La mulţi ani!

Mă grăbesc să prind un loc la POŞTALIONUL VIRTUAL ca să trimit urările de izbândă către dragii mei cruciaţi,  porniţi  prin tuspatru puncte cardinale, către Ierusalimul eterului.  La mulţi ani! Şi să fiţi sănatoşi! Şi arşi de aripa dragostei! Şi visători incoruptibili!
Fie ca la anul să vă trimit mesaje  printr-un porumbel, care să reverse curcubeul succesului peste sudoarea frunţilor voastre!

      La mulţi ani!

Zig-zag

*Suntem robii bilanţurilor, ai statisticilor. Profităm de lenea Pământului care  catadixeşte să se mişte-melc, de puţin peste 365 de ori în jurul său, cât timp înconjură Soarele. Şi ne numărăm aşa, cică, anii.  Apoi, facem medii, procente din tot felul de întâmplări: cu cât ne-a fost mai bine faţă de vecin, de noi înşine, de anul trecut. Ne batem pe burtă cu mediile, frizând ridicolul. Un exemplu: vecinul neamţ, în Alemania lui, a mâncat  azi un pui; eu am răbdat!  media pe capul nostru = 1/2 PUI. Şi suntem fericiţi la "medie".Ba ne fixăm şi media succeselor de anul viitor.
** Apropo, de fericire. Am auzit azi, forfecat ( mai exact fonfăit)  acest cuvânt. De un " manager de fericire". Aţi citit exact:"manager de fericire"!M-am crucit, dar, undeva, într-o fundătură a sufletului a sunat alarma: Ioane, nu fi prost, încearcă! De aici,  la dopamină, la autosugestie la chichiţe comportamentale e câmp de acţiune imens şi , deja, simt miros de fericire, mai ales în preajma manageriţei de fericire, care mi se dezvăluie plină de darnicia Evei, sub măr.
*** Ce Dumnezeu am , de leg, tot la trei cuvinte, vocabulele  "Ion" şi "prost".Am ajuns, când mă prezint cuiva cu prenumele, să aud: " Aha, Ion cel prost, de pe blogul..."
Nu-i zi, lăsată liberă de Domnul, să nu-mi acceseze cineva evocarea " "Chiar mi-s prost?!"Întrebarea buclucaşă a interesat peste 120 de navigatori.
****Contorul blogului a prins să se rostogolească mai dihai decât cel de la gaz. A bătut semnal de atingere a vârfului de sarcină de peste 15000 de vizitatori.
Când erau 5000, am făcut masă mare, am stropit ecranul cu agheasmă să nu fie de deochi.
Acum sunt reţinut, chiar sceptic, adică, după teza profei mele de mai sus, nefericit.Am constatat că blogul meu este năpădit de lăcuste. Aflând că sunt iubitor de Uniune Sovietică m-au năpădit spamurile răsăritene mai dihai decât râia.  Îmi vând de toate: de la icre negre- la prostituate, de la bilete la Olimpiadă, la kalaşnicovuri. Stau cu sutele la taraba clandestină, făcută  în ograda mea, după cherem muscălesc. S-au mai pripăşit  americani, turci; şi eu îi credeam admiratori ai operei mele!
Mi-am prins scârba asta de computer cu minciuna. Deci suntem doi mincinoşi la blog!
De ex.,  mă asigură că accesările mele nu sunt numărate. Pe naiba; îmi număra si degetele de pe taste, şi pe cele de la picioare.
***** Da, sunt mincinos, dar Ponta, "cu guvernul zece/ Chiar că mă întrece!" Iartă-l,  Doamne, dar poanta cu poza la prânzul regal de la Săvârşin, alături de rege, care nu era regele, e de pomină!  Acum se afişează în poză  cu Ghiţă, Ciobanul; şi se jură"că nu fură/dar l-am prins cu raţa-n gură!"
***Dar , să scriu şi ceva care chiar  m-a fericit: am aflat că în România, da în România!,este un sat în care nu se fură. Oamenii îşi lasă banii în sacoşe, în centrul satului, vine brutarul le pune pâinea convenită, şi eventual restul la sumă. De 15 ani nu s-a furat un creiţar, sau un ou, în satul  din Clisura Dunării, numit EIBENTHAL! 
Am ţipat vesel TRĂIASCĂ ROMÂNII CINSTIŢI! 
Am aflat, apoi, că locuitorii sunt, în totalitate, CEHI!
Da, dar satul e ... tot în  România!
UPDATE
In urma suspiciunii insinuate prin toţi porii minţii mele, am analizat poza cu vizita "primului" la Jina. Filtrarea profesinală a pixelilor albaştri a devăluit  că la prânz n-a participat Ghiţă-Ciobanul, nici Ghiţă parlamentarul,  ci d-ra veterinară şi cu frate-su, care au mai vaccinat câţiva cârlani la primărie.
Ghiţă-Ciobanul sforăia criţă într-o iesle,bodogănind mecanic ceva ce  aducea a "O, ce veste minunată..."Azi, 30 XII, încurcătorul de cuvânt,  Palama, va aduce precizări din aceeaşi iesle!

