Mă grăbesc să prind un loc la POŞTALIONUL VIRTUAL ca să trimit urările de izbândă către dragii mei cruciaţi, porniţi prin tuspatru puncte cardinale, către Ierusalimul eterului. La mulţi ani! Şi să fiţi sănatoşi! Şi arşi de aripa dragostei! Şi visători incoruptibili!
Fie ca la anul să vă trimit mesaje printr-un porumbel, care să reverse curcubeul succesului peste sudoarea frunţilor voastre!
La mulţi ani!
luni, 30 decembrie 2013
duminică, 29 decembrie 2013
Zig-zag
*Suntem robii bilanţurilor, ai statisticilor. Profităm de lenea Pământului care catadixeşte să se mişte-melc, de puţin peste 365 de ori în jurul său, cât timp înconjură Soarele. Şi ne numărăm aşa, cică, anii. Apoi, facem medii, procente din tot felul de întâmplări: cu cât ne-a fost mai bine faţă de vecin, de noi înşine, de anul trecut. Ne batem pe burtă cu mediile, frizând ridicolul. Un exemplu: vecinul neamţ, în Alemania lui, a mâncat azi un pui; eu am răbdat! media pe capul nostru = 1/2 PUI. Şi suntem fericiţi la "medie".Ba ne fixăm şi media succeselor de anul viitor.
** Apropo, de fericire. Am auzit azi, forfecat ( mai exact fonfăit) acest cuvânt. De un " manager de fericire". Aţi citit exact:"manager de fericire"!M-am crucit, dar, undeva, într-o fundătură a sufletului a sunat alarma: Ioane, nu fi prost, încearcă! De aici, la dopamină, la autosugestie la chichiţe comportamentale e câmp de acţiune imens şi , deja, simt miros de fericire, mai ales în preajma manageriţei de fericire, care mi se dezvăluie plină de darnicia Evei, sub măr.
*** Ce Dumnezeu am , de leg, tot la trei cuvinte, vocabulele "Ion" şi "prost".Am ajuns, când mă prezint cuiva cu prenumele, să aud: " Aha, Ion cel prost, de pe blogul..."
Nu-i zi, lăsată liberă de Domnul, să nu-mi acceseze cineva evocarea " "Chiar mi-s prost?!"Întrebarea buclucaşă a interesat peste 120 de navigatori.
****Contorul blogului a prins să se rostogolească mai dihai decât cel de la gaz. A bătut semnal de atingere a vârfului de sarcină de peste 15000 de vizitatori.
Când erau 5000, am făcut masă mare, am stropit ecranul cu agheasmă să nu fie de deochi.
Acum sunt reţinut, chiar sceptic, adică, după teza profei mele de mai sus, nefericit.Am constatat că blogul meu este năpădit de lăcuste. Aflând că sunt iubitor de Uniune Sovietică m-au năpădit spamurile răsăritene mai dihai decât râia. Îmi vând de toate: de la icre negre- la prostituate, de la bilete la Olimpiadă, la kalaşnicovuri. Stau cu sutele la taraba clandestină, făcută în ograda mea, după cherem muscălesc. S-au mai pripăşit americani, turci; şi eu îi credeam admiratori ai operei mele!
Mi-am prins scârba asta de computer cu minciuna. Deci suntem doi mincinoşi la blog!
De ex., mă asigură că accesările mele nu sunt numărate. Pe naiba; îmi număra si degetele de pe taste, şi pe cele de la picioare.
***** Da, sunt mincinos, dar Ponta, "cu guvernul zece/ Chiar că mă întrece!" Iartă-l, Doamne, dar poanta cu poza la prânzul regal de la Săvârşin, alături de rege, care nu era regele, e de pomină! Acum se afişează în poză cu Ghiţă, Ciobanul; şi se jură"că nu fură/dar l-am prins cu raţa-n gură!"
***Dar , să scriu şi ceva care chiar m-a fericit: am aflat că în România, da în România!,este un sat în care nu se fură. Oamenii îşi lasă banii în sacoşe, în centrul satului, vine brutarul le pune pâinea convenită, şi eventual restul la sumă. De 15 ani nu s-a furat un creiţar, sau un ou, în satul din Clisura Dunării, numit EIBENTHAL!
