A XII-a înțelepciune negustorească : Târgul se face cu bani și nunta cu lăutari!
A pornit ca un demers
de riguros marketing editorial la de-acum celebra Editura ALL.
S-a extins rapid
unde i se cuvenea locul, adică pe tărâmul lumilor imaginare, recreate, după Atotputernicul, din cu totul alte motive și din cu totul alte materiale de către homo fiction, adică
scriitorul.
Homo acesta are și o
adresă pe măsură- Strada Ficțiunii; dar
e numai convențională, pentru că el se
mută mereu în fiecare dintre noi și ne locuiește numai atât cât ne simțim bine
în simbioza pe care ne-o propune.
Între aceste întâlniri și găzduiri , el crează
noi universuri, adevărate Fata Morgana după care tânjim și bolim. Un fel de
„lingoare”a frumosului virtual!
„Strada Ficțiunii” a
fost mai întâi un un nume de colecție, cu un logo, dar a scăpat repede de
sensul comercial și a devenit metaforă și, mai ales, simbol.
Aceasta ar fi nota
definitorie care n-ar trebui să ne scape pentru a distinge dimensiunea
culturală a fenomenului.
Pornirea spre Strada Ficțiunii
începe din pragul ființei noastre, pe
cărari, poteci,ulițe…
Care cresc și se
varsă, precum pâraiele, în ape năvalnice.
Și se opresc în poarta școlii.
Doamna, tot mai
obosită, dar și mai bucuroasă, ne scoate după un timp, iar în Strada poveștii noastre reale,
care e tot mai populată, mai bogată, mai provocatoare., mai dragă, mai
necesară.
Reintrăm pe ea cu patima cărții în toate celulele.
Așe și acmu, am înțeles îndemnul din veci al înțeleptului
cronicar, Miron Costin, că
„ nu este alta mai
frumoasă și mai de folos în viața omului zăbavă, decât cetitul cărților!”
Când ieșim în Strada Ficțiunii, cu pași
siguri; fiecare pavelă are pe ea puzderie de furnici, adică fel de fel de
semne: cuneiforme, hieroglife, litere și alte litere, care ne fac, șirete cu ochiul
spre tainele lor.
Rând pe rând, „Viteazul în piele de tigru”, „ Ramayana”, „Odiseea”,
„Divina Comedia”, „Othello”, „Sărmanul
Dionis”, devin structura de rezistență a marii noastre construcții epice, depozit
pentru lumea ficțiunii literare!
Pentru orientare
sistematică, mai bună, să știm că Strada Ficțiunii are cinci secțiuni ( colecții ) tematice:
-Secțiunea CLASIC: opere ale
sec.XX, ( multe netraduse încă la noi), cu actiuni surprinzătoare, care vor aduce
mari satisfacții cititorilor.
-Secțiunea CONTEMPORAN- dedicată
debutanților valoroși, care au cules importante distincții pentru scrierile lor.
-Sectiunea BESTSELLER- consacrată cărților cu mari succese de piață, atractive prin
tematică, suspans, umor.
-Sectiunea CRIME- va edita mari
romane cu această temă; autohtone și străine, care vă vor satisface flerul de detectivi.
-„ Lista luiAlex. Ștefănescu”, în care distinsul critic și
istoric literar va integra cele mai de valoroase nume de scriitori români în
galeria valorilor universale.
Din motive ușor de
intuit, mă opresc la prima secțiune.
Aici regăsesc un
roman care m-a bulversat la prima
lectură. Cumpărasem cartea, cu un leu, de la anticariat.
O traducere apărută
prin 1966, la BPT: „Oblomov”, de
Goncearov.
M-a bucurat noua traducere , apărută recent la
ALL, în „ Clasic”.
Tema „ omului de prisos”, prefigurată în
litera rusă și de Pierre Bezuhov , din „
Război și pace”, a atins dimensiunea prototipului morbid, dezarmant , care se
simțea obosit și prin aerul respirat, -
Ilia Ilici Oblomov. Personajul li Gonciarov face de ani întregi un succes deosebit și într-o
dramatizare românească, dar și într-un film valoros. Așa că mă pregătesc să
sorb noua traducere, și să vad cum asimilez personajul față de anii juneței. Am să încerc și o paralelă cu
Remo Erdosian, din romanul „Cei sapte nebuni, al romancierului Roberto Alrt ( apărut tot în Secțiunea Clasic.
„Strada Ficțiunii”
este o încercare editorială temerară,
care sper să ostoiască setea de lectură a multor generații.
Pentru că nu are sfârșit!
Sper să se plimbe si stăpânul SUPERBLOG pe Strada Ficțiunii, dar nu la plată!
Nu am citit Oblomov, nu am vazut nici filmul dar acum am pus cartea pe lista de priorități. Îti trimit un joc (o leapșă), m-as bucura daca ai raspunde si tu la aceste intrebari : http://ioanaspune.blogspot.ro/2014/07/cartile-mele.html
RăspundețiȘtergereOblomov vroiam de mult să citesc, dar de "Cei şapte nebuni" nu ştiam. Mulţumim!
RăspundețiȘtergereEi da, multe depind de traducere, dar cei de la ALL sunt oameni seriosi, asa ca sunt sigura ca este una foarte buna.
RăspundețiȘtergereTe voi ruga un lucru: sa faci contestatie la aceasta proba. As vrea sa aflu si eu motivele pentru care a primit nota aceea un articol caruia i-as fi dat cel putin 90 de puncte.
RăspundețiȘtergereNu fi supărată: 23 de puncte înseamnă lucru mare la casa omului! Imaginează-ți ca aș fi naufragiat și că norocul îmi face un bonus de 23 x pentru salvare (ca totdeauna, x=poate fi altceva!).
RăspundețiȘtergereIntre mine și ALL e ceva! Nu, nu falimentul! I-am salvat anul trecut de la acest pericol!
Mulțam că m-ai informat. Habar n-aveam și chiar voiam să joc la LOTO nota maximă!
Daca tu mai poti glumi, voi trata si eu nota ca pe o gluma... ;)
ȘtergereNu ai cont de facebook? Pe grupul superblog sunt cateva voci care sustin, ca si mine, ca intre articolul tau si cel castigator nu ar fi "o cale-atat de lunga".
Fă literatură de aia bună, la care te pricepi,Cucoană, lasă nimicurile!
ȘtergereUra! Victorie! Stați cuminți, alegerile sunt abia mâine!
ȘtergereAm căzut victimă gaițelor care mai ciugulesc bobițe de pe blogul meu, cum că postarea de ici-sus era aproape de premiul I și că e musai să cer dreptate înaltei autorități juriale. Ba,cică, au scurmat revoltă și pe feisbuc. Mai dihai decât cea din diasporă, la vot!
Așa am căzut pradă păcatului zavistiei, zisă „contestație.”
După o săptămâna de ardere a creierelor de pe Strada (cărarea,poteca, ulița,calea, bulivarul, șoseaua, autostrada și ce mai vreți!), ziceam „Strada ficțiunii”, am primit sentința: se majorează nota de la 23 la 30!
Motivul sporului e logic-legic: am dat înaltă considerație sponsorului, scriindu-i corect numele cu doi de l (și mari !), ALL,crescându-i deverul chiar cu 30%!
Gata, nu mă mai las păcălit de hulpe!
Dați și voi,acolo, vreo telegramă de mulțumire „ criirilor arse”. Bogdaprosti!
Si încă. Am să vă propun un exercițiu, amuzant, după examen, cu textul participant. Sper numai să mă mai primiți prin case după rușinea și deziluzia pe care vi le-am făcut.
Ștergere