Bancuri politice, pe file mucegăite

Furnizorul, DIVAN,  se jură că-mi livrează marfă aleasă,  bine învechită în rafturi cu praf şi câcăţei de şoarece. Pe unele pagini sunt lacrimi lăţite pe scris. Anonime.

 Actuale şiretlicuri  ştiinţifice ar putea recurge la probe de analiză genetică, în stare să- i identifice pe plângăcioşii la bancuri, dar nu-i de interes naţional!

Am obţinut aceste bancuri secrete, nu plângând sub ciomageală de beciuri, ca să vă aduc un desert atipic, deşi tradiţional, uşor casat de vremuri, dar cu buchet integru. Bancuri copiate de pe informări scrise cu literă de plumb chimic muiat pe limbă, agramate, dar nu lipsite de savoare.

Pentru a  le gusta pe deplin, reamintiţi-vă petrecerile unde vinul dezlega limba bancurilor, cu poanta trăită de noi, exclusiv ascuns, cu ochii în jos, mimând neatenţie şi cu presupunerea mesenilor că se  vor regasi în informările de a doua zi.

Vă recomand un decor de fundal tipic, pentru retrăirea epocii: un individ, fie muncitor, fie academician,scrie şi scrie, simulând dezacordul cu cele scrise, dar cu un rânjet dublu de multumire(  răzbunare pe cel pârât şi foşnet de părăluţe ); pe alt scaun un ofiţer, în civil citeşte, bucurându-se de captură, de poantele savuroare şi  de umilinţa delatorului,( care parcă îşi pune cenuşă în cap de răutatea celor auzite), de lacrimile vinovatului turnat,  lacrimi care cad pe foaia pe care scrie: „cine o face ca mine, ca mine o s-o păţească!”

 În acest decor vă las cu  bancurile recirculate şi poate răsuflate,dar pline de amintiri. Poate de această nostalgie, a bancurilor politice, suferă jumătate din populaţie. Aşa ar mai merge!

Introducere în temă

-Zece capitalişti din SUA  practică un joc riscant: se întrec la viteză în zece bolizi, dintre care unul n-are frâne. Şi nu ştiu care e acela…

-Zece lorzi  joacă ruleta rusească: duc la tâmplă pistoalele şi trag. Numai un pistol are glonţ pe ţeavă şi nu ştiu care…

-Zece români spun bancuri politice.  Intre ei se află şi un informator; şi nu ştiu care!

*

La colhozul românesc: Pământul este al nostru, al celor care îl muncim! Recolta-nu!

*

O profesoară le explică elevilor săi, după nişte inundaţii grave:

-De mâine ne apucăm să învăţăm înotul pe spate!

-?!?

- La următoarele inundaţii vine tov Ceausescu, cu elicopterul. Noi facem „pluta”iar cu mâinile aplaudăm cu dragoste!

*

O profesoară de muzică îi „esplică”  unei colege cum trebuie să cânte un surdo-mut melodia

 „M-am născut în România”: îşi dă cu pumnii în cap şi plânge!

*

-Aş citi, dar n-am lumină,

Aş fugi, dar n-am benzină;

Aş mânca, dar n-am mâncare,

Aş muri, n-am lumânare!

*

La o şedinţă de partid:”Zi-i,  tovarăşe, de ce taci? Pe vremea burgheziei, toţi se căcau de sus în capul nostru şi noi tăceam, de frică…Acum, avem gură!”

*

-Într-o zi cu şedinţă, Leana îi scrie soţului un bileţel : „maiestate”. El, flatat, răspunde: „ei lasăleano, nici chiar aşa”.Ea: „team întrebat dacă maie state de vizitat.”

*

-La examenul de la învăţământ politic, lectorul întreabă un cursant: „Cu cine seamănă omul nou ?”

Răspunde timid cel întrebat: „ Cu Adam şi Eva, că şi noi umblăm goi; cu Cain şi Abel , că şi noi ne omorâm între fraţi; cu Cei Trei Crai de la Răsărit, că şi noi ne-am luat după o Stea şi am ajuns într-un Grajd!”

*

-La un ospiciu, e întrebat un bolnav: „Pentru ce ai fost adus aici?

-Am vrut să fug peste graniţă!

- Dar pentru aşa ceva te trimit la închisoare, nu la nebuni.

-Da, dar eu am vrut să fug în Uniunea Sovietică!

*

-În 1968. când sovieticii cotropesc Cehoslovacia, un activist propune lui Ceauşescu să ceară Chinei ocuparea României, pentru protecţie. Văzându-i nedumerirea , îi esplică:

-Dacă trec câteva miliarde de chinezi in marş prin Uniunea Sovietică, nu mai rămâne nimic din ea şi suntem salvaţi!

*

În urma unui denunţ, un ins este condamnat la 3 ani si trei luni de închisoare pentru afirmaţia :” Ceauşescu este un mare prost!” La nedumerirea avocatului i se explică: trei luni pentru insulta adusă şefului statului şi  trei ani pentru divulgarea unui mare secret de stat!

*

- Ceauşescu face vizite de lucru. La o cantină studenţească, tinerii se plâng că-i rea mâncarea. Dă ordin să se mărească alocaţia de la 10 la 12 lei. La o puşcărie, deţinuţii se plâng şi ei că-i rea mâncarea. Dă ordin să crească alocaţia de la 5 la 50 de lei.

Bobu esplică că nu înţelege de ce  această diferenţă!?!

Eşti prost!Eu, tu, studenţi  nu vom fi, dar puşcăriaşi…   (Gură de aur avu!)

*

-Bulă,  ce-i taică-tu?

-Activist de partid!

 Dar mă-ta?

-Nici ea nu munceşte!

*

Leana primeşte titlul de” Cea mai bună agricultoare a României. Pentru performanţa că  a arat tot pământul ţării cu un singur Bou!

*

Slogane comerciale din EPOCA DE AUR

*Vreţi să cuceriţi femeia?

Folosiţi săpunul CHEIA!

*Moarte sigură cu Cobra,

Dar mai sigură cu MOBRA!

Cu motoreta CARPAŢI

Staţi în drum şi reparaţi!

*Nu fuma ţigara Kent

Că te face impotent;

Dar fumaţi ţigări Carpaţi

Şi ajungeţi mai bărbaţi!

*Sifilisul de Constanţa

Face tenul ca faianţa!

*Până şi-mpăratul Nero

Se spăla la cur cu DERO!
Notă:
 Scrieţi-mi între care  din cele trei personaje ale decorului vă regăsiţi?!

De necaz, fac o fiertură specială de bancuri

Mi-i camera invadată de un soare nefiresc de prietenos pentru acest anotimp. Şi zic: „Tot ce-i de la Dumnezeu şi-mi place e bine primit!”

Numai că o amărăciune din cerul gurii fierbe nişte răutăţi. Nu, nu-i de la beutură nici de la mâncarea prea grăsoasă. Vine de la nişte axioni legaţi la subconştientul meu vigilent, ca să avertizeze că în adâncurile putrede ale ţării  viermii n-au ros totul ; stafii hidoase se înfiripa din mâluri şi ceaţă să ne bântuie.