Am ţipat vesel TRĂIASCĂ ROMÂNII CINSTIŢI!
Am aflat, apoi, că locuitorii sunt, în totalitate, CEHI!
Da, dar satul e ... tot în România!
UPDATE
In urma suspiciunii insinuate prin toţi porii minţii mele, am analizat poza cu vizita "primului" la Jina. Filtrarea profesinală a pixelilor albaştri a devăluit că la prânz n-a participat Ghiţă-Ciobanul, nici Ghiţă parlamentarul, ci d-ra veterinară şi cu frate-su, care au mai vaccinat câţiva cârlani la primărie.
Ghiţă-Ciobanul sforăia criţă într-o iesle,bodogănind mecanic ceva ce aducea a "O, ce veste minunată..."Azi, 30 XII, încurcătorul de cuvânt, Palama, va aduce precizări din aceeaşi iesle!
** Apropo, de fericire. Am auzit azi, forfecat ( mai exact fonfăit) acest cuvânt. De un " manager de fericire". Aţi citit exact:"manager de fericire"!M-am crucit, dar, undeva, într-o fundătură a sufletului a sunat alarma: Ioane, nu fi prost, încearcă! De aici, la dopamină, la autosugestie la chichiţe comportamentale e câmp de acţiune imens şi , deja, simt miros de fericire, mai ales în preajma manageriţei de fericire, care mi se dezvăluie plină de darnicia Evei, sub măr.
*** Ce Dumnezeu am , de leg, tot la trei cuvinte, vocabulele "Ion" şi "prost".Am ajuns, când mă prezint cuiva cu prenumele, să aud: " Aha, Ion cel prost, de pe blogul..."
Nu-i zi, lăsată liberă de Domnul, să nu-mi acceseze cineva evocarea " "Chiar mi-s prost?!"Întrebarea buclucaşă a interesat peste 120 de navigatori.
****Contorul blogului a prins să se rostogolească mai dihai decât cel de la gaz. A bătut semnal de atingere a vârfului de sarcină de peste 15000 de vizitatori.
Când erau 5000, am făcut masă mare, am stropit ecranul cu agheasmă să nu fie de deochi.
Acum sunt reţinut, chiar sceptic, adică, după teza profei mele de mai sus, nefericit.Am constatat că blogul meu este năpădit de lăcuste. Aflând că sunt iubitor de Uniune Sovietică m-au năpădit spamurile răsăritene mai dihai decât râia. Îmi vând de toate: de la icre negre- la prostituate, de la bilete la Olimpiadă, la kalaşnicovuri. Stau cu sutele la taraba clandestină, făcută în ograda mea, după cherem muscălesc. S-au mai pripăşit americani, turci; şi eu îi credeam admiratori ai operei mele!
Mi-am prins scârba asta de computer cu minciuna. Deci suntem doi mincinoşi la blog!
De ex., mă asigură că accesările mele nu sunt numărate. Pe naiba; îmi număra si degetele de pe taste, şi pe cele de la picioare.
***** Da, sunt mincinos, dar Ponta, "cu guvernul zece/ Chiar că mă întrece!" Iartă-l, Doamne, dar poanta cu poza la prânzul regal de la Săvârşin, alături de rege, care nu era regele, e de pomină! Acum se afişează în poză cu Ghiţă, Ciobanul; şi se jură"că nu fură/dar l-am prins cu raţa-n gură!"
***Dar , să scriu şi ceva care chiar m-a fericit: am aflat că în România, da în România!,este un sat în care nu se fură. Oamenii îşi lasă banii în sacoşe, în centrul satului, vine brutarul le pune pâinea convenită, şi eventual restul la sumă. De 15 ani nu s-a furat un creiţar, sau un ou, în satul din Clisura Dunării, numit EIBENTHAL!
Am ţipat vesel TRĂIASCĂ ROMÂNII CINSTIŢI!
Am aflat, apoi, că locuitorii sunt, în totalitate, CEHI!
Da, dar satul e ... tot în România!
