Epilarea lui Tarzan

Nu înțeleg de ce s-ar epila bărbații?!
Doar scrie la Carte  că omul, Adam, e făcut de creator, „după chipul și asemănarea Lui”. 
Așadar, orice știrbire a integrității este blasfemie, păcat negru. În plus, părul,  oriunde s-ar afla pe un bărbat, este mare semn de...bărbăție. 

 Ia priviți la mândrețea mea de bucovinean, cu care împart holerca din prunele de sub Rarău, scăpate de gâtlejul urșilor!

Ce să zmulgem, ...fără păcat, din părul originar?? E chipul biblic, adică acela Dorit de Creator!

Și-apoi să vă mai spun una, de la obraz. 
Am să evoc  o întâmplare cu o epilare masculină, cam grotescă, din adolescență. Eram o ceată: unul genial ( nu eu!) alții deștepți (aici meargă și numele meu!), unul, doar  cu reziduuri de materie cenușie: Ursu, mai târziu, după lecturi, Tarzan.
 Avea pectoralii, bicepșii cât harbujii, de crăpau tricourile XXL numai la tremurul lor.
 Ar fi leșinat orice fată, numai privindu-i.
Dar era... un„ dar”: avea un păr dezgustător pe piept de fugeau mândrele îngrozite. 
 Noi, ceilalți, jubilam, că scăpam de o concurență  pierzătoare.
Dar tot aveam și noi milă și, după scaldă prin heleștee, răspundeam rugăminții lui de a smulge câte o postată din blană.
 Fără folos!
Genialul, într-o zi, o ia pe departe și spune că ar fi auzit sau văzut- incertă informația, cum că unul, cu asemena blană, s-ar fi răcorit de ea. 
Aflăm si discutăm procedeul și după oarece încontreli, votăm unanim să-l aplicăm și lui Tarzan, care se și vedea, fericit, cu o coadă de admiratoare după el.
În zi de vară, la dos de ochi străini începem riguros: îl stropim pe piept, bine, cu spirt de ăla pe care îl foloseam la rasul tuleielor; pregătim o găleată de apă pentru urgențe; si cu o brichetă cineva mai curajos a dat foc blănii.
O flacără albastră, un muget de taur, Tarzan scurmând țărâna, găleata răsturnată și noi ca iepurii, în toate zările.

Mușchiulosul nostru a zăcut vreo trei zile sub alifii, a dat o piele jos și, ajutat de tatăl unuia dintre noi, s-a mutat la alt liceu cu exigențe mai mici la neuroni.

Era/este fericit la un mare circ din Europa, unde își are trupă formată și instruită de el și se pare că este cel mai „ajuns” din gașcă. 

 Pentru că nu șțiu taina furiei cu care își jumulesc Oamele firele de păr ( ieșite oriunde, în afara scăfârliei ), scociorăsc la Carte.
 Și aflu din
 „Eva”,
 de Blaga


Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie.

Cred că i-a spus că e bine să se epileze. Știa el de ce!