In turme rămâneau numai 2-3 cârlani, nededulciţi, încă, la mioriţe, care simţeau de la o poştă oile fierbinţi, dându-le târcoale Dar, sărăcuţii de ei, aveam noi mare grijă şi le legam pe burtă un fel  de şorţ, acoperindu-le "bărbăţiile" (ştiu că-s la bărbaţi, dar am preluat imaginea, pentru că nu ştiu cuvântul potrivit la cârlani).
Noi, ucenicii de ciobani (la păzit turma, ce gândeaţi?!), primeam sarcini grele , adică, să marcăm cu var blana oilor năcăjite de încercători. Şi  ce petrecere cu râsete umplea imaşul, la adresa oilor care stăteau ca proastele, pentru ca să fie trecute, a doua zi, în alte cete, la plăcerea adevăraţilor masculi. Selecţie, oameni buni, nu glumă ! ( Oare omenirea modernă n-ar putea lua metoda?! Dacă da, am sfeclit-o!)
Revenind la cârlanii noştri  politici las pentru postarea de mâine să  vedem de ce se umflă ei în cârlionţi, şi dacă nu cumva, or risca să devină încercători. 
Să ne imaginăm cine ar putea deveni MARELE BERBEC NAŢIONAL.     
       

Misteriosul presedinte

Imagini din stânile  Facebook-ului

Cine ne va fi PREŞEDINTE ( I )

Rândurile de mai  jos erau efectul unei supradoze de fiere care mi-a împăienjenit gândirea când am purces la dezvoltarea unei teme incitante-cine va fi înscăunat la Cotroceni?! Asta, după ce propusesem un candidat ideal, în persoana acad. Al. ZUB

----------------------------------------------------------------------------------------

Ca să abordez o aşa năstruşnică temă, era musai să intru în jungla politicii de Dâmboviţa.

Or, asta presupune riscuri pentru un nevolnic ca mine; mă atacă, mai întâi, miasmele sufocante in care politicienii anaerobi colcăie, asemenea celebrilor pirhana, devoratori în câteva secunde de ditamai bivolul ( la noi- bugetul!).

Apoi şerpii uriaşi care  spânzură printre liane gata să te sugrume şi să te prefacă în băloase voturi, pentru o jumătate de viaţă.

Dar cele mai groaznice creaturi sunt un fel de maimuţe, scăpate din / de puşcărie; au învăţat cântece de sirene cu care tulbură mintea alegătorilor, de se iau după fantasme, cum se iau  înnebuniţii de sete, rătăciţii nisipurilor, spre Fata Morgana.

Din loc in loc, îţi ies în cale zombii alunecoşi; în anii cu alegeri te momesc cu panglici colorate şi te cetluiesc, te vâră în turme, cu  votul lipit de degetul arătător spre alesul lor.

Gata! Mi se pare că dau în delirul lui Dante, pe când  imagina scene din "Infernul"! (Sau, poate că el îmi şi clămpăne pe taste.)

Depăşind peisajul suprarealist în care mi-am vomat surplusul de fiere, să ne aşezăm la masa de şah şi să mişcăm piesele  politice după chemări premoniţionale. Ştiu bine că nu poţi fi profet în ţara ta. Ei, şi?!

1. Stabilim miza--puterea.

2. Strategie unică: atac la  Băsescu  prin valorificarea nădufului poporan faţă de măsurile lui dure spre ieşirea din criză.

Tactici: - " fă-te frate cu dracul , până ce treci puntea"; dezvoltată genial de Lenin sub sintagma "tovarăşii de drum";

            - duel mascat între cei doi capi antibăsişti,Cain şi Abel;

            -"jocul în orb"- se dau ordine; dar baronii şi baroneţii nu le execută întocmai, se încaieră şi pun la fiert grâul pentru coliva useleului;

            -"toba şi zurba": teveurile îşi amplasează trompetiştii în avanposturi şi îşi cresc decibelii ţipăturilor, iar zilierii din pieţe îşi pun vestă anticiomag...

............................................................................................................

