Am pus tot ce-am scris despre luna martie sub semnul unor tulburatoare practici magice. Asta dovedeste ca, pe masura ce a intrat tot mai adanc in natura, omul a trait tot mai dramatic spaimele fortelor ei si incapacitatea de a le supune, sau evita. Structura primitiva a perceptiilor si reprezentarilor, pe care le acumula despre « jurul » sau, l-au obligat sa caute forme de aparare, imbunare, sau de folosire a acestor forte necunoscute. A recurs, mai intai, la antropomorfizarea lor.(Atribuirea de forme si trasaturi umane, de nume create ad hoc, pentru a le face mai prietenoase.)
A urmat alegerea de chipuri (idoli, talismane) si de ceremonialuri ,de ofrande toate supuse unor practici respectate cu sfintenie, prin veacuri.
La venirea primaverii, de exemplu, se dezvolta obiceiuri precum :
- zilele « babei » ;
- alegerea (pusul) « babei » ;
- moartea Dochiei ;
- focuri purificatoare ;
- afumarea pentru alungarea « relelor » din gospodarie ;
- baterea pamantului cu ciomege, pentru eliberarea caldurii ascunse de iarna ;
- pomeni cu alimente ritualice ;
- alegerea unei « babe « pentru sondarea destinului ;
- protectia de rau prin martisoare,snurul anului agricol.
“Babele” sunt zilele din intervalul 1-9 martie. La inceput, erau alese 12 zile care sa prezinte corespondente cu lunile anului. Trebuie sa mai observam ca zilele de 1-12, din calendarul actual, gregorian trebuie translate in calendarul iulian (stil vechi ), deci la limita cu echinoctiul de primavara .
Alegerea sau »pusul babelor » se bazeaza pe vesnica speranta a omului ca va putea, candva, sa gaseasca mijloace de a sonda si primi semnale despre viitorul sau, sorocit de destin ( augurii din practica romana ).
Dupa datina, fiecare isi alege o zi ( « baba lui ») din intervalul 1-9 martie si asteapta sa vada cum va fi vremea, atunci.
-Daca « baba » sa se arata fara soare, friguroasa, cu ploaie sau ninsoare, atunci :
posesorul zilei, daca-i necasatorit, se va alege cu o pereche h^ada, calica , cu betesug, zgarcita.Deci , s-o ia la fuga din calea ei ! Sanatatea ii va lasa de dorit, norocul –pe sponci, banii-lipsa, primejdii la tot pasul ; seceta, foamete.
- Daca se intampla o zi calda ,cu soare si bazait de albine, norocosul se va bucura de pereche (daca n-o are !) rupta din soare de frumoasa, bogata, va avea noroc la bani, sanatatea va dudui, camara se va burdusi cu roade, ce mai !
Dar, pentru, ca cel mai adesea , ziua se intampla cam pestrita , meteo, se trece la interpretarea segmentelor de zi, chiar pe ore, punand bunele si relele la locul lor, cat mai convenabil. In zilele alese nu se prea lucreaza, iar de Dochia, deloc !
In Bucovina, pe urmele babei care-si leapada cojoacele, sunt trimise surorile ei , mai tinere, dezmierdate cu diminutive de la numele zilelor saptamanii :Lunica, Martzica, Miercurina, Joitza, Viritza, S^ambitza, Domnica. Ele exprima speranta ca ,la batranete , vor fi mai generoase decat Dochia .
Dupa zilele “babelor”(in Transilvania numite “vantoase”), se restabileste speranta, urmand zilele “mosilor”,calme, caldute. Mosii mai sunt numiti S^mtzi, sau Sfinti si au ca simbol sfintisorii cu miere si nuca si, mai ales, cele 40 de pahare ce trebuie baute , cu stoicism, daca vrei s-o duci bine tot anul. Si cine nu vrea ?!
Despre alte intamplari si obiecte magice fermecatoare, cum ar fi « martisorul », in curand.
luni, 28 februarie 2011
duminică, 27 februarie 2011
DOCHIA
Folcloristii releva numeroase nuclee epice legate de mitul Dochia. Am sa amintesc doar cateva.
Mama a lui Dragobete, este atat de posesiva, incat isi supune nora la munci absurde, ca s-o chinuie : o trimite cu lana alba, la parau, s-o spele pana ce s-a face neagra. Impresionat de plansul tinerei, Dumnezeu (sau Iisus, sau Sf. Petru, Zana cea Buna etc ) o ajuta . Soacra vrea , apoi, sa-i spele aceeasi lana pana o va preface din neagra in alba. Din nou o ajuta Dumnezeu. Ba ii da si o floare rosie ( sau ghiocei, fragi copti…) . Daca vede baba floarea aceea, crede c-a venit primavara si urca cu oile la munte, incotrosnata cu 9 (sau 12 ) cojoace. Cand se incalzeste vremea, tot arunca din cojoace, pana ramane in ie (sau camasoaie ).Se lasa , la porunca zeitatii protectoare, un ger napraznic.Dochia si oile se fac stane de gheata. ( In Bucegi si in Ceahlau sunt stanci, reprezentari antropomorfe ale incremenirii babei.
Se cunosc sute de variante si localizari ale mitului ; iar in prelucrare culta, romantica, devine motivul de baza in explicarea poetica a etnogenezei noastre . (Traian se indragosteste de Dochia, fiica lui Decebal.Ca sa scape, fata fuge in varf de munte si-l roaga pe Zalmoxe s-o prefaca in stanca.)
In alta varianta, Dochia este sotia lui Zalmoxe si moare intr-o experienta magica , de initiere.
Interesanta este si varianta basarabeana, in care Baba Marta, " capetenia babelor ", pazeste cumpana dintre iarna si vara.
Acest personaj mitologic are si un corespondent pozitiv, femeie blanda,capabila de sacrificiu intru credinta ( Sf. Evdochia, celebrata in calendarul ortodox la 1 martie).
Am cules , din zona Falticeni , o legenda in care sunt evocate zeitatile care guverneaza anotimpurile ; la echinoctiul de primavara se naste un pruncut, Dochia, care in vara, la solstitiu, va deveni Sanziana ; in toamna (la echinoctiu), se preface in Z^ana Muma, pentru ca, inaintea Craciunului sa se metamorfozeze in Z^ana Baba , care va muri,inghetata, in varf de munte, in martie. Si tot asa…Splendida aceasta reductie simbolica , turnata in tipare magice ale anului agricol !
Am lasat la urma o alta varianta, in care Dochia apare ca o baba miloasa care pleaca la munte , cu oile, inselata de primele zile calduroase de martie (Soarele cel rau* !). Renuntand la cojoace , pentru ca trebuia sa care cu ea 12 caiere de lana alba si neagra,ca sa le toarca in drumul spre pasunea din varf de munte, si sa impleteasca din fire un snur ,cu care sa lege zilele anului. Cand ajunge , cade sleita de puteri in somn adanc si este prefacuta in stana de un ger neasteptat.
In esenta, mitul Dochiei este expresia filosofica a unui itinerar de initiere transcedentala pentru o desavarsire interioara. Urcusul pe munte este o calatorie spre sacrificiu, iar impietrirea in durere nu poate insemna altceva decat jertfa necesara pentru invingerea timpului.
