vineri, 31 ianuarie 2014

Ce ger, ce revelioane!


Ger mare, dar nu într-atât, încât să cadă  bocnă guguştiucii din pomii împodobiţi cu zăpada clădită pe ramurile arcuite.
 Cad, în schimb, cârduri de porumbici de pe la teveuri, pornite, în misiuni umanitare, pe la bătrânetul din Bărăgan. Se vede de la o poştă că execută "proceduri" mult mai clare decât acelea de la picarea avionelor: se caţără pe troiene ochite pe criterii telegenice, filmate de dedesubt, fără urmă de gros-plan, încât le crezi pe Everest. Expun textuleţe dramatice, cu glas afectat, în ritm supersonic, după care îşi fac bucile sanie spre pragul în care se miră bucuroşi sinistraţii.
 Uneori tre' să tragă duble, triple până ce obţin efectul apocaliptic.
 Că primesc răspunsuri năucitoare de pe la câte o bătrânică- furnicuţă care crede că i-a venit greierul guvernamental să-i ceară: "Apăi, sunt, mamă, pregătită pentru iarnă grea. Am strâns  la timp ce trebe, mălai, făină, cartofi, de-ale porcului de la Crăciun, de-ale oilor din vară, lemnuţe, cuptor calduţ. O să treacă ea!" Dublă, triplă! Plângi, mamaie!
Cei mai mulţi intervievaţi s-au prins intuitiv :"-Murim, foame, frig, nu vine primarul, nu vine prefectul, să ne taie lemne, cărări! -Dar copiii? -Peste drum, dar li-i şi lor greu!"
Şi râd pe sub mustăţi, şotioşi cărabănind pachetele cu ajutoare, cu remember pentru vot! 
Sunt în sate şi bolnavi şi calici şi bătuţi de Dumnezeu. Nu la ei m-am referit!

Noi, bătânii din urbe, am încheiat aseară zaiafeturile de răs- răs-revelion.
De mâine o dăm pe nunţi: argintii, aurii, dupa caz. Multe să fie!
( Ce păcat, că nici un consilier dintre cei şapte ai prezidentului meu, n-a fost luat de premier la voiajul din China! Afla că azi e Anul Nou, al Calului-de -Lemn. Aducător de voturi!)
În loc de alte comentarii invidioase, ataşez patru poze, câte două pentru fiecare din ultimele două minunate petrecărenii, nu petrecanii, de care se tem  penzionarii.
Din 30 ian.- prezenţi cca 800 de cheflii cu drept de vot şi in 31 ian. - 600 !
Reproduc cuvintele adânci ale prezidentului la incheiere:"Activitatea n-a fost făcută din ţigănăneală, ci aşa-gospodăreşte, aşa cum îi stă bine unui român şi unui moldovean ( or fi doi, diferiţi? -mirarea mea!)" In rest, Aferim, jupâne!
Ghiciţi cine-i bosumflatul?