Demisii în politică

Ştiu că, prin această postare, voi pierde câteva zeci de vizitatori care se strâng în ghem de arici, la teme politice. Urmăriţi sumarul temelor mele, declarate  statistic,  populare: una conţine cuvântul"viol" şi este ciuruită zilnic de zeci de clickuri, încât mi-i ruşine că-mi aparţine. Altele fură ochii cu nudul Afroditei sau cu  declaraţia că"mi-s prost".

Dar  cele mai multe vizite le primesc postările de bancuri, deşi sunt banale copy-paste.

De aceea vreau să vă fac o confidenţă: eram complexat de puţinătatea cititorilor şi am  recurs la un şiretlic de marketing, prin care să le fur atenţia şi să-i prind în păiejenişul blogului. Şi mi-a mers!

De acum, mi-i iau la refec prin teme insipide:  politice, de corectitudine a exprimării. evocări...

Cum constat că se răresc"admiratorii", o iau de la capăt cu şiretlicul, să adun prospătură.

Şi să vezi rating!

  Că v-am prevenit, să dau cep la o bute gata să crape sub presiune: promisiunile din viaţa politică.

Azi despre demisie!

Ca să scap de acuzaţia de parti- pris, o să iau câte un exemplu din curcubeul partinic:

1. Băsescu: demisia anunţată şi dedesubturile ei.

Strâns cu uşa parlamentului, la prima suspendare, preşedintele prinde curaj când îi vine  în ajutor C.C.R., Aceasta  conclude că şeful statului nu încalcă constituţia dacă se declară "jucator " în viaţa politică şi avizează negativ intenţia parlamentarilor.
De aceea TB joacă la intimidare, anunţându-şi intenţia: " Dacă Parlamentul va vota suspendarea mea, în max. 5 MINUTE, voi demisiona din funcţie!"  Şi poartă până astăzi cocoaşa nerespectării promisinii făcute.
Să răscolim puţin dedesubturile faptului: -intenţia anunţată chiar era reală. Preşedintele era pe valul simpatiei populare. Alegătorii simţeau şi aprobau lupta contra corupţiei din clasa politică, a promisiunilor nerespectate, şi simţeau în şeful statului un reformist dorit. Demisionând, Băsescu provoca alegeri anticipate, câştiga un nou mandat şi mână liberă de acţiune. Calcul simplu şi, aparent,  eficient!
 Numai că...
Sub coordonarea lui Hrebenciuc, se contracarează inteligent planul  preşedintelui prin soluţia modificării legii depunerilor de candidaturi, care să precizeze că un preşedinte care demisionează  nu poate să candideze la ocuparea postului a cărui vacantare a provocat-o. Băsescu e prompt informat. Adio, demisie! A rămas cu cocoaşa  mincinosului, dar şi cu fotoliul prezidenţial. Şi merita!
2. Antonescu şi demisia neîmplinită
2012, iulie.Valul de simpatie pro Băsescu se sfarmă în molecule de zidul revoltei faţa de austeritatea impusă. Voiculescu pune tunurile pe preşedinte şi-i calculează dispariţia - în 60 de zile! În culmea extazului, se fac ferfeniţă legi, cutume, C.C.R. iar seful Senatului, Antonescu, îşi pregăteşte, triumfal, lovitura de graţie printr-o tiradă retorică, în plenul celor două camere reunite pentru suspendare: " Dacă nu veţi fi demis la Referendum, EU, Crin Antonescu, mă retrag definitiv din viaţa politică!" Băsescu îi întinde o coală A4 să aibă pe ce să-şi scrie demisia.
Băsescu rămâne preşedinte, Antonescu - cu cocoaşa minciunii. Lipsă de calcul !
3. Şi Ponta are cocoaşa minciunii cu demisia
Prins cu mâna în cărţile altora, il dottore Ponta se sperie şi apucă să promită că, dacă se dovedeşte teza de doctorat a fi copy-paste,el demisionează şi renunţă la doctorat. Spaimă infantilă, rapid domolită prin intervenţia prestidigitatorilor maeştri, care operează eficient,  schimbă comisii şi miniştri, anulează regulamente, dau teza la curăţat. Obţin operă originală, virgină!
Ponta rămâne şi dottore şi premier dar cu ditamai gogoaşe umplute  de minciunele în desagă.
Vorba lui Negruzzi, în"Istoria unei placinte"!! (Vai, ce actuală!)
              "Cu iaurt, cu gugoşele,
               Te făcuşi Vornic, mişele!"
 Aici, la Ponta găsim, din plin  şi calcul şi viclenie,venite de la bărboşi profesori ilegalişti.
 Dar ce mai contează: Diploma- diplomă.  Foncţia-în funcţie!