Este drumul mortii unei zeitati agreste si al reinvierii ei ciclice.O viziune originala si impresionanta a romanilor asupra luptei dintre iarna si vara.
1. * = Element la care voi reveni altcandva.
2.Principalele practici magice, legate de Dochia sunt : alegerea « babei » si Martisorul, pe care le dezvolt maine.
Mama a lui Dragobete, este atat de posesiva, incat isi supune nora la munci absurde, ca s-o chinuie : o trimite cu lana alba, la parau, s-o spele pana ce s-a face neagra. Impresionat de plansul tinerei, Dumnezeu (sau Iisus, sau Sf. Petru, Zana cea Buna etc ) o ajuta . Soacra vrea , apoi, sa-i spele aceeasi lana pana o va preface din neagra in alba. Din nou o ajuta Dumnezeu. Ba ii da si o floare rosie ( sau ghiocei, fragi copti…) . Daca vede baba floarea aceea, crede c-a venit primavara si urca cu oile la munte, incotrosnata cu 9 (sau 12 ) cojoace. Cand se incalzeste vremea, tot arunca din cojoace, pana ramane in ie (sau camasoaie ).Se lasa , la porunca zeitatii protectoare, un ger napraznic.Dochia si oile se fac stane de gheata. ( In Bucegi si in Ceahlau sunt stanci, reprezentari antropomorfe ale incremenirii babei.
Se cunosc sute de variante si localizari ale mitului ; iar in prelucrare culta, romantica, devine motivul de baza in explicarea poetica a etnogenezei noastre . (Traian se indragosteste de Dochia, fiica lui Decebal.Ca sa scape, fata fuge in varf de munte si-l roaga pe Zalmoxe s-o prefaca in stanca.)
In alta varianta, Dochia este sotia lui Zalmoxe si moare intr-o experienta magica , de initiere.
Interesanta este si varianta basarabeana, in care Baba Marta, " capetenia babelor ", pazeste cumpana dintre iarna si vara.
Acest personaj mitologic are si un corespondent pozitiv, femeie blanda,capabila de sacrificiu intru credinta ( Sf. Evdochia, celebrata in calendarul ortodox la 1 martie).
Am cules , din zona Falticeni , o legenda in care sunt evocate zeitatile care guverneaza anotimpurile ; la echinoctiul de primavara se naste un pruncut, Dochia, care in vara, la solstitiu, va deveni Sanziana ; in toamna (la echinoctiu), se preface in Z^ana Muma, pentru ca, inaintea Craciunului sa se metamorfozeze in Z^ana Baba , care va muri,inghetata, in varf de munte, in martie. Si tot asa…Splendida aceasta reductie simbolica , turnata in tipare magice ale anului agricol !
Am lasat la urma o alta varianta, in care Dochia apare ca o baba miloasa care pleaca la munte , cu oile, inselata de primele zile calduroase de martie (Soarele cel rau* !). Renuntand la cojoace , pentru ca trebuia sa care cu ea 12 caiere de lana alba si neagra,ca sa le toarca in drumul spre pasunea din varf de munte, si sa impleteasca din fire un snur ,cu care sa lege zilele anului. Cand ajunge , cade sleita de puteri in somn adanc si este prefacuta in stana de un ger neasteptat.
In esenta, mitul Dochiei este expresia filosofica a unui itinerar de initiere transcedentala pentru o desavarsire interioara. Urcusul pe munte este o calatorie spre sacrificiu, iar impietrirea in durere nu poate insemna altceva decat jertfa necesara pentru invingerea timpului.
Este drumul mortii unei zeitati agreste si al reinvierii ei ciclice.O viziune originala si impresionanta a romanilor asupra luptei dintre iarna si vara.
1. * = Element la care voi reveni altcandva.
2.Principalele practici magice, legate de Dochia sunt : alegerea « babei » si Martisorul, pe care le dezvolt maine.
joi, 24 februarie 2011
DRAGOBETE - 24 FEBRUARIE
Dragobete este expresia unui moment critic din evolutia timpului astronomic, asa cum este perceput de om echinoctiul de primavara.
Acum se confrunta sacralitatea negativa (agonia iernii, "babele"*, soarele "vatamator"*) cu cea pozitiva, nuntirea universala.
Zeitate care guverneaza momentul (zân), ajutat de Dragostelele (zânele,ielele), Dragobete provoaca multe practici magice, dedicate fertilitatii, prin formarea cuplurilor. El este expresia multimilenara, codrean-pastoral-campeneasca, a iubirii. Cu mare adancime culturala si filosofica, este , mereu, amintit ca fiu al Dochiei si cumnat al lui Lazarica, cel care a murit din dor de placinta*. Numele se pare ca provine de la traco-daci (trago-pede= picior de tap , trecut prin vechea slava in dragu-bâti= a fi drag).
Asa cum s-a intamplat des, in istoria crestinismului, peste sarbatori pagane au fost suprapuse simboluri sau sarbatori crestine ; in cazul de fata « Descoperirea capului Sf. Ioan » ;de aici si numele de Sânion de Primavara.
Dragobete este si parte ingereasca,dar si omeneasca,mereu zburator, (ca sa nu-l vada nimeni,pentru ca "lumea s-a spurcat cu faradelegi si sudalme" ). El oficiaza, suveran, cu delicatete si vigilenta, nuntirea: ; incurajeaza si sactioneaza pe sovaielnici, care, altcumva, ar fi scosi, pentru un an, din firescul vietii, daca nu-si gasesc perechea.
Totul este riguros supus unui ritual care imbina seriosul cu umorul, facand sarbatoarea mult asteptata si respectata.
De la o zona la alte sunt particularitati de sarbatorire. Dar esenta e aceeasi.
De dimineata,baietii si fetele,("iesiti la joc",adica buni de casatorit) se aduna in fata bisericii si, invocand ocrotirea sfintilor, isi aleg capii si pleaca spre padure. Harjoana,veselia,cantecul le bucura sufletul. Treptat,se formeaza grupuri si trec la un moment solemn : legarea fratiilor de cruce*. Fac focuri pe culmi (simbol de purificare), si se afunda in padure dupa flori si cuiburi vechi de pasari.Florile vor fi uscate ,cu invocatii de descantec (« Floare de fraga, /La toata lumea sa fiu draga ! ») ; folosite, apoi, in apa de laut,adunata tot acum din zapada curata, ascunsa prin vagauni.
La intoarcere,la un moment convenit in secret, fetele o rup la fuga (zburatoritul) iar flacaii se avanta sa le prinda ; fiecare pe cea dorita. Este momentul pornirii logodnei ludice (a joaca,
pentru un an, ca la pasari cuibaritul).
Fata trage cu ochiul la urmaritori : daca-i place baiatul se impiedica , se lasa prinsa si sarutata cu foc ; daca nu, fuge cat poate de iute, in calea altuia,de care se vrea prinsa.
Tinerii mai sfiosi, neindemanatici, debili sunt tinta rautatilor. Mai au loc si incaierari intre ravnitorii la aceeasi fata, dar se sting repede, in numele lui Dragobete, de catre capii alesi.
Si fetele « nelogodite » vor avea necazuri, de aceea,ajunse cu graba acasa, vor munci,in draci, ca sa-l manie pe Dragobete.Zeul se va razbuna,curand, asteptandu-le in padure si iubindu-le.
Asa se restabileste normalitatea in viata satului.
Dupa amiaza,se incing hore si, acolo, tot satul va afla logodnele puse la cale pentru un an. Din care multe vor ajunge nunti, in toamna*.Arar si botezuri.
Acum se confrunta sacralitatea negativa (agonia iernii, "babele"*, soarele "vatamator"*) cu cea pozitiva, nuntirea universala.
Zeitate care guverneaza momentul (zân), ajutat de Dragostelele (zânele,ielele), Dragobete provoaca multe practici magice, dedicate fertilitatii, prin formarea cuplurilor. El este expresia multimilenara, codrean-pastoral-campeneasca, a iubirii. Cu mare adancime culturala si filosofica, este , mereu, amintit ca fiu al Dochiei si cumnat al lui Lazarica, cel care a murit din dor de placinta*. Numele se pare ca provine de la traco-daci (trago-pede= picior de tap , trecut prin vechea slava in dragu-bâti= a fi drag).
Asa cum s-a intamplat des, in istoria crestinismului, peste sarbatori pagane au fost suprapuse simboluri sau sarbatori crestine ; in cazul de fata « Descoperirea capului Sf. Ioan » ;de aici si numele de Sânion de Primavara.
Dragobete este si parte ingereasca,dar si omeneasca,mereu zburator, (ca sa nu-l vada nimeni,pentru ca "lumea s-a spurcat cu faradelegi si sudalme" ). El oficiaza, suveran, cu delicatete si vigilenta, nuntirea: ; incurajeaza si sactioneaza pe sovaielnici, care, altcumva, ar fi scosi, pentru un an, din firescul vietii, daca nu-si gasesc perechea.
Totul este riguros supus unui ritual care imbina seriosul cu umorul, facand sarbatoarea mult asteptata si respectata.
De la o zona la alte sunt particularitati de sarbatorire. Dar esenta e aceeasi.
De dimineata,baietii si fetele,("iesiti la joc",adica buni de casatorit) se aduna in fata bisericii si, invocand ocrotirea sfintilor, isi aleg capii si pleaca spre padure. Harjoana,veselia,cantecul le bucura sufletul. Treptat,se formeaza grupuri si trec la un moment solemn : legarea fratiilor de cruce*. Fac focuri pe culmi (simbol de purificare), si se afunda in padure dupa flori si cuiburi vechi de pasari.Florile vor fi uscate ,cu invocatii de descantec (« Floare de fraga, /La toata lumea sa fiu draga ! ») ; folosite, apoi, in apa de laut,adunata tot acum din zapada curata, ascunsa prin vagauni.
La intoarcere,la un moment convenit in secret, fetele o rup la fuga (zburatoritul) iar flacaii se avanta sa le prinda ; fiecare pe cea dorita. Este momentul pornirii logodnei ludice (a joaca,
pentru un an, ca la pasari cuibaritul).
Fata trage cu ochiul la urmaritori : daca-i place baiatul se impiedica , se lasa prinsa si sarutata cu foc ; daca nu, fuge cat poate de iute, in calea altuia,de care se vrea prinsa.
Tinerii mai sfiosi, neindemanatici, debili sunt tinta rautatilor. Mai au loc si incaierari intre ravnitorii la aceeasi fata, dar se sting repede, in numele lui Dragobete, de catre capii alesi.
Si fetele « nelogodite » vor avea necazuri, de aceea,ajunse cu graba acasa, vor munci,in draci, ca sa-l manie pe Dragobete.Zeul se va razbuna,curand, asteptandu-le in padure si iubindu-le.
Asa se restabileste normalitatea in viata satului.
Dupa amiaza,se incing hore si, acolo, tot satul va afla logodnele puse la cale pentru un an. Din care multe vor ajunge nunti, in toamna*.Arar si botezuri.
ALTE INTAMPLARI LEGATE DE ZIUA DRAGOBETELUI
# Nevestele tinere, care vor atinge un barbat din alt sat, vor fi iubite strasnic de sotii lor tot anul;
#barbatii care se vor “cinsti” in alt sat vor avea nevestele focoase tot anul;
#barbatii isi fac gospodariile luna de curate, ca sa-i placa lui Dragobete , sa le dea putere in dragoste si sa nu se certe cu nevestele ;
#nu se sacrifica , nu se vaneaza si nu se blestema pasarile, ca sa nu se tulbure rostul imperecherii ;
#femeile hranesc , din belsug, cu boabe alese, atat pasarile din curte cat si pe cele salbatice.
Zaboviti putin la semnificatiile tulburatoare ale acestei sarbatoti si comparati-le cu ce ne ofera sarbatoarea importata.
# Nevestele tinere, care vor atinge un barbat din alt sat, vor fi iubite strasnic de sotii lor tot anul;
#barbatii care se vor “cinsti” in alt sat vor avea nevestele focoase tot anul;
#barbatii isi fac gospodariile luna de curate, ca sa-i placa lui Dragobete , sa le dea putere in dragoste si sa nu se certe cu nevestele ;
#nu se sacrifica , nu se vaneaza si nu se blestema pasarile, ca sa nu se tulbure rostul imperecherii ;
#femeile hranesc , din belsug, cu boabe alese, atat pasarile din curte cat si pe cele salbatice.
Zaboviti putin la semnificatiile tulburatoare ale acestei sarbatoti si comparati-le cu ce ne ofera sarbatoarea importata.
luni, 21 februarie 2011
OCROTITORUL DRAGOSTEI LA ROMANI (I)
In lumea reprezentarilor magice ,care tasnesc, sub lumina primaverii, in practici fascinante, dragostea isi merita primul loc.
E firesc, pentru ca tot ce-i viu clocoteste.: plantele, pasarile, g^azele, animalele si omul (tot animal!) incep nuntirea.
Sub ochiul iubitor si vigilent al unei zeitati impresionante, Dragobete.
Sa-l redescoperim pe vajnicul zeu al iubirii, intrat din pacate, in concurenta neloiala cu prea comercialul Sf. Valentin, sprijinit de un marketing feroce. Numai ca , reprezentantului Milka pentru dragoste, romanii ii puteau opune un simbol viguros,vitalist, chiar justitiar,greu de egalat. Nu resping, aprioric, surogatul recent importat ; ce n-am importat noi ? ! , dar prea mare-i distanta valorica, filozofica dintre cei doi.
« Tanarul » Dragobete este mai vechi cu cateva milenii decat " omologul" sau grec, Eros. (In morminte ale unot barbati tineri, din cultura neolitica Cucuteni, am gasit siraguri de pietricele albe/rosii, culori de martisor , cinstindu-l, sigur, pe zeul iubirii
Dragobete poarta nume diferite, dupa zona de unde ne vin informatiile ritualice.
Poati fi : Dragobetele-pupa fetele, Ioan-Dragobete , S^antion de Primavara, Dragomiru-Flo(a)rea, S^antoaderul, Capul-Primaverii, Granguru, Navalnicul, Ghiocel-Voinicul, Logodna-Pasarilor, Salvatorul –Soarelui, Fat-Frumos.
Mama lui Dragobete este recunoscuta, peste tot, Dochia.
In toate ipostazele numelui, Dragobete este vazut ca un voinic cu sange focos , ager, necrutator cu nevolnicii, cu sovaitorii, razbunator al tradarilor in dragoste.
El vegheaza sa se respecte legamintele de logodna si da semnalul inceperii nuntirii generale, incepand cu pasarile. Durata minima a perechii juruite este, ca la pasari, de un an (in greaca veche, « pasare » inseamna si « mesaj al cerului » ).
Faptele acestui voinic stau sub semnul bucuriei,al veseliei , precum in nunta lui Calin, alaturi de cea a ganganiilor, dintr-un poem eminescian.
Ziua consacrata, traditional, acestei explozii vitaliste cade , in calendarul mitic-fenologic romanesc, la 24 februarie.
Vom urmari,in partea a II-a, ritualurile si semnificatiile lor de ziua lui Dragobete.
E firesc, pentru ca tot ce-i viu clocoteste.: plantele, pasarile, g^azele, animalele si omul (tot animal!) incep nuntirea.
Sub ochiul iubitor si vigilent al unei zeitati impresionante, Dragobete.
Sa-l redescoperim pe vajnicul zeu al iubirii, intrat din pacate, in concurenta neloiala cu prea comercialul Sf. Valentin, sprijinit de un marketing feroce. Numai ca , reprezentantului Milka pentru dragoste, romanii ii puteau opune un simbol viguros,vitalist, chiar justitiar,greu de egalat. Nu resping, aprioric, surogatul recent importat ; ce n-am importat noi ? ! , dar prea mare-i distanta valorica, filozofica dintre cei doi.
« Tanarul » Dragobete este mai vechi cu cateva milenii decat " omologul" sau grec, Eros. (In morminte ale unot barbati tineri, din cultura neolitica Cucuteni, am gasit siraguri de pietricele albe/rosii, culori de martisor , cinstindu-l, sigur, pe zeul iubirii
Dragobete poarta nume diferite, dupa zona de unde ne vin informatiile ritualice.
Poati fi : Dragobetele-pupa fetele, Ioan-Dragobete , S^antion de Primavara, Dragomiru-Flo(a)rea, S^antoaderul, Capul-Primaverii, Granguru, Navalnicul, Ghiocel-Voinicul, Logodna-Pasarilor, Salvatorul –Soarelui, Fat-Frumos.
Mama lui Dragobete este recunoscuta, peste tot, Dochia.
In toate ipostazele numelui, Dragobete este vazut ca un voinic cu sange focos , ager, necrutator cu nevolnicii, cu sovaitorii, razbunator al tradarilor in dragoste.
El vegheaza sa se respecte legamintele de logodna si da semnalul inceperii nuntirii generale, incepand cu pasarile. Durata minima a perechii juruite este, ca la pasari, de un an (in greaca veche, « pasare » inseamna si « mesaj al cerului » ).
Faptele acestui voinic stau sub semnul bucuriei,al veseliei , precum in nunta lui Calin, alaturi de cea a ganganiilor, dintr-un poem eminescian.
Ziua consacrata, traditional, acestei explozii vitaliste cade , in calendarul mitic-fenologic romanesc, la 24 februarie.
Vom urmari,in partea a II-a, ritualurile si semnificatiile lor de ziua lui Dragobete.
duminică, 20 februarie 2011
LUME!...LUME!...
Cu surle,tobe si buciume, anunt ,ceremonios,ultima mea nastrusnicie :de la 24 fev., pana la 12 martie dau drumul la un foc de primavara in care voi arde numai buruieni tainice, stranse de 99 de vrajitoare oarbe. Prin fumul lor veti intrezari sub halucinatii, ( nu etnobotanice) miturile Dochiei,esentele magice si ritualice ale Martisorului si ale Dragobetelui...
Nu sunt locuri pe fotolii. Servitul de-n picioare.
Cei peste 18 ani sunt primiti numai sub insotirea si grija minorilor si/sau a bunicilor, dati in mintea copiilor!
LUME...LUME!...
Nu sunt locuri pe fotolii. Servitul de-n picioare.
Cei peste 18 ani sunt primiti numai sub insotirea si grija minorilor si/sau a bunicilor, dati in mintea copiilor!
LUME...LUME!...
sâmbătă, 19 februarie 2011
Am poposit de curand pe un blog specializat in posturi didactic-moralizatoare,in sensul bun al cuvantului.Dar nu despre asta vreau sa scriu. M-a incantat "expozitia" de martisoare,manu propria, supuse privirii vizitatorilor si mi-am amintit cata vorba am oferit acestui etnofenomen, cu semnificatii nebanuite*.De-o viata imi stralucesc ochii de placere, cand descopar, in manuta copiilor,ceva naiv si plin de adancime,incropit de mana lor.(Slava invatatoarei mele,care nu ne slabea cu sfatul si varguta , pana cand nu realizam satisfacator macar 10!modele de martisoare.Si azi le fac,desavarsite!)
Paranteza cred ca explica ,pe deplin, incantarea cu care am examinat minunile gasite pe blogul de mai sus.(N-am autorizarea, din pacate, de a-l face public.)
Martisoarele si haloul adancimilor mistice din jurul lor mi-au amintit de un alt obicei de primavara, din Midi,care m-a fascinat.Il relatez,in onoarea blogistei,cu nume de floare,care m-a bucurat cu martisoarele ei.
..................................................................................................
Portet,un targusor din coasta Toulouse-ului.In dimineata de intai aprilie, e zarva mare in familia prietenului Chaufoure.Toti ies in strada cu buchetele de lacramioare in mana si se grabesc sa ofere celor intalniti cate un firicel parfumat. Tot farmecul e sa dai cat mai numeroase,
si sa termini manunchiul de flori cu care ai iesit din casa.Cate flori dai,atatea intamplari fericite vei acumula in acel an.Cate primesti,atatea rele te vor ocoli! O feerie de bucurii invaluie, cateva ore, oraselul de pe malul fuviului Garonne
*Poate m-oi invrednici sa astern aici, cate ceva din adancimea acestui obicei.
Si cate obiceiuri minunate or mai fi in lumea asta!
Paranteza cred ca explica ,pe deplin, incantarea cu care am examinat minunile gasite pe blogul de mai sus.(N-am autorizarea, din pacate, de a-l face public.)
Martisoarele si haloul adancimilor mistice din jurul lor mi-au amintit de un alt obicei de primavara, din Midi,care m-a fascinat.Il relatez,in onoarea blogistei,cu nume de floare,care m-a bucurat cu martisoarele ei.
..................................................................................................
