Delicioase cubulețe de brânză (afumată!)

E greu să lupți împotriva curentului, mai ales când pe creasta lui descoperi bunătăți care te duc inevitabil, la dependență: și mă refer la brânză! Produs milenar al pământului dacic, încremenit în carapacea sonoră imuabilă; și  generator de întorsături hazoase de limbă, care-i pecetluiesc soclu de monument!

 Unii cronicari din pusta vecină au scris judecăți înțelepte despre  acest aliment. Cică, Vlahii, adică Românii de pe acolo, erau nesătui mâncători de brânză, care le-a dat mare spor la prunci, de au umplut  văile Someșului, Crișurilor,  Mureșului și Tisei, apoi ponoarele munților cu aur.

 Nu jur pe adevăr, dar îmi place să cred că au dreptate.

Pentru că, în jurul brânzei, statornicesc din totdeauna hărnicia, curajul și mult umor, ca „să nu se brânzească” așa o bunătate.

 În afara specialităților din veac, ținute cu jurământ în tainițe de memorie, cel mai iscusit producător modern, DELACO, a adunat un colectiv cu specialiști, tot ca unu: harnici,  supercalificați, ingenioși în rețete, consfințite în batalamale ISO și IFS!  Norocul e că o brănză bună se supune metamorfozelor dichisite,  spre deliciu!

Și de  laude se bucură, multe dintre ele mustind  a voie bună,cum ne îndeamnă, jucăuș, sponsorul!

 Am să amintesc și eu câteva, scotocite de pe Yahoo:

·         Ascult „ Deșteaptă-te, române, ”

Și nu pricep ce se petrece:

 Tot ce e caș ca valul trece.

Chiar dacă  …„escu” nu rămâne!

Sau:                                 *Mărite Corb, sătul de viață,

                                           Când urcă prețul, precum valul,

                                           Tot ce se vinde-mi face greață…

                                           Etern e numai cașcavalul!

 Mi-am adus aminte o butadă savuroasă a lui Rossini: „ Am primit o cantată și o bucată de brâză. Brânza a fost mai bună!”

De multe ori am admirat jocul cu  ecou din commedia dell/ arte al hâtrului „ Fan- Mai Marele Brânzei”, de la Delaco. Pasele de vrăjitor cu micile cubulețe, de brânză afumată „ cu lemn de fag”, mă transportă in lumea bâlciului  cu arome de copilărie. Am urmărit, precum un puști, captivat de desene animate, poantele cu Promoterul Fan Brânză și mi se pare greu să inventez altele mai faine.

 Doar două mi s-ar părea  fezabile: câțiva șoricei, de jucărie, se pot amesteca printre cubulețele de cașcaval, stârnind panică printre cuconetul pofticios!

 Sau, un șoricel, pitit într-o gaură din cașcaval , care, prins cu un resort, sare pe rochia acelorași pofticioase!

Poate ar anima amatorii care sorb din ochi cubulețele ademenitoare.

Am scris întru pofta Superblog!