TOYOTA, MON AMOUR

 2 .  Învățătură (v.Precuvântare) :„ Negustorul deștept sparge târgul cu marfă colorată”

 Nu săriți pe mine, că nu-i ce credeți, adică vicleană scărpinare pe spate, a acelora care împart pâine calicilor; că atunci foloseam cremă de lătinie -„ captatio benevolentiae”, pentru piele subțire!

Structura mea sentimentală e clădită pe șansonete. Probabil că , în alte vieți,  oi fi fost / voi fi un șmecher gamin de Sena, care  învața totdeodată și amorul sălbatic,  și împlântarea șișului între omoplați.

Așa că tot ce mă face bucuros, adică îmi curge pe suflet, se sprijină pe PARIS, MON AMOUR!, cu libertatea de a împrumuta hainele Parisului și altor entități. Acum – TOYOTA!

Și, ca să vă dau gata cu sinceritatea mea, nici nu vreau gândacul acela, zglobiu,  AYGO, după care suspinați  și vă lasă gura –apă.

În locul Parisului am cocoțat Toyota din cu totul alte motive.

Mă  sudez de tot ce-mi place, definitiv;  parcă aș fi picătura aceea lipicioasă ce se cheamă „Picătura”!

Atunci când credincioasa mea mașină, Dacia, abia mai claxona de reumatisme, am dat-o! 

 De atunci am rupt din toate dicționarele limbii române cuvântul „rabla” pe care îl scriseseră cu cretă,  nemernicii , când au lățit-o cu tancul!  Autocid curat!, că genocid nu merge.

Am rămas per pedis (iar lătinie?!) vreun an, până când, coup de foudre, mi-a intrat in garaj Yaris,  pe care n-o mai dau niciodată la scrisul criminal cu cretă!

Dacă, prin Europa, se întâlnește cu suratele ei de la Toyota, claxonează cu bucurie, ca între surate. 

 Mă gândisem  cândva să țin în jurul meu, cu iubire,  și toate soțiile, și toate mașinile, dar am renunțat, pentru că n-am mai ajuns prim-ministru ca alții!

Dar să văd  de ce ar merita să mă apropii de Aygo, sora mai mică a lui Yaris?

Dintr-o mie din motive dintre care aș șterne aici câteva; pe restul vi le las să le pritociți și singuri!

Mă încântă  posibilitățile de personalizare. Faci ce-ți place din ea / el, ( că nu-i pot identifica  genul).  Și pe față, și pe spate, și înăuntru și afară. Imaginație să tot ai!

Vrei grilă mov? Este, la comanda butonului!  Îi brodezi partea inferioară cu stikere, îți conectezi smartphonul, conectezi camera retrovizoare, ca să nu calci vreun nenorocit de boschetar; dacă ți-i lene să gândești tu la personalizare, AYGO îți oferă, de-a gata, pachete potrivite pentru interior-exterior.  Și încă multe altele. Tot să trăiești!

 Dar fii atent, tinere cititor, la câteva condiții sine qua non.( Nu mai traduc ; ai făcut latină prin liceu!) Primești Aigo dacă:- ai luat, sau juri să iei, bacu, adică ai 18 sau oricâți ani peste;

                                                      -ai, ori aștepți să ai , părinți plecați prin ofshore-uri; că la loto nu câștigi cât îi veacul!

                                                     - știi să numeri până la 200 km/h; că după asta nu mai numeri nimic!

Cu riscul decapitării, la notare, refuz să-mi tocesc imaginația cu năzdrăvăniile care s-or petrece în mașinile-cadou ale tinerimii române sau prin jurul lor. Prefer să le aflu din can-canuri, de la poliție, din ferparele pe stâlpi.

Adio, Ducipale al lui Alexandru, Murgule al lui Alimoș, Zburătorule al  lui VI & ELA!

Haiducii Vlăsiei se teleportează cu AYGO!

(Iar eu la SuperBlog, pentru Raport!)