Portet,un targusor din coasta Toulouse-ului.In dimineata de intai aprilie, e zarva mare in familia prietenului Chaufoure.Toti ies in strada cu buchetele de lacramioare in mana si se grabesc sa ofere celor intalniti cate un firicel parfumat. Tot farmecul e sa dai cat mai numeroase,
si sa termini manunchiul de flori cu care ai iesit din casa.Cate flori dai,atatea intamplari fericite vei acumula in acel an.Cate primesti,atatea rele te vor ocoli! O feerie de bucurii invaluie, cateva ore, oraselul de pe malul fuviului Garonne
*Poate m-oi invrednici sa astern aici, cate ceva din adancimea acestui obicei.
Si cate obiceiuri minunate or mai fi in lumea asta!
joi, 17 februarie 2011
DE CE-I IUBESC PE TIGANI
In studentie,am fost , de multe ori,trimis acasa, s-o lamuresc pe mama sa se treaca la colhoz.Avea multa bucheliste de pamant si multa influenta asupra consatenilor.
Ca n-am reusit e una;a doua era ca ma prindea,saracuta,acasa si ma inhata la munca.
Devenise " chiaburoaica dracului" (chiar asa!)si n-avea voie sa foloseasca munca straina,sub amenintarea confiscarii pamantului.Asa suna legea.Tipau in buruian vreo trei hectare de porumb.Eu si mama, in doua zile,zgariasem, cu sapa, cateva palme din imensitatea ogorului.
Si eram terci de oboseala.(Cred ca ar fi durat toata studentia ,daca nu...)
Pe la Chindia Mare (pentru netarani=moment premergator amurgului),s-a petrecut o minune :drumeagul s-a innegrit de lume,cu sapele pe spinare.Erau vreo treizeci si ceva de tigani din Parlita, care se intorceau ,la sfarsit de saptamana, de la truda dintr-un gostat.
Ne-au zarit si au navalit pe ogor. Sapele zanganeau subtire si mancau pamantul.
Ca sa nu-i incurc,m-au fugarit dupa apa,la un izvor bahlit,dar ostoitor de sete.
Pana sa dea geana luceafarul de seara,lanul arata ca de pe cartea de agricultura.
A II-a zi mama e chemata la sfatul popular si anchetata pentru exploatarea tiganilor.Numai ca tot ei ,saracii, au salvat-o, declarand ca au vazut-o pe chiaburoaica sabotand prasila, s-au oprit din drum si au hotarat sa-i ia pamantul,ca sa-l lucreze pentru ei Mama s-a prins,aproband spusele lor.Si azi le multumesc: pentru ca m-au scapat de iadul prasilei si ,pe mama, de confiscarea pamantului.
Ca n-am reusit e una;a doua era ca ma prindea,saracuta,acasa si ma inhata la munca.
Devenise " chiaburoaica dracului" (chiar asa!)si n-avea voie sa foloseasca munca straina,sub amenintarea confiscarii pamantului.Asa suna legea.Tipau in buruian vreo trei hectare de porumb.Eu si mama, in doua zile,zgariasem, cu sapa, cateva palme din imensitatea ogorului.
Si eram terci de oboseala.(Cred ca ar fi durat toata studentia ,daca nu...)
Pe la Chindia Mare (pentru netarani=moment premergator amurgului),s-a petrecut o minune :drumeagul s-a innegrit de lume,cu sapele pe spinare.Erau vreo treizeci si ceva de tigani din Parlita, care se intorceau ,la sfarsit de saptamana, de la truda dintr-un gostat.
Ne-au zarit si au navalit pe ogor. Sapele zanganeau subtire si mancau pamantul.
Ca sa nu-i incurc,m-au fugarit dupa apa,la un izvor bahlit,dar ostoitor de sete.
Pana sa dea geana luceafarul de seara,lanul arata ca de pe cartea de agricultura.
A II-a zi mama e chemata la sfatul popular si anchetata pentru exploatarea tiganilor.Numai ca tot ei ,saracii, au salvat-o, declarand ca au vazut-o pe chiaburoaica sabotand prasila, s-au oprit din drum si au hotarat sa-i ia pamantul,ca sa-l lucreze pentru ei Mama s-a prins,aproband spusele lor.Si azi le multumesc: pentru ca m-au scapat de iadul prasilei si ,pe mama, de confiscarea pamantului.
marți, 15 februarie 2011
UN FEL DE (IMPROPRIU-ZIS) JUBILEU
Astept flori,sampanie, felicitari.Am atins performanta de de a inregistra 500 de vizite pe posturile blogului.
Se petrec, probabil, noaptea, cand furii adulmeca prada mare.Dar cred ca raman deceptionati, de cele gasite la mine. Pentru ca nu lasa nici un fel de urme!
Habar n-au ca eu las usa descuiata si"bunurile" la vedere,doar-doar le-o lua cineva.
..................................................................................................
Am tras o linie.Incep a II-a jumatate de mie (si de mine).Orice hoinar, prin blogguri, poposeste si la mine, gaseste un strop de vin si un codru de paine. Atata am ,atata dau.Dar cu dragoste.
Am vazut, undeva, o masa a lui Vlahuta. Fiecare musafir era "obligat"sa scrie ceva, orice, pe ea si sa se iscaleasca.V-as cere asa ceva si voua.E prea mult? Sigur nu-s Vlahuta.
Se petrec, probabil, noaptea, cand furii adulmeca prada mare.Dar cred ca raman deceptionati, de cele gasite la mine. Pentru ca nu lasa nici un fel de urme!
Habar n-au ca eu las usa descuiata si"bunurile" la vedere,doar-doar le-o lua cineva.
..................................................................................................
Am tras o linie.Incep a II-a jumatate de mie (si de mine).Orice hoinar, prin blogguri, poposeste si la mine, gaseste un strop de vin si un codru de paine. Atata am ,atata dau.Dar cu dragoste.
Am vazut, undeva, o masa a lui Vlahuta. Fiecare musafir era "obligat"sa scrie ceva, orice, pe ea si sa se iscaleasca.V-as cere asa ceva si voua.E prea mult? Sigur nu-s Vlahuta.
duminică, 13 februarie 2011
CATEVA DINTRE SUTELE DE ZICERI DESPRE TIGANI CUPRINSE IN
"PROVERBELE ROMANILOR", DE I. ZANNE
-I-i frica ca tiganului de albina.
-De aia n-au tiganii biserica.
-Un tigan spune adevarul o singura data si, apoi, se caina toata viata.
-Bani au si tiganii,numai ca nu au si omenie.
-Tiganul da cu ciocanul si face banul.
-Si-a mancat cinstea, ca tiganul biserica.
-Fereasca-te Dumnezeu de romanul ciocoit si de tiganul boierit!
-Ovrei prost si tigan cinstit, nu se poate.
-Dintr-o iapa tiganeasca iese un cal boieresc.
"PROVERBELE ROMANILOR", DE I. ZANNE
-I-i frica ca tiganului de albina.
-De aia n-au tiganii biserica.
-Un tigan spune adevarul o singura data si, apoi, se caina toata viata.
-Bani au si tiganii,numai ca nu au si omenie.
-Tiganul da cu ciocanul si face banul.
-Si-a mancat cinstea, ca tiganul biserica.