UPDATE
In urma suspiciunii insinuate prin toţi porii minţii mele, am analizat poza cu vizita "primului" la Jina. Filtrarea profesinală a pixelilor albaştri a devăluit că la prânz n-a participat Ghiţă-Ciobanul, nici Ghiţă parlamentarul, ci d-ra veterinară şi cu frate-su, care au mai vaccinat câţiva cârlani la primărie.
Ghiţă-Ciobanul sforăia criţă într-o iesle,bodogănind mecanic ceva ce aducea a "O, ce veste minunată..."Azi, 30 XII, încurcătorul de cuvânt, Palama, va aduce precizări din aceeaşi iesle!
joi, 26 decembrie 2013
Bancuri politice, pe file mucegăite
Furnizorul, DIVAN, se jură că-mi livrează marfă aleasă, bine învechită în rafturi cu praf şi câcăţei
de şoarece. Pe unele pagini sunt lacrimi lăţite pe scris. Anonime.
Actuale şiretlicuri ştiinţifice ar putea recurge la probe de
analiză genetică, în stare să- i identifice pe plângăcioşii la bancuri, dar nu-i
de interes naţional!
Am obţinut aceste bancuri secrete,
nu plângând sub ciomageală de beciuri, ca să vă aduc un desert atipic, deşi
tradiţional, uşor casat de vremuri, dar cu buchet integru. Bancuri copiate de pe
informări scrise cu literă de plumb chimic muiat pe limbă, agramate, dar nu
lipsite de savoare.
Pentru a le gusta pe
deplin, reamintiţi-vă petrecerile unde vinul dezlega limba bancurilor, cu
poanta trăită de noi, exclusiv ascuns, cu ochii în jos, mimând neatenţie şi cu presupunerea
mesenilor că se vor regasi în informările de a doua zi.
Vă recomand un decor de
fundal tipic, pentru retrăirea epocii: un individ, fie muncitor, fie academician,scrie
şi scrie, simulând dezacordul cu cele scrise, dar cu un rânjet dublu de multumire(
răzbunare pe cel pârât şi foşnet de
părăluţe ); pe alt scaun un ofiţer, în civil citeşte, bucurându-se de captură,
de poantele savuroare şi de umilinţa delatorului,( care parcă îşi pune cenuşă în
cap de răutatea celor auzite), de lacrimile vinovatului turnat, lacrimi care cad pe foaia pe care scrie: „cine o face ca mine, ca mine o s-o păţească!”
În acest decor vă las cu bancurile recirculate şi poate răsuflate,dar
pline de amintiri. Poate de această nostalgie, a bancurilor politice, suferă
jumătate din populaţie. Aşa ar mai merge!
Introducere în temă
-Zece capitalişti din
SUA practică un joc riscant: se întrec
la viteză în zece bolizi, dintre care unul n-are frâne. Şi nu ştiu care e acela…
-Zece lorzi joacă ruleta rusească: duc la tâmplă
pistoalele şi trag. Numai un pistol are glonţ pe ţeavă şi nu ştiu care…
-Zece români spun
bancuri politice. Intre ei se află şi un
informator; şi nu ştiu care!
*
La colhozul românesc:
Pământul este al nostru, al celor care îl muncim! Recolta-nu!
*
O profesoară le
explică elevilor săi, după nişte inundaţii grave:
-De mâine ne apucăm
să învăţăm înotul pe spate!
-?!?
- La următoarele
inundaţii vine tov Ceausescu, cu elicopterul. Noi facem „pluta”iar cu mâinile
aplaudăm cu dragoste!
*
O profesoară de
muzică îi „esplică” unei colege cum trebuie
să cânte un surdo-mut melodia
„M-am născut în România”: îşi dă cu pumnii în cap
şi plânge!
*
-Aş citi, dar n-am
lumină,
Aş fugi, dar n-am
benzină;
Aş mânca, dar n-am
mâncare,
Aş muri, n-am
lumânare!
*
La o şedinţă de
partid:”Zi-i, tovarăşe, de ce taci? Pe
vremea burgheziei, toţi se căcau de sus în capul nostru şi noi tăceam, de frică…Acum,
avem gură!”
