Sunt avocatul lui Băse!

Avui norocul să fac,prin ani, aproape de toate. N-am fost, sigur, avocat, popă și moașă comunală!
 ( Încă.)
Astăzi, sunt tentat s-o fac pe avocatul.
 Clientul nu m-a angajat pentru că, nu i-am cerut onorariul, nici onoarea cuvenite breslei.
Dar întâmplarea a lucrat să mă întâlnesc, nu de mult, cu un prieten al fostului  căpitan de vas și expreședinte; el însuși căpitan și proprietar al unei cutii de tinichea, cu care face du-te-vino între Constanța și Poti-Georgia.
Din vorbă în vorbă, am ajuns la dosarele penale ale fostului lup de mare,eșuat la Cotroceni.
Vai mie , ce uragan mi s-a abătut pe cap. De era să înghit horinca de sfeclă, made in Tudora cu stacană cu tot!
Cu greu mi-am liniștit gazda; am pus-o  pe linia de plutire și la umbra neagră a unui nuc,  am cules esențele adânci, marinărești ale parabolei pe care madama  Firea a sucit-o ca fiind atentat la onoarea ei nereperată, șantaj și amenințare și i-a turnat un dosar penal-fatal lui Băsescu.
Cu datele adunate, cred că obțin  ușor achitarea marelui meu client!

Marinarii, a început explicația căpitanului de pe conservă, vin rar acasă, în concedii lungi. Unii se bucură de ce găsesc, alții își mănâncă pumnii când găsesc familia sporită și văd că noii-veniți seamănă - picături cu vecinii. 
Îsi descarcă și ei cum pot veninul din minte și din mușchi, dar nu prea divorțează. 
In schimb, își lasă baltă concediul și se reîntorc pe vase. 
Colegii lor înțeleg motivul. Nu-i iscodesc ce și cum. Aduc băutura, mai-mai să înece , dacă nu șandramaua plutitoare, atunci, musai  necazul.
 Mulți, cad pe gânduri, dacă nu le vine și lor rândul, pe când, cei neînsurați se jură, în gând, să n-o facă.
Atât!

Ce i-a spus Băsescu fostei jurnaliste, căsătorite și plodoase cu un marinar, rămas la țărm și primar la o mahala a capitalei: să caute neregulile din „căpitănia ” soțului și nu din moșia fiicei lui și, mai ales, să aibă grijă, pentru că s-ar putea să nu-l mai găseacă acasă!
Amenințări, șantaj? 

În lumina parabolei spuse coerent  de interlocutorul meu trăsnind a țuico-sfeclomicină, am desprins că spusele de- atunci ale  Președintelui meu conțineau, sfaturi adânci, pentru evitarea atâtor pericole  care o pândeau viclene pe distinsa cuvântătoare de serviciu.
Clarificănd sensul cu adevărat înțelept și părintesc al cuvintelor inculpatului, distrug eroarea de înțeles, produsă în mintea reclamantei și desființez dosarul.
Așa ajung celebru, înroșind și obrazul unei gaițe! 

Ps. Am înteles că am pus-o de mămăligă! Doamna cu pricina,  care a fost cununată nu'ș când, de anahoretul Becali,  își dă nou-născutul, pentru încreștinare, tot ciobanului de la Athos. Parcă o vad, că, la sfatul nașului, întoarce, în iubire hristică și celălalt obraz spre Băse! Și adio, avocatură!