-Fereasca-te Dumnezeu de romanul ciocoit si de tiganul boierit!
-Ovrei prost si tigan cinstit, nu se poate.
-Dintr-o iapa tiganeasca iese un cal boieresc.
O INTAMPLARE ISTORICA EMOTIONANTA
“Ma judec cu tziganii…” a ajuns pe un blog de mai mare circulatie si a iscat multe controverse.
Calm, am hotarat sa largesc imaginea tiganului, reflectata in folclorul romanesc , mai ales in snoave si in proverbe. Am rascolit in biblioteca mult, pana am dat de Th. Sperantia si de Iuliu Zanne ; ultimul cu « PROVERBELE ROMANILOR ».Cele zece volume de proverbe m-au naucit, prin monumentalitatea si acuratetea continutului lor. Am simtit nevoia sa adancesc informatiile despre autor si scriere si am dat peste ceva absolut impresionant : opera lui Zanne a servit ca argument, se pare decisiv, pentru Ionel Brateanu , in contracararea atacurilor defaimatoare la adresa Romaniei, facute de reprezentantul Ungariei la Conferinta de Pace de la Paris, unde se stabileau hotarele Romaniei Mari. (Tratatul de la Trianon ).
Preiau, mai jos, informatia din "Scrisoare deschisa catre Ambasadorul Ungariei…"»,de Mihai Tonciu.
“Ma judec cu tziganii…” a ajuns pe un blog de mai mare circulatie si a iscat multe controverse.
Calm, am hotarat sa largesc imaginea tiganului, reflectata in folclorul romanesc , mai ales in snoave si in proverbe. Am rascolit in biblioteca mult, pana am dat de Th. Sperantia si de Iuliu Zanne ; ultimul cu « PROVERBELE ROMANILOR ».Cele zece volume de proverbe m-au naucit, prin monumentalitatea si acuratetea continutului lor. Am simtit nevoia sa adancesc informatiile despre autor si scriere si am dat peste ceva absolut impresionant : opera lui Zanne a servit ca argument, se pare decisiv, pentru Ionel Brateanu , in contracararea atacurilor defaimatoare la adresa Romaniei, facute de reprezentantul Ungariei la Conferinta de Pace de la Paris, unde se stabileau hotarele Romaniei Mari. (Tratatul de la Trianon ).
Preiau, mai jos, informatia din "Scrisoare deschisa catre Ambasadorul Ungariei…"»,de Mihai Tonciu.
În pledoaria sa pentru susţinerea cauzei Ungariei, la un moment dat, contele Apponyi a afirmat despre poporul român că este ”o rasă cu o civilizaţie inferioară”. În mod evident, gravitatea momentului exclude posibilitatea ca scopul afirmaţiei să fi fost o jignire şi, în mod cert, contele Apponyi a considerat sincer că exprimă un adevăr, prin care urmărea să convingă participanţii de necesitatea continuării hegemoniei maghiare asupra Transilvaniei.
Ionel Brătianu şi-a dat seama că brutalitatea unei asemenea afirmaţii nu putea constitui un argument raţional pentru a fi descalificată a priori, şi a venit cu o modalitate obiectivă prin care a demonstrat contrariul: a pus pe masa Conferinţei culegerea de proverbe ale românilor, realizată de Iuliu Zanne, totalizând 7.000 de pagini, împărţite în 10 volume şi având aproape un metru în înălţime, şi a cerut delegaţilor celorlalte ţări să vină cu orice altă dovadă de civilizaţie pe măsură!
Este greu de evaluat cât a cântărit acest eveniment în luarea deciziei finale, dar este cert că această culegere de proverbe a devenit astfel un reper emoţional al acelui moment istoric.
Ionel Brătianu şi-a dat seama că brutalitatea unei asemenea afirmaţii nu putea constitui un argument raţional pentru a fi descalificată a priori, şi a venit cu o modalitate obiectivă prin care a demonstrat contrariul: a pus pe masa Conferinţei culegerea de proverbe ale românilor, realizată de Iuliu Zanne, totalizând 7.000 de pagini, împărţite în 10 volume şi având aproape un metru în înălţime, şi a cerut delegaţilor celorlalte ţări să vină cu orice altă dovadă de civilizaţie pe măsură!
Este greu de evaluat cât a cântărit acest eveniment în luarea deciziei finale, dar este cert că această culegere de proverbe a devenit astfel un reper emoţional al acelui moment istoric.
sâmbătă, 12 februarie 2011
MA JUDEC CU TZIGANII PENTRU CUVINTELE LIMBII ROM^ANE
N-am nici o prejudecata despre vreo etnie. Imi place diversitatea si as vrea sa i se asigure continuitatea.Dar, mi-am iesit din pepeni, cand un tigan ,zice-se scolit, cere( Doamne, ce gugumanie ! )scoaterea unor cuvinte din vocabularul limbii romane ; ca si cum ni le ar fi pus el, acolo. Un cuvant apare cand este cerut de-o realitate obiectiva si dispare cand aceasta din urma a disparut. Un cuvant nu poate fi scos dintr-o limba prin vreun ordin, sau dorinta a cuiva.
Incercari de epurare a cuvintelor au mai fost, in istorie ; din orgolii etimologice (purismul), ideologice (comunismul), sovine ( maghiarizarea limbii, prin Ardeal) Dar, fara reusita.
Vocabule, precum A SE TIGANI=a se milogi , TIGANIE =fapta urata, mizerie, scandal, n-au aparut in limba romana , ca sa consemneze realitati comportamentale ale unor extraterestri, ci deviatii comportamentale ale tiganilor.Nu am cerut noi, sau alte popoare europene sa aiba ei aceste apucaturi.
De aceea, innebunesc cand vad ca cineva se leaga de cuvintele mele materne, sa le siluiasca.
Mai jos, insir si altele,carora le pun agera paza, sa nu mi le fure ,stim noi cine.
1.BAZA---tzigan (in continuare,fara « z »)=persoana care face parte dintr-o populatie originara din India…
2.EXPRESII (cateva, din sumedenie!)
“a aruca moartea in tigani”=a da vina pe altul
“ca tiganul cu cortul” =instabil;
“a se ineca ca tiganul la mal” =a claca o actiune spre finalul ei;
“tot tiganu-si lauda ciocanu’ « ;
« invatat ca tiganul cu scanteia « =deprins cu nevoile ;
3.SINONIME la tigan :brunet ; zoios,lautar, fierar, cersetor.
4.DERIVATE de la « tigan » :
-tiganesc ;tiganca, tiganas= tigan mic , dar si o insecta ;
-tiganatic=ca la tigani, dar si oaches ;tiganarit=comportament tiganesc,dar si bir medieval ;tigancusa ;tigancuta ; tiganeasca=ca la /de la tigani, dar si numele unei melodii ; tiganete ; a se tigani=a cersi ;tiganie=totalitatea tiganilor,dar si fapta urita,galagie
-tiganime ;tiganos=oaches, dar si om cu maniere urate,calic
-tiganus =diminutiv, dar si o pasare de balta ; si un peste rapitor.
Stimate carturar tiganos,invata cuvintele de mai sus si fereste-te sa le misti de la locul lor ; ca-i foc mare !