*
-Într-o zi cu
şedinţă, Leana îi scrie soţului un bileţel : „maiestate”. El, flatat, răspunde:
„ei lasăleano, nici chiar aşa”.Ea: „team întrebat dacă maie state de vizitat.”
*
-La examenul de la
învăţământ politic, lectorul întreabă un cursant: „Cu cine seamănă omul nou ?”
Răspunde timid cel
întrebat: „ Cu Adam şi Eva, că şi noi umblăm goi; cu Cain şi Abel , că şi noi
ne omorâm între fraţi; cu Cei Trei Crai de la Răsărit , că şi noi ne-am
luat după o Stea şi am ajuns într-un Grajd!”
*
-La un ospiciu, e întrebat
un bolnav: „Pentru ce ai fost adus aici?
-Am vrut să fug peste
graniţă!
- Dar pentru aşa ceva
te trimit la închisoare, nu la nebuni.
-Da, dar eu am vrut să
fug în Uniunea Sovietică!
*
-În 1968. când
sovieticii cotropesc Cehoslovacia, un activist propune lui Ceauşescu să ceară
Chinei ocuparea României, pentru protecţie. Văzându-i nedumerirea , îi esplică:
-Dacă trec câteva miliarde
de chinezi in marş prin Uniunea Sovietică, nu mai rămâne nimic din ea şi suntem salvaţi!
*
În urma unui denunţ,
un ins este condamnat la 3 ani si trei luni de închisoare pentru afirmaţia :” Ceauşescu
este un mare prost!” La nedumerirea avocatului i se explică: trei luni pentru
insulta adusă şefului statului şi trei
ani pentru divulgarea unui mare secret de stat!
*
- Ceauşescu face
vizite de lucru. La o cantină studenţească, tinerii se plâng că-i rea mâncarea.
Dă ordin să se mărească alocaţia de la 10 la 12 lei. La o puşcărie, deţinuţii
se plâng şi ei că-i rea mâncarea. Dă ordin să crească alocaţia de la 5 la 50 de
lei.
Bobu esplică că nu
înţelege de ce această diferenţă!?!
Eşti prost!Eu, tu, studenţi nu vom fi, dar puşcăriaşi… (Gură de aur avu!)
*
-Bulă, ce-i taică-tu?
-Activist de partid!
Dar mă-ta?
-Nici ea nu munceşte!
*
Leana primeşte titlul
de” Cea mai bună agricultoare a României. Pentru performanţa că a arat tot pământul ţării cu un singur Bou!
*
Slogane comerciale
din EPOCA DE AUR
*Vreţi să cuceriţi
femeia?
Folosiţi săpunul
CHEIA!
*Moarte sigură cu
Cobra,
Dar mai sigură cu
MOBRA!
Cu motoreta CARPAŢI
Staţi în drum şi
reparaţi!
*Nu fuma ţigara Kent
Că te face impotent;
Dar fumaţi ţigări Carpaţi
Şi ajungeţi mai
bărbaţi!
*Sifilisul de Constanţa
Face tenul ca
faianţa!
*Până şi-mpăratul Nero
Se spăla la cur cu DERO!
Notă:
Scrieţi-mi între care din cele trei personaje ale decorului vă regăsiţi?!
Notă:
Scrieţi-mi între care din cele trei personaje ale decorului vă regăsiţi?!
De necaz, fac o fiertură specială de bancuri
Mi-i camera invadată
de un soare nefiresc de prietenos pentru acest anotimp. Şi zic: „Tot ce-i de la Dumnezeu şi-mi place e
bine primit!”
Numai că o amărăciune
din cerul gurii fierbe nişte răutăţi. Nu, nu-i de la beutură nici de la
mâncarea prea grăsoasă. Vine de la nişte axioni legaţi la subconştientul meu
vigilent, ca să avertizeze că în adâncurile putrede ale ţării viermii n-au ros totul ; stafii hidoase se
înfiripa din mâluri şi ceaţă să ne bântuie.
