Sendvișuri la cules de mere

  6. Învățătură negustorească.(Precuvântare) Nu cumpăra prieteni de la negustori!

Sendvișuri mănânc de când mă știu; și- a mâncat tot neamul meu, cu mult înainte ca venerabilul John, cu sânge albastru, de pe Tamisa, să fie preocupat  să dezlege  soarta Terrei  la (nu în !)  cărți.

Revoluționară n-a fost descifrarea zisei sorți, ci  inventarea  unui preparat  alimentar care a făcut / și face modă. Aceasta este filiera „ civilizată ”, prin care invenția a ajuns la acest concurs cu tema „ sendviș profile”

Tot la acest concurs, dar pe filieră autohtonă, am ajuns și eu,  mâncătorul de sendviș, din uitată pruncie. Așa se întâlnesc marile spirite să pună bază culturii umane: contele John la jocul de cărți, cu sendvișul făcut de valet și eu- ciobănușul Ion cu nenumitul preparat, făcut de mama, după strădatină și pus în trăistuța cu cărțile  de școală!

 Al lui: între două felii de pâine, bucățele de carne; al meu: două felii de mămăligă pârpâlite pe vatră ,  unse cu cățel de usturoi și untură de purcel, burdușite cu  brînză de la oile ciobănite în vară, cârnăciori și macră din chiupul de lut. Totul învălit în șervetuțul de cânepă.

Alegeti dumneavoastra cum ar fi trebuit să se cheme mâncarea! Dar noi nici nu cred că apăream pe vreo hartă de-a lor.

Nu cer să se facă dreptate! Din contra, le înfulec pe nemestecate bunătățile, dar numai dacă au primul strat, cremă de brânză DELACO!

Sunt  Fan Brânză, dar nu încremenit  iremediabil, în trecutul bucatelor.

De altfel , și ciobanii din Mărginime au elicoptere la stâni și își fac afacerile prin bănci și pe internet! Ne-am modernizat.

Dar să intru în concurs, că mă arde jupân SuperBlog la tain!

Ca decor, palma mea de moșie răzășească din Rădășeni. Bucșită de meri. Chiar cu mere!

Am coborât din Rarău, unde am luptat cu urșii, pe bune, ca să salvez câteva prune pentru țuica de iarnă. 

 La Rădășeni se rup de roadă vreo zece meri butucănoși de ani, din soiuri de care chiar n-ați auzit: fără nume-așa se cheamă!,  pătul, răpănos. Ce nume, dar ce mere!

 Am năimit-momit cinci flăcăi cu scări de brad „ ciont”, sau„ trăsnit”( ceva de vis!), cu traiste burduhoase pe care le țin cu baierele late, după gât.

Intr-un fârtai de zi fac treaba, încarcă merele în mașini și le împing , cu chiote, până la drum bun. Sunt tovarășii lui Nică, din Humulești, ajunși la fabrica de popi din Folticenii de sub deal. Oșlobenii, cum îi alint!

Tușa  Anica mi-a copt pe vatra măturată de spuză vreo douăzeci de turtițe de azimă .

Eu am la îndemînă, cremă de brânză natur și alte cele din care am să potrivesc sendvișurile menite oșlobanilor adevărați: Nică, Trăsnea, cel cu mi-ți-li, Mogorogea, Oșlobanul cel de drept și Gâtlan. Și mâncăi și șotioși și dragi! Iată cum lucrez.

Ung bine cu cremă de brânză toate turtițele care în pereche, vor ocroti miezurile: apoi încep potrivirea. Am sa fac tot câte două de același fel.  De toate, cinci perechi.

1. Pe bază de crema din brânză, presărată cu fire de mărar (Doamne, ce potrivire!)întind feliuțe de slană lată, afumată și ceapă de apă. Și pun capac a doua turtiță!
2. Aceeași bază, miezul altfel-cârnăciori afumați,  lungi de-o palmă, despicați  și unși cu pastă de hrean proaspăt, frecat în iaurt de oaie. Deasupra-acoperișul potrivit!
3. Altă turtiță unsă harnic, după spuse, primește sferturi de ouă tari, cu piper și fâșii roșii,  late, de  kapia.  Cuvenitul coperiș mai are câțiva mieji de nucă, înfipți bine în pasta cuprinzătoare.
4. Cele convenite și cuvenite la bază + bogată captură de heringi, scoși din uleiul de măsline; extravergin pentru oșlobani. Și ceapă roșie sub acoperiș!
5. Pe patul lat de turtă, cu cergă groasă de brânză Delaco, s-au cățărat rumeni ficățeii de rață, amețiți în coniac și resuscitați cu castraveciori acri, iuți, peste care s-a tras cortina.                Căci „ Finis Coronat Opus!”

Pentru jupân SuperBlog: Dup-atâta scriitură/ Mi-o secat și apa-n gură!