Trei informaţii sunt sursele alarmei:

-una, aparent banală- jumătate din populaţie regretă epoca comunistă;

- alta comică- regele ţiganilor a  poruncit turnarea primilor cocoşei pentru folosinţă de salbe, nunţi şi cumetrii nomade, că era criză mare, la palat. Moneda copie un format austriac şi are pe avers o formulă sacră  iar pe revers- chipul decedatului rege Cioabă.

N-am aflat cum s-o chema, dar le propun un nume sonor şi predestinat- CIOB. Cu valoare subdivizionară – „ţigănuşul”. 1 ciob = 100  ţigănuşi!

Prorocesc, cu nod amar în gât, că în jumătate de veac aceasta va deveni moneda noastră naţională, în ţara numită Tzigastan. Veţi trăi şi veţi vedea!

-a treia informaţie ne uimeşte cu o grevă a foamei în zi de bucurie a naşterii Domnului.

Şugubeţii, probabil că sunt beţi turtă şi-şi vor arde alcoolul îngurgitat în Ajun vreme de câteva zile, cât va dura coma şi voma.

M-a uimit meseria greviştilor: activişti! De peste tot au răspuns chemării funeste  a liderului bocit ieri: „Activişti din toată ţara, sub vrajă de Moskva, uniţi-vă!”

Şi tot vin, şi  tot curg de prin văgăunile de pe unde s-au ascuns în ’89. Până acuma  au ajuns vreo zece!

Iată, fraţi creştini, unde mi se pare stricăciunea ţării, sub soarele Crăciunului.

Nu-mi propun să analizez  aste fenomene postsolstiţiene  în adâncime. Fierb la foc molcom, ca pentru sarmale (ooo,  cu ce deliciu m-am intersectat! Vreţi reţeta?! N-o dau!), fierb, ziceam, o oală de lut cu bancuri ticsite prin tainiţele securităţii, de pe unde le-o fi pus şi scos  amicul meu DIVAN, căruia îi urez MULŢI ANI SĂNĂTOŞI, că mi-i drag!

Mai aveţi de aşteptat un clocot, să le decontaminez, şi vi le pun în strachină.

Dar, atenţie! De tardibus  ossa! ( Nu vă mai traduc, leneşilor!)

Aşadar, la prânz vă servesc cu un desert tradiţional. Nu cu julfă.

Spiritul Crăciunului

Nu cred că înţeleg bine sintagma "Spiritul Crăciunului".
Să fie desemnată vânzoleala  disperată la  tâguieli, pentru punerea în operă a unui spectacol de petrecere quasiuniversală? Ar fi spirit comercial şi de divertisment al evenimentului.
Sau, poate,  e invazia de frică ancestrală, indusă de spăimosul solstiţiu de iarnă!? Întunericul Nordului  şi-a întins viermuiala de elfi si spiriduşi care ne obligă la remedii magice? Am vorbi, atunci de spirit astronomic şi de cel al dominaţiei subconştientului. În acest caz, de ce l-am întâlni în emisfera sudică, potopită de lumina verii?
Dar, dacă are doar dimensiunea religioasă, strecurată prin memoria zdrenţuită a umanităţii, cârpită, în timp, cu petice pestriţe?
Ne-ar găsi, atunci,  pioase trăiri mistice, cu genunchii şi fruntea în glie, născocind arderea pe rug a ereticului lui Moş Crăciun,  cruciade de exterminare a renilor,  distrugerea darurilor.
Ce argumente au mai rămas, atunci,  de adus, ca să explicăm limpede sintagma din prima propoziţie?
Păi, numai înţelepciunea de a nu căuta explicaţii; şi să gândim, de Crăciun, în adevărul metafizic din metafora lui Blaga: 
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

La mulţi ani,  sănătate şi daruri pe măsură celor care îl vor cauta pe Moş Crăciun, ascuns printre aceste rânduri! Şi o colindă la geamul sufletului vostru.