Nu ele-s jignitoare, ci comportarea ta jignitoare le-a dat semantismul care te supara.
N-am nici o prejudecata despre vreo etnie. Imi place diversitatea si as vrea sa i se asigure continuitatea.Dar, mi-am iesit din pepeni, cand un tigan ,zice-se scolit, cere( Doamne, ce gugumanie ! )scoaterea unor cuvinte din vocabularul limbii romane ; ca si cum ni le ar fi pus el, acolo. Un cuvant apare cand este cerut de-o realitate obiectiva si dispare cand aceasta din urma a disparut. Un cuvant nu poate fi scos dintr-o limba prin vreun ordin, sau dorinta a cuiva.
Incercari de epurare a cuvintelor au mai fost, in istorie ; din orgolii etimologice (purismul), ideologice (comunismul), sovine ( maghiarizarea limbii, prin Ardeal) Dar, fara reusita.
Vocabule, precum A SE TIGANI=a se milogi , TIGANIE =fapta urata, mizerie, scandal, n-au aparut in limba romana , ca sa consemneze realitati comportamentale ale unor extraterestri, ci deviatii comportamentale ale tiganilor.Nu am cerut noi, sau alte popoare europene sa aiba ei aceste apucaturi.
De aceea, innebunesc cand vad ca cineva se leaga de cuvintele mele materne, sa le siluiasca.
Mai jos, insir si altele,carora le pun agera paza, sa nu mi le fure ,stim noi cine.
1.BAZA---tzigan (in continuare,fara « z »)=persoana care face parte dintr-o populatie originara din India…
2.EXPRESII (cateva, din sumedenie!)
“a aruca moartea in tigani”=a da vina pe altul
“ca tiganul cu cortul” =instabil;
“a se ineca ca tiganul la mal” =a claca o actiune spre finalul ei;
“tot tiganu-si lauda ciocanu’ « ;
« invatat ca tiganul cu scanteia « =deprins cu nevoile ;
3.SINONIME la tigan :brunet ; zoios,lautar, fierar, cersetor.
4.DERIVATE de la « tigan » :
-tiganesc ;tiganca, tiganas= tigan mic , dar si o insecta ;
-tiganatic=ca la tigani, dar si oaches ;tiganarit=comportament tiganesc,dar si bir medieval ;tigancusa ;tigancuta ; tiganeasca=ca la /de la tigani, dar si numele unei melodii ; tiganete ; a se tigani=a cersi ;tiganie=totalitatea tiganilor,dar si fapta urita,galagie
-tiganime ;tiganos=oaches, dar si om cu maniere urate,calic
-tiganus =diminutiv, dar si o pasare de balta ; si un peste rapitor.
Stimate carturar tiganos,invata cuvintele de mai sus si fereste-te sa le misti de la locul lor ; ca-i foc mare !
Nu ele-s jignitoare, ci comportarea ta jignitoare le-a dat semantismul care te supara.
luni, 7 februarie 2011
CARDURILE CU DATE PERSONALE
Asistam, in ultimul timp, la un paroxism , benefic, al setei de libertate totala a insului de pe strada noastra.Pentru ca,zice-se, ne simtim ingraditi,” cipuiti”, crotalizati, amprentati cu barbarie de o autoritate hamesita dupa datele noastre, personale. Pana acum,de cand ne stim, mai ales pana-n ’90, haladuiam prin timp,spatiu,bunastare,fericire, libertate absoluta, precum infuzorii intr-o picatura din apa baltii.Asa ca , simtindu-ne, acum, mutilati in drepturi, am mandatat “varfurile”sa ne apere.Au aparut cohorte de”chemati” sa ne planga pe umar: fatutze agramate,semiscolite, care dorm pe treptele din fata institutiilor,ca sa transmita live,cand li se face semn din studio, nongouv-uri, zise si academii de…, care se pricep si se ocupa de toate;ce mai?! ,tot crema ! Si lupta ei,si lupta, gata sa moara pana la unu (ora !),de gat cu agresorii nostri.
Piata cetatii (prin Egipt zisa a »libertatii »), ramane apatica, flamanda si,mai ales,grabita sa apuce, cat de cat, ceva din mamaliga bunastarii.
Asa ca eu ma impac cu libertatea de a mi se numara virusii, cromozomii pe care, apoi, sa-i disipez din Congo pana-n Alaska. Si daca pot circula pe meridiane si paralele (de unde bani ?), fie, fac pe voia mancatorilor din libertatile mele..
Nu se poate si cu slanina-n pod si cu buzele unse !
Ba, se poate si altfel : sa tragem niste ziduri chinezesti in jurul autarhicei libertati absolute a insului, sa introducem carantina medievala pentru a nu ne infecta de cunoasterea lumii. Altfel, ajungem in conflict cu « jurul »,ca n-am respecta o lege absolut universal- suverana :libertarea mea incepe acolo unde se termina a vecinului meu.
Eu ma duc sa ma cipuiesc !...
Asistam, in ultimul timp, la un paroxism , benefic, al setei de libertate totala a insului de pe strada noastra.Pentru ca,zice-se, ne simtim ingraditi,” cipuiti”, crotalizati, amprentati cu barbarie de o autoritate hamesita dupa datele noastre, personale. Pana acum,de cand ne stim, mai ales pana-n ’90, haladuiam prin timp,spatiu,bunastare,fericire, libertate absoluta, precum infuzorii intr-o picatura din apa baltii.Asa ca , simtindu-ne, acum, mutilati in drepturi, am mandatat “varfurile”sa ne apere.Au aparut cohorte de”chemati” sa ne planga pe umar: fatutze agramate,semiscolite, care dorm pe treptele din fata institutiilor,ca sa transmita live,cand li se face semn din studio, nongouv-uri, zise si academii de…, care se pricep si se ocupa de toate;ce mai?! ,tot crema ! Si lupta ei,si lupta, gata sa moara pana la unu (ora !),de gat cu agresorii nostri.
Piata cetatii (prin Egipt zisa a »libertatii »), ramane apatica, flamanda si,mai ales,grabita sa apuce, cat de cat, ceva din mamaliga bunastarii.
Asa ca eu ma impac cu libertatea de a mi se numara virusii, cromozomii pe care, apoi, sa-i disipez din Congo pana-n Alaska. Si daca pot circula pe meridiane si paralele (de unde bani ?), fie, fac pe voia mancatorilor din libertatile mele..
Nu se poate si cu slanina-n pod si cu buzele unse !
Ba, se poate si altfel : sa tragem niste ziduri chinezesti in jurul autarhicei libertati absolute a insului, sa introducem carantina medievala pentru a nu ne infecta de cunoasterea lumii. Altfel, ajungem in conflict cu « jurul »,ca n-am respecta o lege absolut universal- suverana :libertarea mea incepe acolo unde se termina a vecinului meu.