Trei informaţii sunt
sursele alarmei:
-una, aparent banală-
jumătate din populaţie regretă epoca comunistă;
- alta comică- regele
ţiganilor a poruncit turnarea primilor
cocoşei pentru folosinţă de salbe, nunţi şi cumetrii nomade, că era criză mare,
la palat. Moneda copie un format austriac şi are pe avers o formulă sacră iar pe revers- chipul decedatului rege
Cioabă.
N-am aflat cum s-o chema,
dar le propun un nume sonor şi predestinat- CIOB. Cu valoare subdivizionară – „ţigănuşul”.
1 ciob = 100 ţigănuşi!
Prorocesc, cu nod
amar în gât, că în jumătate de veac aceasta va deveni moneda noastră naţională,
în ţara numită Tzigastan. Veţi trăi şi veţi vedea!
-a treia informaţie
ne uimeşte cu o grevă a foamei în zi de bucurie a naşterii Domnului.
Şugubeţii, probabil
că sunt beţi turtă şi-şi vor arde alcoolul îngurgitat în Ajun vreme de câteva
zile, cât va dura coma şi voma.
M-a uimit meseria
greviştilor: activişti! De peste tot au răspuns chemării funeste a liderului bocit ieri: „Activişti din toată ţara,
sub vrajă de Moskva, uniţi-vă!”
Şi tot vin, şi tot curg de prin văgăunile de pe unde s-au
ascuns în ’89. Până acuma au ajuns vreo
zece!
Iată, fraţi creştini,
unde mi se pare stricăciunea ţării, sub soarele Crăciunului.
Nu-mi propun să
analizez aste fenomene postsolstiţiene în adâncime. Fierb la foc molcom, ca pentru
sarmale (ooo, cu ce deliciu m-am intersectat!
Vreţi reţeta?! N-o dau!), fierb, ziceam, o oală de lut cu bancuri ticsite prin
tainiţele securităţii, de pe unde le-o fi pus şi scos amicul meu DIVAN, căruia îi urez MULŢI ANI
SĂNĂTOŞI, că mi-i drag!
Mai aveţi de aşteptat
un clocot, să le decontaminez, şi vi le pun în strachină.
Dar, atenţie! De
tardibus ossa! ( Nu vă mai traduc,
leneşilor!)
Aşadar, la prânz vă
servesc cu un desert tradiţional. Nu cu julfă.
marți, 24 decembrie 2013
Spiritul Crăciunului
Nu cred că înţeleg bine sintagma "Spiritul Crăciunului".
Să fie desemnată vânzoleala disperată la tâguieli, pentru punerea în operă a unui spectacol de petrecere quasiuniversală? Ar fi spirit comercial şi de divertisment al evenimentului.
Sau, poate, e invazia de frică ancestrală, indusă de spăimosul solstiţiu de iarnă!? Întunericul Nordului şi-a întins viermuiala de elfi si spiriduşi care ne obligă la remedii magice? Am vorbi, atunci de spirit astronomic şi de cel al dominaţiei subconştientului. În acest caz, de ce l-am întâlni în emisfera sudică, potopită de lumina verii?
Dar, dacă are doar dimensiunea religioasă, strecurată prin memoria zdrenţuită a umanităţii, cârpită, în timp, cu petice pestriţe?
Ne-ar găsi, atunci, pioase trăiri mistice, cu genunchii şi fruntea în glie, născocind arderea pe rug a ereticului lui Moş Crăciun, cruciade de exterminare a renilor, distrugerea darurilor.
Ce argumente au mai rămas, atunci, de adus, ca să explicăm limpede sintagma din prima propoziţie?
Păi, numai înţelepciunea de a nu căuta explicaţii; şi să gândim, de Crăciun, în adevărul metafizic din metafora lui Blaga:
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
La mulţi ani, sănătate şi daruri pe măsură celor care îl vor cauta pe Moş Crăciun, ascuns printre aceste rânduri! Şi o colindă la geamul sufletului vostru.
PS Apropo, am aflat de la Grigore Leşe ce înseamnă COLINDĂ: băţ / bâtă, pe care copiii înşirau colacii primiţi de la gospodari, pentru urări. Vreau şi eu; colaci,nu bâte!
