După numărarea sacilor ( =vagoanelor !) plini cu euro, din
zestrea miresei Cefereu-Marfă, să cunoaştem şi mirele, mirii, sunt doi, că s-a dat drumul la bigamie!
Pentru atmosferă
lirică, să intrăm la ei prin poveste, ca să estompăm, cât de cât, prozaismul afacerii:
„ O cojiţă de alună
trag locuste, podu-l scutur;
Cu musteaţa răsucită,
şede-n ea un ( DOI !) mire flutur!”
GFR- cumpărătorul,
aparţine fraţilor-romi Gruia Stoica şi Vasile
Didilă din Toflea. Satul cu cele mai mândre palate maharajahiste (of,limbă!)
din Ţigănia Românească.
Numele lor diferit vine,
cred, din faptul că şi-au scos abia de curând buletine şi au încurcat familia;
iar averea--din fier vechi: şine, vagoane, macaze şi ce-o mai fi picat la
ciordea. Naşul mare o să fie unul, Călin Graţian, fost mare -director-general- mare la CFR-Marfă ,
care a dus zestrea de la profit la pierdere, după care s-a mutat cu pricepere la GFR , via Austria.
GFR a ţepuit,
înainte, şi căile ferate ale sâbilor, care, mânioşi, l-au aruncat în Dunăre, de unde l-au salvat
românii cei miloşi.
Asta-i nunta, asta-i zestrea, ăsta-i preţul
dat pe miresă. Să te ţii de-acu, petrecere! Şaizeci de zile tot guleai.
Sunt nevoit să fac o completare, datorată telefonului unui specialist: preţul de evaluare- vânzare a CFR-MARFĂ ar trebui să
fie nu 180 mil. euro, ci peste un miliard!
Specialistul mi-a
făcut o probă simplă:
n
900 de
locomotive existente (?) X 1 milion de dolari, preţ curent la piaţa sec. hand=
900 de milioane de dolari;
n
40.000 (!)
de vagoane - marfă X 2,62 mil., preţ piaţa sec.hand= 1050 mil. euro.
n
Total
preţ , la zi, este de 1950 mil . dolari.
Mai adăugaţi alte
bunuri, necuprinse în calcul: terenuri, clădiri de patrimoniu, două feriboturi,
creanţe neîncasate, care, toate, mai fac ceva mărunţiş!
Ne mai rămâne să
comentăm muzica ( circul!) , alaiul de petrecăreţi la nuntă…daruri.
Că poate hotărâm spargerea
nunţii,
cu lăsarea miresei fată bătrână
la casa tatălui, adică statului. Şi refacerea zestrei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu