Misterele stampilei

3. Altă învățătură ( v.Precuvântare ): Negustorul cinstit pune totdeauna pecete de neschimbare pe cuvântul dat: arătătorul dreptei- la buze, frunte și inimă!

Ioane, ai încurcat-o rău! Ce mai poți născoci și  despre stampile , încât să aduci simbria întreagă acasă?!

Mă scărpin  în cap; dacă nu știați, aflați: când gândești profund, pielea capului produce un fel de mâncărime și e musai să te scarpini! Cred că-ți vine mintea cea de pe urmă, dar nu vă speriați, că nu-i și ultima.

 Și iar mă scarpin și iar…Iluminare, mărire Ție!

 Frați purtători de ștampile, de peceți  și de sigilii, știți voi cine sunteți?

 Structura de rezistență a societății, purtătorii cheilor de la Rai și de la Iad, deținătorii  amprentei dreptății!

Cu voi a început să curgă Omenirea și tot voi îi veți pecetlui izvorul.

Iacătă cum, din vidul întunericului  întrebării incipiente, țâșnesc semnificații și angoase existențiale nebănuite.

Spun truisme când încerc să vă dovedesc că stampilele au clădit și desmembrat imperii,  au întărit destine, au salvat și nimicit vieți. Și câte romane ar umple bibliotecile lumii dacă modesta stampilă ar putea povesti ce știe!

O găsim pe ceramică neolitică,  pe tăblițe cuneiforme ori papirus din piramide, la Roma și-n exoticul Kitai: din bronz, gravată în aur și pietre scumpe, în colți de elefant; peste tot și din orice material rezistent. După puterea, averea și măreția posesorului.

Ea marchează decizii, pacte, afaceri, relații. Asigură secretul  corespondenței marilor decidenți din timpuri și răstimpuri.

Am acasă hrisoave, titluri de împropietărire de la Cuza, toate cu amprenta autenticității dovedite cu stampile, sigilii. Chiar și o modestă hârtie maronie, cu litere violete, pline de arabescuri și cârlionți iscusiți,  profesioniști; cu stampila neagră, a primăriei orașului meu, din 1830.

Mi-au mai ajuns la ureche povești, legende, despre peceți sigilii, stampile (sinonime, dar nu perfecte!) dar nu știu de-s adevărate au ba.

 Cică, în Evul Cavaleresc, când rătăceau voinicii prin Cruciade, își asigurau fidelitatea prințeselor, pe lângă jurăminte cu lacrimi, prin corsete iscusite și inexpugnabile la amor.

 Arthur făcu la fel!  Cheia deschizătoare  era inelul lui cu pecete în onix.

Puse meșterul să-i fixeze inelul așa, încât să nu mai poată fi scos de pe deget.

 Într-o zi îl găsiră mort, sub zidul cetății asediate. Îi lipsea numai degetul cu inelul-garant; și prietenul lui drag, care, se presupuse că a căzut în robie, la păgâni. Poate!

Dar stampilele de azi! Câtă imaginație, măiestrie, eleganță cuprind în ele!

 M-am pierdut prin  încâlcite mistere medievale, uitând să vă spun că îmi pornesc o pasiune nouă, în lumea stampilelor: Printer  G7, lansat de Colop,  lider de piață în Romania.

Design-ul plăcut, modern, cu inovații tehnice surprinzătoare în lumea stampilelor, Printer G7 va face adevărate furori în piață.

Două sunt proprietățile care o fac unică: geometria variabilă a ferestrei XXL și posibilitățile multiple de personalizare, care îi dau intimitate pe birou. (Remarc și  calitatea tehnică deosebită a filmulețului de prezentare, pe care vi-l recomand prin ancoră din această postare.)

 Dacă m-ar întreba cineva cum o să-mi personalizez printerul meu, G7, de la Colop, chiar i-aș zice: cu o poză de-a mea, marca JUNE- PRIM, orientată spre clientele mele.

Din spatele ochelarilor fumurii, de agent acoperit, le-aș urmări privirile admirative la poză și pe cele dezamăgite spre „original”. Ce spectacol!
( Fuguța spre SuperBlog, la raport!)