Să fie desemnată vânzoleala disperată la tâguieli, pentru punerea în operă a unui spectacol de petrecere quasiuniversală? Ar fi spirit comercial şi de divertisment al evenimentului.
Sau, poate, e invazia de frică ancestrală, indusă de spăimosul solstiţiu de iarnă!? Întunericul Nordului şi-a întins viermuiala de elfi si spiriduşi care ne obligă la remedii magice? Am vorbi, atunci de spirit astronomic şi de cel al dominaţiei subconştientului. În acest caz, de ce l-am întâlni în emisfera sudică, potopită de lumina verii?
Dar, dacă are doar dimensiunea religioasă, strecurată prin memoria zdrenţuită a umanităţii, cârpită, în timp, cu petice pestriţe?
Ne-ar găsi, atunci, pioase trăiri mistice, cu genunchii şi fruntea în glie, născocind arderea pe rug a ereticului lui Moş Crăciun, cruciade de exterminare a renilor, distrugerea darurilor.
Ce argumente au mai rămas, atunci, de adus, ca să explicăm limpede sintagma din prima propoziţie?
Păi, numai înţelepciunea de a nu căuta explicaţii; şi să gândim, de Crăciun, în adevărul metafizic din metafora lui Blaga:
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
La mulţi ani, sănătate şi daruri pe măsură celor care îl vor cauta pe Moş Crăciun, ascuns printre aceste rânduri! Şi o colindă la geamul sufletului vostru.
PS Apropo, am aflat de la Grigore Leşe ce înseamnă COLINDĂ: băţ / bâtă, pe care copiii înşirau colacii primiţi de la gospodari, pentru urări. Vreau şi eu; colaci,nu bâte!
miercuri, 18 decembrie 2013
Valoroase sfaturi de Crăciun
O fii-mea, cea mică-mică, cu un cap -valoare
peste mine, îşi împrăştie pacienţilor, între care încă mă număr, înţelepciunea pe
care mi-o moşteneşte.
De Craciun, mă fericeşte cu
următoartele sfaturi, scociorâte de prin terfeloagele lumii- (Vi le împrăştii ,
ca să nu fiu singura victimă a malpraxis-ului ei ):
1. Japonezii
consumă foarte puţine grăsimi şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât
românii.
2. Mexicanii
consumă multe grăsimi şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii.
3. Chinezii
beau foarte puţin vin roşu şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât
românii.
4. Italienii beau mult vin roşu şi
suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii..
5. Nemţii beau foarte multă bere,
consumă foarte mulţi cârnaţi şi grăsimi şi suferă de mai puţine atacuri de cord
decât românii.
Concluzia:
Mâncaţi şi beţi tot ce vreţi. Se pare că faptul că sunteţi români e ceea ce vă
omoară
luni, 16 decembrie 2013
FRIPTA--noul joc naţional
E un joc de doi: unul, la apărare, îşi lasă, atent, palmele peste cele ale adversarului, gata să şi le desprindă la orice încercare a celuilalt jucător de a-l plesni peste degete. Rolurile se schimbă numai atunci când atacantul reuseşte să atingă palmele partenerului. Câştigă acela care a produs cele mai multe plesneli.
Sunt multe tactici, fie de a înroşi degete, fie de a le retrage, fară atingere. Unii dintre noi erau, mereu, campioni; eu -mereu cu palmele umflate bute.
Am rememorat jocul pentru că l-am descoperit activat în viaţa politică contingentă: doi puştani uită zilnic să-şi şteargă caşul de la gură, jucând cu noi, într-o veselie, "fripta".
Săracii, abia mai pot ţine între degetele umflate condeiul cu care iscălesc pentru prostime ucaze de fericire. Mai scapă ba cu vizite protocolare, sindrofii exotice sau funeralii xhosa. Că, în rest, au învăţat românaşii să le dea pleasca!
Să identificăm câteva "partide" din săptămâna scursă. Au vrut să stâlcească Noul Cod Penal? Degete plesnite! Să uşureze puşcăriile de netrebnicii lor colegi? Degete umflate! Să-l "ungă" jude constituţional pe Bolcaş, dinozaur peremist şi vraci de puşcărie pentru Nastaze? Palme ciomăgite!