Eu ma duc sa ma cipuiesc !...
vineri, 4 februarie 2011
CE CASTIGAM, DACA FURAM EUROPA
Departe de mine sa va ofer o lectie despre etica romanilor. Intai, pentru ca nu mi-o stiu nici pe a mea ;d’apoi pe-a tuturor !? Sociopsihologii stiu bine cum se ajunge de la faptul concret la reprezentari, la atitudine (actie-reactie), deprindere, convingere, model social general -acceptat. Drum lung, cu poticneli.
Ce m-a inspirat, aici si acum , este arestarea a zeci de vamesi de la Siret. Pentru furt, sport national, se zice.
Cred ca am putea folosi aceasta gena nationala constructiv, dupa modelul de mai jos.
Nu va relatez o anecdota, ci fapta istorica, consemnata ca atare.
………………………………………………………………………………………………
Se adusese cartoful in Europa si dregatorii nostri considerau ca ar avea si romanii mari avantaje din cultivarea si folosirea lui.
Autoritatile vremii fac anunturi, popii lauda ideea, dar nimic !
Se aduce gratuit material semincer,se fac demonstratii. Tot nimic !
Atunci, cineva are o idee geniala: da ordin sa se faca prin sate, pe tapsane, gramezi de cartofi, pazite « strasnic » de arnauti.
Veneau , ziua, satenii cu zecile ; se uitau, se minunau, trageau cu ochiul la vigilenta paznicilor,iar noaptea furau ; cu trista, cu sacul, dupa putere. In scurt timp au disparut toti cartofii.
Dupa plan, s-a raspandit zvonul despre grava pedepsire a faptasilor, cu exceptia celor care isi vor fi pus cartofii in brazda . Si ,asa am inceput sa mancam cartofi.
....................................................................................
Ma gandesc, n-am putea aduce dorita Europa civilizata, si s-o cultivam dupa modelul cartofului ?!
Departe de mine sa va ofer o lectie despre etica romanilor. Intai, pentru ca nu mi-o stiu nici pe a mea ;d’apoi pe-a tuturor !? Sociopsihologii stiu bine cum se ajunge de la faptul concret la reprezentari, la atitudine (actie-reactie), deprindere, convingere, model social general -acceptat. Drum lung, cu poticneli.
Ce m-a inspirat, aici si acum , este arestarea a zeci de vamesi de la Siret. Pentru furt, sport national, se zice.
Cred ca am putea folosi aceasta gena nationala constructiv, dupa modelul de mai jos.
Nu va relatez o anecdota, ci fapta istorica, consemnata ca atare.
………………………………………………………………………………………………
Se adusese cartoful in Europa si dregatorii nostri considerau ca ar avea si romanii mari avantaje din cultivarea si folosirea lui.
Autoritatile vremii fac anunturi, popii lauda ideea, dar nimic !
Se aduce gratuit material semincer,se fac demonstratii. Tot nimic !
Atunci, cineva are o idee geniala: da ordin sa se faca prin sate, pe tapsane, gramezi de cartofi, pazite « strasnic » de arnauti.
Veneau , ziua, satenii cu zecile ; se uitau, se minunau, trageau cu ochiul la vigilenta paznicilor,iar noaptea furau ; cu trista, cu sacul, dupa putere. In scurt timp au disparut toti cartofii.
Dupa plan, s-a raspandit zvonul despre grava pedepsire a faptasilor, cu exceptia celor care isi vor fi pus cartofii in brazda . Si ,asa am inceput sa mancam cartofi.
....................................................................................
Ma gandesc, n-am putea aduce dorita Europa civilizata, si s-o cultivam dupa modelul cartofului ?!
joi, 3 februarie 2011
BILANT
Am dat, nu de mult, peste o incercare de clasificare a tipurilor de de blogeri de pe piata internet. Am inghitit reteta , am facut alergie . Asa ca, am recurs la remedii : comentarii,polemici, molotoave,pocneli in moalele capului,lovituri mult sub centura.Ce mai ?! razboi in regula.
A meritat ? dupa cei din tabara mea – nu !;adversari subponderali, nutriti cu portii la “iepureala,”expunere gratuita la impoliteturi, tema minora.
Dupa mine, a meritat ; am putut descifra cate ceva, cum s-o vedea mai jos.
Blogaritul se face « dupa ureche ». N-are rigoarea argumentului,domina improvizatia si impertinenta pozata (iti spunem noi ca esti beat !).Seamana leit cu zgarieturile din pesterile neolitice ,si cu ciopliturile de pe copaci =nellu si aurica se iu (s-a terminat scoarta copacului). Mai seamana cu « oracolele « , completate de pustime, cu jurnalele pline de lacrimi si juraminte din adolescenta. Cu toate.
Cat despre stil, ortografie,punctuatie, iadul pe pamant .Limbajul gestic, pictografic,sincopa literelor fac unele texte mai complicate decat heroglifele egiptene, descifrate de Champollion. Iar stilul ignora flagrant biunivocitatea (adica desprinderea aceluiasi inteles de catre A si A’) Fiecare intelege ce vrea.
Asa isi face loc impostura colajul ideatic si , mai ales, plagiatul.
Ceeace se observa prea bine este o crevasa adanca intre generatii. Tinerii jubileaza ca-i teritoriul lor, tabu, comunicarea virtuala. Babacii, neinstruiti, stramba din nas si considera fenomenul ca o acnee juvenila electronica, care va trece cu varsta. Fals!
Sunt doar cateva din invatamintele pe care le-am tras din aceasta aventura.
Am dat, nu de mult, peste o incercare de clasificare a tipurilor de de blogeri de pe piata internet. Am inghitit reteta , am facut alergie . Asa ca, am recurs la remedii : comentarii,polemici, molotoave,pocneli in moalele capului,lovituri mult sub centura.Ce mai ?! razboi in regula.
A meritat ? dupa cei din tabara mea – nu !;adversari subponderali, nutriti cu portii la “iepureala,”expunere gratuita la impoliteturi, tema minora.
Dupa mine, a meritat ; am putut descifra cate ceva, cum s-o vedea mai jos.
Blogaritul se face « dupa ureche ». N-are rigoarea argumentului,domina improvizatia si impertinenta pozata (iti spunem noi ca esti beat !).Seamana leit cu zgarieturile din pesterile neolitice ,si cu ciopliturile de pe copaci =nellu si aurica se iu (s-a terminat scoarta copacului). Mai seamana cu « oracolele « , completate de pustime, cu jurnalele pline de lacrimi si juraminte din adolescenta. Cu toate.
Cat despre stil, ortografie,punctuatie, iadul pe pamant .Limbajul gestic, pictografic,sincopa literelor fac unele texte mai complicate decat heroglifele egiptene, descifrate de Champollion. Iar stilul ignora flagrant biunivocitatea (adica desprinderea aceluiasi inteles de catre A si A’) Fiecare intelege ce vrea.
Asa isi face loc impostura colajul ideatic si , mai ales, plagiatul.
Ceeace se observa prea bine este o crevasa adanca intre generatii. Tinerii jubileaza ca-i teritoriul lor, tabu, comunicarea virtuala. Babacii, neinstruiti, stramba din nas si considera fenomenul ca o acnee juvenila electronica, care va trece cu varsta. Fals!
Sunt doar cateva din invatamintele pe care le-am tras din aceasta aventura.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)