duminică, 8 decembrie 2019

IAR L A...URȘII MEI!


Am așternut, mai anu’ nisipul timpului, ca să tipăresc în el gânduri,
Cărora, le-am zis „urme pe nisip”.
Azi de dor de acele urme, îmi iau lumea în cap. Spre lumea Rarăului;
unde s-au îngrămădit sub pietroaie, urșii mei.. Mi-or face loc între spinările lor aburinde și or să mă calce a leac de înțepenire ; cu ison mormăit de monah alintat.
Si or să mă caute pe-acole și Moș Crăciun și alți mosi, de seama mea!
DAU URȘII IAMA LA PRUNE!
Mă simt trădător de neam și țară:
părăsesc peste câteva zile, culcușul cald din cetatea mea de antedeluvian, chemat pe coasta Rarăului de o nevoie și de un spectacol.
Nevoia:
mi se împuținează pe ceas-pe minut poamele din cei câțiva pruni, pe care i-am lăsat plini-ochi, acu zece zile;
risc să rămân fără elexirul meu de viață lungă, de 60 de grade, cu +!
Spectacol:
urșii vin zi și noapte, scutură și înfulecă prune, apoi, cu mormăit, mai mult a ison, decât a cântare, stau cu burta în sus, mișcă alternativ labele într-un fel de dans lasciv; nepăsători de cei trecăreți pe cărarea de aproape.
Spun martorii că se comportă aiurea față de datul lor firesc.
Au și o ipoteză: mănâncă lacomi prunele din iarbă, intrate în fermentație, după care scutură pomii pentru vizita următoare.
Măi să fie!
Dacă-i așa, rămân spectator, până înfulecă și ultima prună. Cu riscul de a scutura, eu, apoi, creițarii din buzunarele sparte, să-i dau pe beutura zeilor de pe Rarău.
Când or rămâne crengile golașe, fluier, țip, sparii lighioanele, băgându-le în spaimă, până la gura ghizuniilor.
Acolo am să aplic legea perjerilor mei din Rădășeni, după ce fugăresc ciorile hoațe până la apa Moldovei:,sărăciți de prune,zic: „ Să fie de sufletul celor morți cu gâtul ars de horincă!”
Așa că las casă, masă, internet;
mă așteaptă treabă mare!
Aveți grijă de Țară , s-o țăruiți bine, că-i a voastră;
tratați-i pe dregătorii încă bezmetici, cu ceva bromură, dacă intră în transă patriotică sau în sevraj de la prunele stocite pe dealuri, din parohiile electorale
De nu vă faceți datoria, ader la secta urșilor de pe Ra-RĂU!

duminică, 20 octombrie 2019

Europarlamentare, în '019!