Renunţăm la oină şi declarăm "Fripta" drept joc naţional!
Sunt multe tactici, fie de a înroşi degete, fie de a le retrage, fară atingere. Unii dintre noi erau, mereu, campioni; eu -mereu cu palmele umflate bute.
Am rememorat jocul pentru că l-am descoperit activat în viaţa politică contingentă: doi puştani uită zilnic să-şi şteargă caşul de la gură, jucând cu noi, într-o veselie, "fripta".
Săracii, abia mai pot ţine între degetele umflate condeiul cu care iscălesc pentru prostime ucaze de fericire. Mai scapă ba cu vizite protocolare, sindrofii exotice sau funeralii xhosa. Că, în rest, au învăţat românaşii să le dea pleasca!
Să identificăm câteva "partide" din săptămâna scursă. Au vrut să stâlcească Noul Cod Penal? Degete plesnite! Să uşureze puşcăriile de netrebnicii lor colegi? Degete umflate! Să-l "ungă" jude constituţional pe Bolcaş, dinozaur peremist şi vraci de puşcărie pentru Nastaze? Palme ciomăgite!
Renunţăm la oină şi declarăm "Fripta" drept joc naţional!
vineri, 13 decembrie 2013
De ce nu m-am făcut EU profesor (de matematică)
Rău am ajuns, dacă recurg la tot felul de expediente*pentru a umple un fârtai de pagină a blogului.
Mă agăţ de o satiră anonimă, precum "Manifest" sau de o snoavă cu ample conotaţii profesionale ca mai jos. În timp ce ne crişcă măseaua de minte, în fundul gurii.
Tre'să fii aerian grav, încât să fugi de epopeile suprahomerice din Parlament, din "Marţea neagră", de bâlbâiele Guvernului, de exprimarea, încă, a nenumitului ministru culturnic, Gigel; genial- Pleşu: "Încă un gigel, -în guvern, n.n.- nu mai contează!" Genial şi Gigel: "Nu trebuie să fiu deţinătorul a cel puţin două premii Nobel, ca să fiu ministru al Culturii!"
Recunoscându-mi neputinţa de a atăca frontal marile probleme ale naţiei, vă redau snoava, a cărei po(a)ntă n-am prea înţeles-o.
*expedient= mijloc improvizat, adesea ilicit, de a ieşi dintr-o încurcătură
Un
profesor de matematică, observând că are probleme cu chiuveta
din bucătărie, a fost nevoit să cheme un instalator. In urmatoarea zi, instalatorul a venit, a strâns cateva şuruburi, a infiletat câteva chestii, apoi totul a funcţionat ca inainte. Profesorul a fost mulţumit. Totuşi, când instalatorul i-a dat nota de plată, clientul a fost şocat: - Asta inseamnă o treime din salariul meu lunar!!! Pâna la urmă, a plătit, iar instalatorul i-a zis: - Vă inteleg, să stiţi. De ce nu veniţi la firma noastră, să depuneţi dosarul pentru o slujbă de instalator? Veţi castiga de trei ori mai mult decât o faceti acum. Dar nu uitaţi sa le spuneti ca aţi terminat doar 7 clase. Nu le plac oamenii educaţi. Prin urmare, profesorul nostru şi-a luat o slujba de instalator, iar viaţa lui a devenit mai uşoară din punct de vedere financiar. Tot ce trebuia să facă era să strângă un şurub-două. Intr-o zi, şeful companiei a hotărât că trebuie ca fiecare angajat să se duca la seral, pentru a-şi termina şi clasa a VIII-a. Profesorul nostru a trebuit sa meargă şi el. S-a intâmplat ca primul curs sa fie de matematică. Profesorul, vrând sa vada nivelul de cunoaştere , i-a întrebat formula ariei cercului. Cel pe care l-a numit a fost chiar profesorul nostru recalificat. Ajungând la tablă, şi-a dat seama că a uitat formula, asa că a început să o deducă. A umplut tablele cu integrale, diferenţiale etc. La sfârşit, rezultatul pe care-l avea era "minus pir patrat". Neconvenindu-i acel minus, s-a apucat iaraşi de calcule, de la inceput. Nimic nu s-a schimbat, tot acelaşi rezultat a obţinut. Şi iar, şi iar! S-a uitat puţin spre clasă, speriat, moment în care a observat că toţi instalatorii îi şopteau: "Schimbă, mă, limitele de integrale! Schimbă limitele de integrale!" |
joi, 12 decembrie 2013
Manifest
Iubit guvern,
să ştii, sunt fanul
tău
Şi sunt convins că tu-ţi faci treaba bine
Şi dacă unor proşti nu le convine,
Să le explici că-i rost şi de mai rău!
