Găsisem și o introducere: Copernic a demonstrat că Pământul se învârte în jurul Soarelui, iar noi sperăm că și țările UE se vor învârti în jurul României, cu mâna întinsă a pomană din cele 376 de mld euro din punga Comisarului Power.
Procleta de foame m-a aruncat, însă, fără milă, peste gard, în prăvălia vecinului, după pâine.
Și dusu-s-au în uitare toate înțelepciunile puse la cale!
În schimb, m-au învăluit miroazne de cele bine comestibile, adeverind spusele lui Marx (sau poate Engels, Lenin, Stalin!) că gândirea trece prin stomac.
Eram gata să cer pâinea, când o mogâldeață cârlionțată mă luă de mână, fixându-mă pivot pentru piruietele ei șotielnice; până ce primi observația autoritară a mamei.
Atunci mă trase conspirativ spre vraful de mărfuri alese pentru sacoșă, analizându-le cu presupuneri despre ce bucate or să iasă din ele.
Totul era banal cu excepția deliciului pițigoiului care nu mă slăbea din sechestru. Până când...
Păi, până când luă o tăviță cu un pui răstignit în ea, învelit în giulgiu de celofan. Dolofan-gălbui. Puiul!
Stați, nu fac reclamă firmei Agricola! Fetița, țopăind, citește eticheta cu glas sacadat, ușor silabic: PUI- IUL FE-RI-CIT!
-Mama, de ce-i puiul FERICIT?!... Hai, mama, de ce?
Am rămas tablou; mama- cu mâna întinsă după marfă, căuta salvarea.
-Hai, mami... că mi-ai zis să te întreb ce nu știu...
- Iaca asta nu știu nici eu, dar știe nenea! Și mă privi vulpește.
Căutam, doream un cotlon, unde să mă tupilez...măcar niște nisip, să bag capul precum struții. Numai că mâna fetiței deveni imperativă în strânsoare și ochii îi radiau mirare pură.
-Cred... cred..., bâlbâiam eu, și de-odată hotârât, cred e fericit...pentru că o să-l mănânci TU!
Mi-am desprins mâna din strânsoare, am ochit ușa; fără pâine și fără foame pe tot restul zilei.
Notă: Un altul în locul meu ar fi brodat, pentru morala întâmplării analogii cu poporul, cu fericirea lui, cu foame și vinovați, cu moarte metaforică, masochism...sadism.
Numai că eu nu știu de ce era fericit puiul din caserolă și mă simt stupid, inutil.
Ca să nu fiți " fericiți " precum puiul, iacătă-l, pentru ocolire!
Cred ca nu e alta explicatie mai buna. Uite, asta e o poveste buna de SuperBlog, stii? Ma rog, fara fraza de final cu ocolirrea ;)
RăspundețiȘtergereDaca vrei ajutor tehnic intru aranjarea coltului tau, oricand. Numai ca trebuie fie sa ma faci si pe mine admin pe blogul taum trimitandu-mi o invitatie de la setari de baza, din dreapta, fie sa imi dai o adresa de mail unde sa ne tot conversam. Si sa ai rabdare. Adresa mea e la rubrica de contact de pe sexulslab. Blogul adica. :)
Chiar nu era pentru tine această aventură, reală, cu fetița si dilema! Te primesc la mine și gol-goluță, adică fără zestre( ce credeai ?). Numai lasă-mi experimentul la planul meu. Te pun și admin pe ce vrei, chiar pe hapurile de șale albe, mov și, mai ales... albastre, dar nu mă pricep cum. Pe bune! Cât despre adresa de mail, e mâzgâlită peste tot , chiar și pe gardul vecinei, despre care amintesc in penultima postare a lui august. ( vanianitei@yahoo.com )
RăspundețiȘtergereAnitzei, ti-am gresit cu ceva de trebuie sa gasesc comentarii la articolele mele?
RăspundețiȘtergereSimplu: greșești, nu greșești - negustor te numești! Scrii admirabile advertoriale: cititorii chiar fac rând, văd, la cele lăudate.
Ștergere