  • Azi, e fără gândire!
    Azi e numai cu trezie.
    Așa că sorb imagini, din pixelii tinichelelor mele antedeluviene. Am deschis două televizoare si pentru ochiul stâng și pentru acela drept. Că n-am dat în „orbu' găinii”!
    Si ce-mi mai place!
    Cozi! Cozi! Cozi!!
    Nu la parcuri, nu la spectacole, nu la crâșme.
    Nuuu!
    La secțiile de votare.
    Și... ce-mi mai place!
    Noutatea e pentru mine dublă:
    * în toată Europa, de stau apusenii în coadă, de mirarea cozilor. Simt chiar invidia...că ei nu pot așa ceva!
    ** cozile au un nou nerv, acela al tinereții.
    Grăbiți-vă să mă verificați; joviali, incredibili de calmi, naturali, de ai crede că de la anii 18, pentru unii împliniți chiar azi, n-au făcut altceva decât să stea la cozi, să voteze.
    Unde ați fost, frumoșilor nemernici?!
    Azi, se pare, au aflat despre Ahile*, care, pe la vărsta lor,
    s -a apucat să curețe Grajdurile lui Augias.
    Nu cu forța brută, de care nu ducea lipsă, ci cu mintea lui proaspătă.
    Drag și sălbatic popor român!
    A venit sorocul să se încheie Revoluția Română, începută de trei decenii.
    Se încheie PRIMĂVARA ROMÂNĂ!
    „Mi-am văzut visul cu ochii;de-acum pot să mor ferice:
    Astăzi lumea ne cunoaște. ROMÂN zice - VITEAZ zice!!”
    Si ce profet e veselul meu Alecsandri!
    ( Numai de nu s-ar dovedi a fi Kassandra, fiica lui Priam, regele Troiei.)
    *) Erată:Trebuia HERACLES, mama lui de hoț!- NEURONUL!!
    Las neschimbat, în text, pentru că gugumănia a fost descoperită cu acuitate ,de cel mai mare prozator contemporan, Const. Arcu, care mi-a făcut onoarea de a pierde timpul cu nimicurile mele.
    Păstrez docomentul, că, poate , în timp, cineva, în Istoria Literaturii, va cita cazul , ca semn al apropierii maestrului de poporul incult!
    Comentarii
    • Ana Maria Am o nespusă bucurie că ne-am trezit...într-un final,mai există speranță de dreptate,echitate,adevăr!!!
  • Constantin Arcu Frumos text și tonus excelent! Expresia despre curățarea grajdurilor lui Augias se potrivește ca mănușa situației (cu precizarea că operațiunea a fost executată de Hercule). Să nu aveți îndoieli, nimic rău nu se mai poate întîmpla. Deja e foarte bine. Nu e un vot împotriva unei părți a românilor, chiar dacă au votat altfel. E un vot apăsat împotriva corupției! Îmi cer iertare pentru intervenție. Gînduri bune!
    4
  • Manuela Borhan Poate nu!....
  • Manuela Borhan Poate nu va fi Kassandra...
  • Vani Ani La magazinul închisorii- Aveți mazăre? Da, dar din Madagascar! Dar dragne? -Acum descarcă. Mâine, servim!
  • Constantin Arcu Din nou îmi cer scuze, domnule profesor. Abia acum am descoperit erata Dvs.! Mi se întîmplă și mie frecvent, nu-i nici o gugumănie. Aia cu grajdurile a fost una din celebrele munci ale lui Hercule, ceea ce știți foarte exact. Scăpările astea se produc Vezi mai mult
  • Emil Rotaru Imi plac ironiile -elev -profesor-profesor -elev...sa fiti fericiti !

marți, 27 august 2019

Omagiu unui mare albinar


Vreme lungă, de vreo doi ani, urmărisem, consemnând datele   comportamentului albinelor, într-un mediu mai puțin obișnuit.
Am prelucrat rezultatele, concluziile, într-o lucrare și, culmea, ifoselor, voiam să particip cu ea  la impresionanta manifestare apicola – Congresul de la Varșovia, al APIMONDIEI.

 Dar uitasem,  sau nu pricepeam, unde trăiam.

Analize de dosare, culegeri de informații si tăcere despre demersul de înscriere.

Am trecut  la „obiceiul pământului” și un prieten cu prieteni a făcut
 să-mi ajungă „capodopera ” în mâna sigură a președintelui ACA și de la el, … mai sus.
 Așa se face că o notă telefonică, ajunsă la ACA  locală, mă soma să fiu pe data…, ora…, la biroul…la ing. A.  M., de pe Bd. Ficusului, nr.2.
Neîndemânatic, spilcuit la modă, să-mi ascund țărănia , am juns la fix și …l-am cunoscut pe apicultorul, cercetătorul și, de ce nu, norocul meu de atunci, Aurel Malaiu!

Emoționat, de să pic, m-a pus rapid pe picioare, prin naturalețea și firescul prietenos al dialogului. A citit lucrarea, a transmis-o și marelui Harnaj, care se interesa de orice piesă ce trebuia inclusă în portofoliul de lucrari al României. La Congres.
Zicea că l-ar fi  rugat să mă cheme, să aprecieze și, dacă socotea că meritam,
 să mă aducă la el.

Unde am și ajuns imediat,  și chiar încă de doua ori, dar din alte motive!

 Sar peste tot emoționantul moment, pentru că nu face obiectul acestei evocări.

Peste puține zile,, mă vizitează secretarul ACA-BT și-mi da un plic venit de la Comitetul Execuriv al ACAdin RSR..
Citesc atunci,emoționat și prescurtez azi, tot emoționat misiva.

Nr..4479
Din 26 , XII,1986

…Vă facem cunoscut că rezumatul lucrării dvs., cu titlul APLICAREA AEROIONIZĂRII NEGATIVE ARTIFICIALE, PENTRU CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII ALBINELOR
 a  fost avizat de Comisia Națională de Avizare, a Comitetului Executiv, ACA, fiind transmis Secretariatului General al Apimondia, de la Roma.  (ETC)

Am mai avut contacte sporadice, cuinginerul  și autorul de cărți apicole - A.Malaiu, dar primul a dezvăluit emoția cunoașterii  unei mari autorități apicole și  a unui Mare OM!