Afrodita - Oama noastră dintotdeauna

Am rămas încântat când, într-o bucoavnă a lui Coresi, am descoperit structura "tot omul cu oama lui"! Mi s-a părut aşa de caldă, delicată derivarea "om - oamă", încât am păstrat-o în memorie cu haloul curcubeului fericirii.
Şi ce nu face tot omul pentru oama lui! Şi ce nu născoceşte Oama, ca să nu uite omul că trebuie să facă!
 Dragostea se juruieşte pentru eternitate. Şi Oama are nevoie de certitudini  zilnice; de aceea se născocesc certuri pentru poezia împăcărilor, legende care, prin tragismul întâmplărilor, avertizează cuplurile  că au de dat lupte grele,sfinţi protectori şi, mai ales, se cultivă prinosul jertfelor: orice străluceşte, emană parfum, foşneşte ca zborul mătasei, bucură cerul gurii, precum ambrozia Olimpului. Adică totul!
Atunci Oama se întrupează din spuma valurilor, priveşte eternă şi eterică totdeodată şi face semnul îngenuncherii  în nisipul timpului a celui orbit de minunea facerii ei.
Pe de lături, cârcotaşii, mânjesc cu chinoroz chipul Oamei: ba că şi-ar fi tras sevele dintr-o coastă bărbătescă, ba ca are nestatornicia valului, ba că mimează fragilitatea lui David, în faţa lui Goliat, ba că devine sadică în suferinţele pricinuite.
Se ajunge cu răutatea calomniei până la asemnarea oamelor cu băştinaşii Americilor, care, pentru cioburi colorate de mărgele şi oglinzi şi-au vândut până şi statornicia nisipului de sub picioare.
Bârfe! Bârfe! Toate- bârfe!
Oama îşi priveşte, suverană, şi azi, mulţimea în adoraţie. Arde pe altar jetfele aduse, jertfe din care se vor obţine energiile necesare accelerării bătăilor de inimi, întru susţinerea eternităţii iubirii!

14 feb.'14

A râde mânzeşte

Trebuia să postez o idee năstruşnică: un concurs cu tema  CINE VA FI  NOUL PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI ? Dar înainte de a-l lansa, se cuvenea să alcătuiesc un regulament, cu premii, juriu. 

Or, n-am făcut-o, din lene duminicală: zăpadă feerică, +6*C, mângâierea zborului câtorva albine temerare, care au inflorit omătul cu galbenul preaplinului lor intestin ( mai exact- pungă rectală!).Om sunt şi eu, cu păcate de tabieturi.

 Dar, mai ales, m-am oprit pentru că am primit un email  despre prostia neelectorală a altora. Şi am hotărât să mai meditez la a noastră, electorală. Aşa că, să râdem de alţii, până să râdem "mânzeşte" de noi! ( Trag, "copy-paste", năzdrăvăniile.) 

In America se acorda in fiecare an premiile " Darwin ", atribuite cazurilor de prostie extrema, care duc la deznodaminte caraghioase sau chiar fatale pentru initiator.

Zilele acestea au fost acordate 10 premii, din care unele din pacate post mortem, dupa cum urmeaza:

Locul 1 - castigator absolut
Premiul a fost decernat lui James Elliot, care, urmarind un jaf petrecut in Long Beach din California, SUA, a incercat sa someze autorii cu un foc de avertisment, dar arma n-a declansat.
Foarte contrariat, James Elliot a intors arma spre el, pentru ca privind pe teava, sa constate o eventuala defectiune in interior. Intrucat arma a declansat, premiul a fost acordat post mortem.

Locul 2
Bucatarul unui hotel elvetian si-a pierdut un deget, manevrand masina de tocat carne, si s-a adresat companiei de asigurari pentru a fi despagubit. Compania a trimis un expert pentru reconstituirea cazului, dar in timpul reconstituirii si-a pierdut si acesta un deget.
Ca urmare, bucatarul a fost despagubit pe loc, iar expertul cere despagubiri, pentru care societatea tocmai cauta un nou specialist care sa-i faca si lui reconstituirea. Nu se baga nimeni.

