Dilemă intre două lumi

Mi-i destul  de greu să scriu despre această temă, în accepția unei „ platforme de socializare atipică”, pentru simplul motiv că nu am găsit demersurile ideatice și țintele clare propuse, precizia termenilor folosiți ( emoții reale, autentice, oameni cu pasiuni, scoatere din online, construcția „alături de noi”,  de lume mai bună etc.

 Nu ni se sugerează nici strategii, tactici de atingere a obiectivelor; unele de proiecție utopică (amintita lume mai bună, plină de iubire, bucurie) altele prezente, din plin în lumea actuală, contingentă (tristețe, frică, furie, dezgust). Dacă ele există, de ce ar mai trebuim să acționăm redundant?

 Bănuiesc, dar cu bănuiala nu pot construi nimic, că ar fi vorba despre exerciții de introspecție a emoțiilor ( instincte, stări afective etc,), de efortul de  înțelegere a raportului dintre lumea noastră interioară a subconștientului și aceea a conștientului rațional.

Aici e chiar un câmp de acțiune generos, dar cu „armament greu”! Câmpul amintit  a fost prea mult căutat de idealiști , de farsori, de secte și  de vizionari mistici, dar, cum și Iadul este pavat cu bune intenții, toate au eșuat în banal sau tragic!

Ceea ce mi - e clar din subiectul propus este  nevoia de evaluare a efectului „internet” în rândul tineretului (și nu numai!), a  fenomenului comunicării virtuale. Acoperită  parțial de termenul generic de mai sus.

Ca  orice lucru nou, internetul și-a dovedit utilitatea de netăgăduit, dar și un pericol insinuant de dependență cu efecte încă prea devreme de măsurat, dar previzibile.

O platformă atipică de temperat efectele negative, precum cea anunțată ar avea de lucru din plin:

- să identifice grupe de risc- după vârstă, sex, structură intelectuală, particularități psihice(temperament, caracter,  vulnerabilități), soluții de echilibrare a activităților de socializare virtuală cu cea real-fizică, cunoașterea de sine pe principii socratice ș,a.

Un mare prelat după ce atenționa lumea asupra însingurării prin patima socializării virtuale, dă un sfat de bun simț pe care l-aș pune pe frontispiciul construcției din temă:

După ce v-ați cunoscut în lumea virtuală, cunoașteți-vă și în cea reală; întâlniți-vă

și o să vedeți ce frumoși și ce buni sunteți!

După Shakespeare, lumea e teatru și n-aș dori să accept supozitia dispariției  jocului pe scenă și nici a măștilor. Cum simt că gândiți.  Ele, măștile, nu distrug, ci potențează valori ale personajului care suntem, sporindu-ne misterul. Ba chiar mi se par o punte de legătură dintre cunoașterea virtuală și cea nemijlocită, sensorial-ratională.

Destul de dezorientat de ambiguitățile pe care le simt, nu pot face judecăți de valoare asupra „ platformei de socializare atipică”, propuse. Simt că poate fi ceva valoros, și sper să am ocazia să intervin constructiv în alte ocazii, dacă mă voi simți binevenit.

Acea lume „ hiper conectată online” nu-i antagonică vieții reale; sunt congruente și benefice în relații.

 Dar în toate e o măsură! 

Din porunca SuperBlog!