PS Apropo, am aflat de la Grigore Leşe ce înseamnă COLINDĂ: băţ / bâtă, pe care copiii înşirau colacii primiţi  de la gospodari, pentru urări. Vreau şi eu; colaci,nu bâte!

Valoroase sfaturi de Crăciun

O  fii-mea, cea mică-mică, cu un cap -valoare  peste mine, îşi împrăştie pacienţilor,   între care încă mă număr, înţelepciunea pe care mi-o moşteneşte.

De Craciun, mă fericeşte cu următoartele sfaturi, scociorâte de prin terfeloagele lumii- (Vi le împrăştii , ca să nu fiu singura victimă a malpraxis-ului ei ):

1. Japonezii consumă foarte puţine grăsimi şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii.

2. Mexicanii consumă multe grăsimi şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii.

3. Chinezii beau foarte puţin vin roşu şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii.

4. Italienii beau mult vin roşu şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii..

5. Nemţii beau foarte multă bere, consumă foarte mulţi cârnaţi şi grăsimi şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii.

Concluzia: Mâncaţi şi beţi tot ce vreţi. Se pare că faptul că sunteţi români e ceea ce vă omoară

FRIPTA--noul joc naţional

E un joc de doi: unul, la apărare, îşi lasă, atent, palmele peste cele ale adversarului, gata să şi le desprindă la orice încercare a celuilalt jucător de a-l plesni peste degete. Rolurile se schimbă numai atunci când atacantul reuseşte să atingă palmele partenerului. Câştigă acela care a produs cele mai multe plesneli.
 Sunt multe tactici, fie de a înroşi degete, fie de a le retrage, fară atingere. Unii dintre noi erau, mereu, campioni; eu -mereu cu palmele umflate bute.
Am rememorat jocul pentru că l-am descoperit activat în viaţa politică contingentă: doi puştani uită zilnic să-şi şteargă caşul de la gură, jucând cu noi, într-o veselie, "fripta".
Săracii, abia mai pot ţine între degetele umflate condeiul cu care iscălesc pentru prostime ucaze de fericire. Mai scapă ba cu vizite protocolare, sindrofii exotice sau funeralii xhosa. Că, în rest, au învăţat românaşii să le dea pleasca!
Să identificăm câteva "partide" din săptămâna scursă. Au vrut să stâlcească Noul Cod Penal? Degete plesnite! Să uşureze puşcăriile de netrebnicii lor colegi? Degete umflate! Să-l "ungă" jude constituţional pe Bolcaş, dinozaur peremist şi vraci de puşcărie pentru Nastaze? Palme ciomăgite!

Renunţăm la oină şi declarăm "Fripta" drept joc naţional!

De ce nu m-am făcut EU profesor (de matematică)

Rău am ajuns, dacă recurg la tot felul de expediente*pentru a umple un fârtai de pagină a blogului.

 Mă agăţ de o satiră anonimă, precum "Manifest" sau de o snoavă cu ample conotaţii profesionale ca mai jos. În timp ce ne crişcă măseaua de minte, în fundul gurii.

 Tre'să fii aerian grav, încât să fugi de epopeile suprahomerice din Parlament,  din "Marţea neagră", de bâlbâiele Guvernului, de exprimarea,  încă, a nenumitului ministru culturnic, Gigel; genial- Pleşu: "Încă un gigel, -în guvern, n.n.- nu mai contează!" Genial şi Gigel: "Nu trebuie să fiu deţinătorul a cel puţin două premii Nobel, ca să fiu ministru al Culturii!" 

Recunoscându-mi neputinţa de a atăca frontal marile probleme ale naţiei, vă redau snoava, a cărei po(a)ntă n-am prea  înţeles-o.