Locul 3
In timpul unui viscol ce a avut loc la Chicago, un automobilist a fost nevoit sa munceasca mai multe ore ca sa-si deszapezeasca locul din parcare si accesul spre loc. Cand a venit insa cu masina, si-a gasit locul ocupat de o doamna. Nervos, omul a scos pistolul, a tras, iar doamna a murit pe loc.
N-a rezolvat nimic, pentru ca masina doamnei a ramas nemiscata si va mai ramane in parcarea lui, pana cand se va pronunta justitia. Nimeni nu se poate atinge de ea.

Locul 4
Unui sofer din Zimbabwe i s-au incredintat 20 de alienati mintal, pe care urma sa-i transporte dintr-un spital in altul. Pe drum, soferul a oprit sa serveasca ceva la fast food, dar revenind a constatat ca alienatii disparusera.
Omul s-a dus pana la prima statie de autobuz si s-a oferit sa transporte gratis 20 de calatori, pana acolo unde au ei nevoie. Odata pornit, i-a dus pe toti la spital, explicand medicilor sa fie atenti pentru ca bolnavii au un comportament ciudat.
Au fost atat de atenti, incat abia dupa trei zile personalul spitalului si-a dat seama ca trebuie sa reclame cazul la politie.

Locul 5
Un adolescent a fost transportat la spital, urmare unor rani grave la cap. Intrebat cum s-au petrecut lucrurile, a explicat ca era foarte curios sa afle cat de mult se poate apropia de o locomotiva care face manevre in gara, fara sa pateasca ceva. A facut testul, a aflat, dar se apropiase prea mult.

Locul 6
Un individ a intrat in magazinul din reteaua Circle-K, in statul Lousiana, si i-a cerut casierei sa-i schimbe o hartie de 20 dolari. Casiera a deschis sertarul cu bani, dar in clipa urmatoare hotul a scos revolverul si i-a devalizat tot continutul sertarului.
Premiul a fost acordat pentru ca in sertar erau 15 dolari, iar el a lasat hartia sa de 20 dolari pe tejghea.

Locul 7
Un tip din Arkansas a dorit sa fure o cutie cu bere dintr-o vitrina. Pentru aceasta, a dizlocat o bordura din caldaram si a aruncat-o in vitrina. Vitrina era insa din plexiglas, nu s-a spart, iar bordura a ricosat, venind ca un bumerang in capul celui care o aruncase. Si el a fost distins tot post mortem.

Locul 8
O femeie din New York a fost pradata intr-un magazin de catre un individ care i-a smuls poseta si a fugit. Femeia retinuse insa semnalmentele individului, politia l-a prins si l-a adus inapoi la locul faptei pentru recunoastere.
Femeia l-a recunoscut pe loc, iar el le-a raspuns senin politistilor: si eu o recunosc pe ea, asa ca suntem, chit. Ce mai vreti de la mine?

Locul 9
La ora cinci dimineata, un tip a intrat in restaurantul Burger King din orasul Ypsilanti, a scos pistolul si i-a cerut casierului toti banii din casa. Casierul i-a raspuns ca nu poate deschide casa decat daca i se comanda ceva, iar individul a comandat o salata cu ceapa.
Casierul i-a explicat individului ca ceapa nu se serveste decat cu micul dejun, iar banditul a plecat pentru ca n-avea bani ca sa comande micul dejun.

Locul 10
Castigatorul locului 10 a incercat sa fure benzina dintr-o vidanjera. Pentru aceasta, a introdus capatul unui furtun in rezervorul vidanjerei, si-a pregatit canistrele si a inceput sa traga aer cu gura din celalalt capat al furtunului.
Cand l-a gasi politia, i se facuse rau si lesinase: in loc sa infiga capatul furtunului in rezervorul vidanjerei, il infipsese chiar in vidanjera.

Ţara mea e condusă de hoţi!

