O carte şi un autor...prieten

De curând, îmi  căzură în mână o carte şi autorul ei. Curat  dublu chilipir!

Cartea—PORUNCA LUI  NEPTUN , autor DUMITRU IVAN; Editura Quadrat, 2013, pag.250

1.Câte puţine despre autor: mistuit de chemarea apelor, n-a jinduit nimic altceva de la viaţă, decât slujirea necondiţionată a mării.

Moyra, implacabila zeitate a destinului, venită tocmai din vechii greci, i-a împins o înşelătoare nadă,  cărţi cu corăbii şi aventuri , corsari şi iubite salvate, comori şi catastrofe în furtuni. Şi visuri!

 Cum să le reziste ţâncul într-a şaptea,  din cătunul Urlaţii de Gorbăneşti?! Nu cunoscuse, direct, apa,  decât din ploaie, din fântână şi din părăul  de lângă sat, mâlos până-n genunchi şi  cu trei degete de lichid puturos.

 Şi-a  întrezărit visul la Liceul de marină din Galaţi, unde ţărănuşul nostru arată ce ştie şi,  surclasând târgoveţi cu pretenţii,   termină cu bine studiile. Cântecul sirenelor lui Ulyse e tot mai aproape, la porţile Academiei Navale, pe care urlăţeanul (merge şi urlătoriul) nostru se aburcă printre primii; după întâiul an de studenţie , visul pare bine ţintit, măcar ca o  Fata Morgana cu vele –  bricul „Mircea”.

Numai că zeul tutelar ales, Neptun, pe altarele căruia a jurat să se jertfească, i-a jucat festa: l-a  aruncat la mal, pe motive medicale. Aşa a naufragiat visul de marinar, rămas fără busolă, dintru început de plutire.

 Nu mi-a plăcut niciodată Neptun ăsta, mai ales că era copy-paste  după vicleanul Poseidon. Romanii au furat şi au poleit tot ce era mai valoros prin ţinuturile cucerite!

Cu vocaţia ferfeniţă, prietenul meu s-a prins de colacul de salvare al condeiului, devenind ziarist la presa de partid (ca şi când ar mai fi fost şi alta!).

Şi a scris, şi a scris fluvii şi mări de ziare. Vorba lui Heliade:” Scrieţi, băieţi, orice şi oricât, numai scrieţi!”

Aşa a ajuns, la odihna binemeritată, cum numesc dulce-aluziv basarabenii pensionarea.
Şi la pohta de a ciuguli din nemurire pe seama cărţilor publicate. Şi dăi, şi dăi, pân’ la aceasta de faţă, ajunsă viclean în mâna mea.

2.Şi câte puţin despre carte… pe la o mâine!

PS. Autorul , sub pseudonimul DIVAN m-a salvat de mai multe ori de la ananghie translatând spre blogul de faţă zeci de bancuri savuroase. De unde le avea, nu ştiu!

PS1. Copiez , de urgenţă, bileţelul, plesnit între ochi de autor , spre corectare a numelui satului:

          Îţi mulţumesc, cum zicea Bogdan, la vîrsta de preşcolar, de n qatralioane pentru măiestritele rânduri la adresa autorului. Un singur amendament: TOMEŞTI şi nu URLAŢI!

                                                                                                                         D.I

Fie, cum reclami, dar mie tot URLAŢI  îmi place.Ş-apoi doar o uliţă desparte cele doua metropole de câte şase case fiecare! Aşa că, unde nu-ţi place, trage cu radiera.