*expedient= mijloc improvizat, adesea ilicit, de a ieşi dintr-o încurcătură

Un profesor de matematică, observând că are probleme cu chiuveta din bucătărie, a fost nevoit să cheme un instalator. In urmatoarea zi, instalatorul a venit, a strâns cateva şuruburi, a infiletat câteva chestii, apoi totul a funcţionat ca inainte. Profesorul a fost mulţumit.  Totuşi, când instalatorul i-a dat nota de plată, clientul a fost şocat:   - Asta inseamnă o treime din salariul meu lunar!!!  Pâna la urmă,  a plătit, iar instalatorul i-a zis: - Vă inteleg, să stiţi. De ce nu veniţi la firma noastră, să depuneţi dosarul pentru o slujbă de instalator? Veţi castiga de trei ori mai mult decât o faceti acum. Dar nu uitaţi sa le spuneti ca aţi terminat doar 7 clase. Nu le plac oamenii educaţi. Prin urmare, profesorul nostru şi-a luat o slujba de instalator, iar viaţa lui a devenit mai uşoară din punct de vedere financiar. Tot ce trebuia să facă era să strângă un şurub-două. Intr-o zi, şeful companiei a hotărât că trebuie ca fiecare angajat să se duca la seral, pentru a-şi termina şi clasa a VIII-a. Profesorul nostru a trebuit sa meargă şi el. S-a intâmplat ca primul curs sa fie de matematică. Profesorul, vrând sa vada nivelul de cunoaştere , i-a întrebat formula ariei cercului. Cel pe care l-a numit a fost chiar profesorul nostru recalificat. Ajungând la tablă, şi-a dat seama că a uitat formula, asa că a început să o deducă. A umplut tablele cu integrale, diferenţiale etc. La sfârşit, rezultatul pe care-l avea era "minus pir patrat". Neconvenindu-i acel minus, s-a apucat iaraşi de calcule, de la inceput. Nimic nu s-a schimbat, tot acelaşi rezultat a obţinut. Şi iar, şi iar! S-a uitat puţin spre clasă, speriat, moment în care a observat că toţi instalatorii îi şopteau:  "Schimbă, mă, limitele de integrale! Schimbă limitele de integrale!"

Manifest

Iubit guvern, să ştii, sunt fanul tău
Şi sunt convins că tu-ţi faci treaba bine
Şi dacă unor proşti nu le convine,
Să le explici că-i rost şi de mai rău!

Ia să anunţi că treburi bugetare
Te-obligă să pui biruri şi haraci
Pe berze, ciocârlii şi pitpalaci
Şi orice fel de păsări migratoare.

Sau, dacă vezi că treaba e nasoală
Şi nu sunt bani de-amante şi Dubai ,
Pui bir pe Moş Crăciun şi Niculai
Şi taxe şi impozite pe boală...

Adică populaţia bolnavă
Să dea impozit, nu ştiu..., forfetar,
În funcţie de-  un diagnostic clar,
Mai mare cu cât boala e mai gravă.

 Impozit ia  pe fum, pe omăt şi ploi,

Pe vânt, chiar de-o fi doar un alizeu,
Să pui impozit şi pe Dumnezeu,

Pe frunze , pe mirosuri,  stâlpi, noroi.

La naştere se poate pune-o dare,
Adică taxă pe copii, nepoţi,
Să vină şi să o plătească toţi

Cu cât e copilaşul nou de mare.

Iar dacă unul poate-i mai viril
Şi face gemeni sau tripleţi, să vie
De bunăvoie pân' la primărie
Şi să plătească fiece copil.

Se poate pune taxă pe umblat,
Pe sexul cu nevasta, conjugal,
Una mai mică, dacă-i sex normal
Şi una mare, dacă-i combinat.

Se poate pune taxă pentru râs,
Pentru frisoane, pentru sentimente,
Pentru priviri pe stradă,  indecente,
Pe respiraţii, râgâit şi fâs.

Pe teatru, proză şi pe poezie...
Dar cel mai mult ai strânge-n teşcherea,
Iubit guvern, de ţi-ai impozita
Imensa cantitate de prostie!

Captură clandestină!-- o retrimit autorului, care o fi, cu metrica cizelată.

UPDATE:  Sunt întrebat de ce sunt culori si tipuri diferite de litere în MANIFEST. Aş zice că:

-au fost scrise versurile la scule electronice diferite, ca sa deruteze Securitatea;
-au fost scrise de persoane diferite după canonul folclorului-autor colectiv;
-nu ştiu.