Pentru realismul analizei, pentru lipsa mea de curaj in a spune deschis ce cred despre realitatea politică a României, îmi iau îndrăzneala de a copia o parte din articolul 

BREASLA CARE CONDUCE DIN UMBRĂ ROMÂNIA, de Vlad Mixich (v.Hot news.ro, 1-II, 2014)

Asadar, iata lista. Pe ea sunt patru ministri, patru parlamentari si patru primari. Toti condamnati definitiv in ultimii ani pentru luare sau dare de mita si pentru trafic de influenta. Pe lista nu sunt trecuti cei aflati inca in procesul judecarii (destui) sau cei condamnati cu suspendare. Personal, am convingerea ca acesta este doar varful iceberg-ului. Dar e clar ca nu mai vorbim doar despre niste accidente, despre niste cazuri izolate. 

Adrian Nastase, fost prim-ministru – patru ani de puscarie;

Relu Fenechiu, fost ministru al Transporturilor – cinci ani de puscarie;
Decebal Traian Remes, fost ministru al Finantelor si al Agriculturii – trei ani de puscarie;
Ioan Avram Muresan, fost ministru al Agriculturii – trei ani de puscarie;

Gigi Becali, fost europarlamentar – trei ani de puscarie;
Catalin Voicu, fost parlamentar – sapte ani de puscarie;
Dan Pasat, fost parlamentar – trei ani de puscarie;
Vasile Duta, fost parlamentar – cinci ani de puscarie;

Antonie Solomon, fost primar al Craiovei – trei ani de puscarie;
Mircia Gutau, fost primar Ramnicu-Valcea – trei ani si jumatate de puscarie;
Nicolae Mischie, fostul sef al judetului Gorj – patru ani de puscarie;
Cristian Anghel, fost primar in Baia-Mare – doi ani si jumatate de puscarie.

E limpede: tara mea este condusa de breasla hotilor. Unii mai priceputi, altii mai brutali, cativa foarte inteligenti, majoritatea agresivi ca şuţii care te buzunaresc in haita in autobuz. Sunt infiltrati in cele mai inalte functii din stat, conduc judete si orase cu sute de mii de locuitori si institutii care administreaza banii adunati din taxele noastre.

Tara mea este condusa de breasla hotilor. Nu mai am nevoie de raporturile Comisiei Europene sa-mi spuna asta. Nu mai trebuie sa ma uit la televizor pentru a afla asta. Pe lista de mai sus sunt oameni din toate partidele si din toate regiunile tarii. Chiar daca au gulere albe si masini scumpe trase la scara, tot hoti sunt.

Sambata 1 februarie, un nou Cod Penal, mai bland, a intrat in vigoare. Printre efectele acestei noi legi se numara si faptul ca un criminal care a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru violarea si uciderea unei fetite pe care ulterior a aruncat-o la gunoi, a fost eliberat ieri din puscarie dupa executarea a doar 8 ani din pedeapsa.

Multi dintre cei aflati pe lista de mai sus au fost sau vor fi eliberati dupa executarea unei parti reduse din pedeapsa. Legea e indulgenta cu hotiile lor, desi ei nu sunt iertatori cu banii nostri. 

Dragi profesori romani, in tara voastra legile sunt facute de breasla hotilor. Dragi IT-isti romani, in tara voastra meseria de hot este cea mai bine platita. Dragi medici romani, in tara voastra pacatele breslei hotilor sunt cel mai grabnic iertate. 

Tu, cel care citesti acum, breasla hotilor este cea mai puternica breasla din tara ta. 

Stiu ca cele de mai sus nu sunt informatii noi, dar voi lua lista si o voi lipi in dreapta oglinzii din baie. Pentru ca vreau sa o vad in fiecare dimineata dupa ce ma trezesc. Si in fiecare seara inainte de a merge la culcare. 

Pentru ca NU vreau sa ma obisnuiesc cu faptul ca traiesc intr-o tara condusa de breasla hotilor

Nota mea: Şi la Bot'şăni- aidoma.
  -Simionovici-fost prefect: puşcăriaş pentru fraudă şi mită cu buletine de vot.
 -Gireada- fost primar la Ipoteşti, senator cu singura diplomă de studii-puşcăria.
- Conţac- preşedinte CJBT-cu multă facultate la puşcărie, pentru abuz in serviciu etc!
-

Profil de preşedinte pentru România

Astăzi am avut două momente frumoase: unul legat de evocarea unui model fabulos pentru studenţii şaizecişti (şi pentru intelectualii ascuns-sceptici faţa de conceptul "om nou". Celălalt, provocat de o reuşita jurnalistică.
  "Eroul" demersului jurnalistic este , nu încă, octogenarul Academician-istoric Al. Zub; autoarea- Florentina Toniţa.
Îmi recunosc surprinderea de a descoperi, prin ea, un om de cultură, bine definit şi "înfipt" în realităţile culturale ale târgului nostru.
Nu ştiu prea multe despre Fl. Toniţa, despre aria preocupărilor, necălcând aceleaşi cărări. Dar sunt sigur că pot paria pe cota ei  înaltă  la bursa liderilor culturali ( nu funcţionari! ) botoşăneni.
 Joc aceasă carte doar  pe baza câtorva materiale, dintre care, la vârf valoric stă " UN OM, O POVESTE!" ( Ştiri.Bt.,1.II. 2014)
Meşteşugul de a aborda tema este bine exersat.
Îndrăzneaţă, loveşte ex abrupto: "Anul 2014...ar trebui să poarte numele lui!(n.n. Adică al lui Al. ZUB!) ( Este)/ a fost o adevărată instituţie!"
 Apoi, parcă speriată de îndrăzneală, linişteşte apele, selectându-i personajului câteva repere valorice moral-definitorii  comportamentale: "discreţie, rezervă, măsură, echilibru!"

 Mai departe, vă las textul  la voia şi plăcerea lecturii, că eu am o altă cale; ia urmăriţi ce-mi trece prin minte!
 Cum va arăta ţara asta vântuită de zăpezi acum, şi de  vântoase electorale la primăvară şi la toamnă?!
 Ce ar fi ca  România să aibă noroc de un Preşedine, OM al anului 2014, academician, istoric, care , ca student, înlemnea profesorii prin răspunsurile la examene? Care la o conferinţă despre Unire şi Cuza  aducea în delir marea aula a Universităţii, ticsită de ce avea mai elevat oraşul?! 
Preşedintele României ar fi  un om şcolit universitar, cu diplomă de excelenţă , şcolit politic la înaltele academii ad-hoc, din închisorile comuniste, unde marii savanţi ai ţării îşi zăngăneau cătuşele ca profesori ai "lotului Ştefan cel Mare", arestat pentru că intonase "Deşteaptă-te, Române!" în clopotniţa Putnei la săbătoarea de suflet românesc a împlinirii unei jumătăţi de mileniu de la ridicarea în tron a Sfântului Voievod.
Preşedintele României ar avea distincţii academice, doctorate de la marile universităţi ale lumii şi o bibliotecă plină  numai cu cărţile scrise de el. Dar, mai ales, ar dovedi DICREŢIE, REZERVĂ, MĂSURĂ ŞI ECHILIBRU! 
 Cred că înţelegeţi de ce mi-a făcut bucurie acest articol, despre Acad dr. docent Al Zub, născut la V. Câmpului ,  într-o familie de gospodari care au rânduit, în misiunea lor, o droaie de copii, cu buna şcoala a ţăranului înţelept; şi, de aici, unul chemat spre înalta inţelepciune a academiilor din lume şi dintre ziduri mucede de inchisoare, unde se stingeau vieţile marilor bărbaţi ai ţării şi scânteiau noi şi tinere conştiinţe.
- Ai vrea, Popor Român un aşa Preşedinte?
 MAI VA!
 Renunţ la relatarea, discuţiilor prelungi purtate cu Acad. ZUB.
Cele mai multe pe scările Mânăstirii Gorovei, la poalele căreia se desena coperişul casei lui părinteşti  şi coamele pomilor. Printre ramurile cărora, se furişa, parcă, umbra unui copil care surâdea Înaltullui.
  Îl îmbrăţisez pe  Al. Zub, cum îmbrăţişau privirile noastre dunga codrilor Bucovinei spre Putna şi Drumul domnesc Mihăilean către zarea Cernăuţilor.
Şi îi mulţumesc  jurnalistei Florentina Toniţa, că mi-a dat pretextul şi zâmbetul nostalgic al ăstor rânduri.