Cauți, adică, mulțimea, să-ți arăți mușchii, să zmulgi coroana de mascul -alfa, de la atotputernicul zilei.
Să-ți fulgureze fericirea clipei când învinșii vor îngenunchia întru jurământ veninos de credință.
O, Doamne, de ce, în furia facilă- atavică, uităm zisele psalmistului că toate sunt zădărnicii?!
Nu vă speriați de adâncimea cugetării sus-scrise. E pretextul, greu de crezut, prin care caut o explicație la decizia mea de a mă prinde slugă la stăpânul SuperBlog pentru vreo două luni.
Adică, voi primi imaginea unor produse (bune-rău!), cărora voi fi obligat să le dedic ode advertoriale, încât să crească mulțimea cumpărătorilor.
Pe înțelesul „ țăranilor” mei, va trebui s-o întorc din condei , cu asemenea iscusință, încât să dea bănuții într-un fel de transă a șopingăritului ( ce noroc am că nu au idee ce înseamnă cuvântul asta la modă! ).
Mai știu și ce risc: să-mi reactualizeze porecla data prin adolescență- Ion Mincinosul-, când le povesteam că văzusem la circ femeia pitică cu barbă până la genunchi, sau femeia de la brâu-pește.
Toți s-au topit de râs; numai tizul meu, Ion-Prostul Satului, m-a întrebat cu veșnica lui candoare:„Si cum ...(pentru cenzură- faci dragoste!) cu ele?”
Ce câstig?
Păi, pătrund în inima unei meserii nebune, reînvăț să mă supun stăpânului, că nu știu ce ne mai așteaptă, mă perfecționez să spoiesc adevărul.
Și mă eliberez de patima convulsiilor politice sufocante.
Nu-i destul?
Trai, neneacă, pe banii negustorilor!
Dixit! Sunt slugă la SuperBlog pentru sesiunea de toamnă!