Ia să anunţi că treburi bugetare
Te-obligă să pui biruri şi haraci
Pe berze, ciocârlii şi pitpalaci
Şi orice fel de păsări migratoare.
Şi sunt convins că tu-ţi faci treaba bine
Şi dacă unor proşti nu le convine,
Să le explici că-i rost şi de mai rău!
Ia să anunţi că treburi bugetare
Te-obligă să pui biruri şi haraci
Pe berze, ciocârlii şi pitpalaci
Şi orice fel de păsări migratoare.
Sau, dacă vezi că treaba e nasoală
Şi nu sunt bani de-amante şi Dubai ,
Pui bir pe Moş Crăciun şi Niculai
Şi taxe şi impozite pe boală...
Adică populaţia bolnavă
Să dea impozit, nu ştiu..., forfetar,
În funcţie de- un diagnostic clar,
Mai mare cu cât boala e mai gravă.
Şi nu sunt bani de-amante şi Dubai ,
Pui bir pe Moş Crăciun şi Niculai
Şi taxe şi impozite pe boală...
Adică populaţia bolnavă
Să dea impozit, nu ştiu..., forfetar,
În funcţie de- un diagnostic clar,
Mai mare cu cât boala e mai gravă.
Impozit ia pe fum, pe omăt şi ploi,
Pe vânt, chiar de-o fi doar un alizeu,
Să pui impozit şi pe Dumnezeu,
Să pui impozit şi pe Dumnezeu,
Pe frunze , pe mirosuri, stâlpi, noroi.
La naştere se poate pune-o dare,
Adică taxă pe copii, nepoţi,
Să vină şi să o plătească toţi
Cu cât e copilaşul nou de mare.
Iar dacă unul poate-i mai viril
Şi face gemeni sau tripleţi, să vie
De bunăvoie pân' la primărie
Şi să plătească fiece copil.
Se poate pune taxă pe umblat,
Pe sexul cu nevasta, conjugal,
Una mai mică, dacă-i sex normal
Şi una mare, dacă-i combinat.
Se poate pune taxă pentru râs,
Pentru frisoane, pentru sentimente,
Pentru priviri pe stradă, indecente,
Pe respiraţii, râgâit şi fâs.
Pe teatru, proză şi pe poezie...
Dar cel mai mult ai strânge-n teşcherea,
Iubit guvern, de ţi-ai impozita
Imensa cantitate de prostie!
Iar dacă unul poate-i mai viril
Şi face gemeni sau tripleţi, să vie
De bunăvoie pân' la primărie
Şi să plătească fiece copil.
Se poate pune taxă pe umblat,
Pe sexul cu nevasta, conjugal,
Una mai mică, dacă-i sex normal
Şi una mare, dacă-i combinat.
Se poate pune taxă pentru râs,
Pentru frisoane, pentru sentimente,
Pentru priviri pe stradă, indecente,
Pe respiraţii, râgâit şi fâs.
Pe teatru, proză şi pe poezie...
Dar cel mai mult ai strânge-n teşcherea,
Iubit guvern, de ţi-ai impozita
Imensa cantitate de prostie!
Captură clandestină!-- o retrimit autorului, care o fi, cu metrica cizelată.
UPDATE: Sunt întrebat de ce sunt culori si tipuri diferite de litere în MANIFEST. Aş zice că:
-au fost scrise versurile la scule electronice diferite, ca sa deruteze Securitatea;
-au fost scrise de persoane diferite după canonul folclorului-autor colectiv;
-nu ştiu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)