Acum e plecat în Etenitatea câmpiilor stelare, în care florile veșnice îi vor aduna zumzetele
Albinelor, mult dragi LUI!

Notă: La sugestia prof..-stupar, F.  Dascălu-T, Aceste  gânduri au apărut pe pag. grupului „Apicultori din România”, îndată după stingerea vieții celui evocat .



.  

duminică, 3 martie 2019

LĂSATA-SECULUI


N-am deloc pofte vegetariene! Și nici nu pot ține posturile religioase.Deși mi-ar prinde bine.
Dar nu pot uita fastul rural al Lasatei –Secului ( Lăsatei-de-sec), din gospodăria bunicului dinspre tată.
Om bogat, cu relații privilegiate. In sat și primprejur. Jumătate din comunitate era formată din fini si cumetri. Care veneau , cu respect și, mai ales, cu poftă, la chiolhanul « de dulce » din acareturile bunicului, dezmierdat « Moș Nică ».
Cu câteva zile inainte, bunica nu mai avea somn. Isi strângea ajutoare pricepute si pregătea numai bucate consacrate evenimentului. In seara menită, se adunau 20-30 de petrecareți,in frunte cu popa,primarul, invațatorul și se asezau pe laițe cu macaturi, la mese improvizate din lătunoaie. După ritual: « cum li-s anii, cum li-i rangul ».
In țipăt de viori si zdranganit de cobze,scoase de cumetrii-țigani,din Pârlita,se faceau urarile cuvenite, cu pruna galbena,invechita,Care nu prea avea păcat de oprire, in familia mea, nici macar in postul de sapte saptamani !
 Si se infierbanta ospatul.
Faceau cu ochiul, mai intai, coltunasii burduhosi de atata branza, impinsi pe gat de tuica din hectarul de goldane de Dupadeal. Tavaliti, coltunasii, prin unt ori smantana, la voie.
In străchinoaie vargate de lut, tronau pastrama de berbec, curcani si alt pasaret care se jertfisera, ca sa-si salveze timp de sapte saptamani de post neamurile din cotețe. Totul era devorat cu falsa indiferenta, accentul căzând pe vinul licoros de fraga,ce nu mai avea timp sa-si etaleze mărgelele.
 Țiganii lălăiau, unii meseni ieseau la joc ; cei mai multi nu se ridicau(nu puteau ?!) ; dar tropoteau la mese, din picioare, ori se legănau in ritmul jocului si-si indemnau soațele sa-l joace pe cumatrul/nașul Nică.  De  învartea, vesel, deodata , sub « răutatea aluziilor cu văzutul puței finuțelor », cate 4-5 mândruțe.

Târziu, dar riguros inainte de miezul noptii, musafirii se duceau (mai degraba erau dusi de nevestele mai suferitoare la chef) spre case.
Bunica suporta, mai departe, greul : spala bine , cu leșie, strachini, linguri si linguroaie de lemn, oale si le urca in podul casei.
De acolo era adusa in blidare, « vesela » absolut noua, petru folosința de post. Abia in zori se aciua si ea pe un colț din patul posedat abuziv,da-a hoarța, cu sforaieli, de capul casei.
Si începea Postul Mare !

Numai eu rămâneam gata să dau iama prin chiupurile cu afumături ; de unde scocioram cu degetele,numai macra si cârnații ; si-mi astâmparam setea cu oua crude,din coșărcile uriase.
Mam’bătrâna se prefăcea ca afla abia in Saptamâna-Mare,când mă probozea si mă trimitea la spovedit. Vrednicul nostru popa asculta, zâmbind, jălania mea de căință, îmi sorocea "mătăniile" cuvenite, să mă scoată curat de păcat.
 Până a II-a zi,când recădeam in vinovăție!
 Așa n-am putut eu deveni vegetarian. Nici măcar in Postul Mare!

Pare copiat din Creangă, dar a spus-o Calinescu: Humulesteanul a scris depre „copilaria copilului universal"
Deci si despre mine.
Fie pomenite chipurile bunicilor Nică și Catinca, pe care-i uit / le uit prea des chipurile, în vremelnicia mea fragilă!