miercuri, 29 ianuarie 2014

Dialog cu surdul

Am doua fete-cucuiete! Niciuna , spre norocul lor, nu-mi seamănă la minte. Una - dăscăliţă, mă alimentează cu poante şi întâmplări de la geniile pe care le cultivă ( v. ALEX  şi premiul Nobel-29 sept. -'013,etc ) . A doua - " urechiţă"de meserie îmi face capul călindari du nostimade despre pacienţi (v. Nasstrâmbăul, 3 ian., '011 )
Le-am citat aici, cu ciudă, pentru că mă scot din sărite şi pentru că ştiu că nu-mi citesc blogul!
 Păi,  să vedeţi: una constată că mi se toceşte auzul. Şi, în loc să-l repare, după meşteşugul profesiei, protestează: " Da' ce vrei, tată, să te fac tânăr?!"
 A II-a îi ţine hangul, înghiţindu-şi râsul: " Lasă, tată, abia nu mai auzi toate prostiile din jurul tău!" Zic în gând ceva cu mă-sa, iar cu năduf răstit: " Aşa-i dacă iei copiii la baie, îţi mănâncă săpunul!!"
Toate aste le-am scris, ca să amân concluzia că-s tare de o ureche şi  să vă aduc în faţă vinovaţii... 
Dar adevărata mea boală e cheful de vorbăraie; până la leşin!
 Or, cum să încheg dialog cu timpanul meu din piele de toval*? Teoria comunicării stabileşte ca a doua condiţie a realizarii,  mesajul E să ajungă nemodificat la R !
Altfel, se dă peste cap dialogul: 
-Bună ziua, lele Floare!
- Merg la badea cu mâncare.
- Lele Floare, da' eşti surdă ?!
- Mămăligă şi cu urdă.
 Aşa aş  ajunge să dialoghez, feri, Doamne!
Conştient de ridicolul siuaţiei, recurg la dialogul scris, încă accesibil, având avantajul acestui blog. Numai că , deşi tot scriu şi scriu şi iar scriu,  nu am nici un interlocutor.  De aici angoasa care mă pulverizează în depresie curată.
O să ziceţi ca nu deschide nimeni uşa blogului!? Aş! Se învârte contorul mai dihai decât cel de la gaz: Azi, până la afişarea postării, = 52 de musafiri; ieri = 77; pe luna trecută =1156 de rătăciţi! Şi nici măcar un singur "bună-ziua?". Mă tem să nu aibă  rândurile mele efecte  narcotice.  Că am mâncat multă cânepă la viaţă, sub formă de julfă ( juflă ), lapte de buhai şi alte bunătăţi halucinogene.
 Să dau vina pe conţinut?  Postarea " Cum era pedepsit violul în codul... " a fost "violată"  de 98 de ori în ultimele 2 zile  şi fără...urme!
 Sunt decis să descopăr făptaşii, să-i cetluiesc în obezi** şi să obţin daune morale pentru boicotarea dialogului cu surzii.  Sancţiune: să vorbească necontenit trei zile la un stâlp de telegraf!
Pusesem la cale cu hackerul Guccifer să vă spargă conturile, dar l-a pus Cel cu Coarne să înceapă cu şeful SRI. Caut altul; aveţi vreo pilă?; ofer iertare. 
Aştept Capitala!
Imaginea sub care se ascundea sub un afiş hackerul Guccifer, alias Muc cel mic,. înainte de a fi prins de SRI


* - piele groasă, de bovină, pentru ciubote.
**- a lega pe cineva fedeleş de o roată

marți, 28 ianuarie 2014

Deocamdată, îl beau, de-l rup!

Uraaaa! Frati Români! Am reuşit cu revelionele multiple! Mă aflu, bine înţolit, printre vioii pensionari ştrengari , greu de potolit de la spargerea multor recorduri. Sunt cam suspicioşi şi poate invidioşi pentru plusul de atenţie protocolară care mi se dă. Aştept îmbrăţisarea şi sărutări cu prezidentul. Joacă bine tipul; întârzie pentru că vrea să guste ovaţiile şi năvala strângerilor de mâini. Eu o să aştept să mă distingă el în mulţime şi să savurez descoperirea mea în sală. Să crape toţi! Dacă mă ia la masa lui -şi mai bine. Mi-a sugerat, deja, să-i devin postaci personal, cu texte "de inimă!" O fac bucuros, că tocmai am fost dat afară din aceasă meserie. Deocamdată, îl beau de-l rup! Mi-am                                                                                                                                                               amintit, la timp, sfaturile soţiei lui Pristanda", referitoare la jumulirea lui Tipătescu:  " Ghiţă, Ghiţă!  Pupă-l în bot şi papă-l tot!" Aferim, 'Coană mare!                                                                                                                          
PS. Am obţinut de la un ştirist două imagini (marcate cu numele publicaţiei ), ca să vă probez veridicitatea situaţiei. Dacă îmi descoperiţi moaca, dau câştigul pe o lună din "Comentarii!"
Pe mâine, la alt revelion, al dv. nuntaş, ici mai jos:                                                                                                                                                                                                                                                                                            
                                       


luni, 27 ianuarie 2014

Dă-ne, Doamne, nunţi mişto!

Mirele

Mă simt naşpa, deşi în tunelurile mele de sub zăpezi e chiar mişto!
Observaţi din fraza de mai sus că simt cum gâlgâie ţigăneasca prin crăpăturile limbii mele materne. Aşa-i şi frumos, pentru devenirea noastră, grăbită, etnică. Că, doară, n-om ciripi în engleză ori în mandarină.
Mă simt naşpa, spuneam, pentru că am de luat o decizie istorică şi n-am  cui mă jălui.
              Jălui-m-aş şi n-am cui;
              Jălui-m-aş murgului!...
numai că i-au mâncat englejii până şi copitele din hotdogurile importate de la Dracşani, de la abatorul prezidentului, chiar mai exact, de la tat'su.
 Neliniştea pe care o simt vine din dorinţa păcătoasă, exprimată ieri, de a participa şi eu la revelioanele din cele ultime patru zile ale lunii. Vecinul petrecăreţ a decis să mă ajute şi mi-a călcat pragul şi ţuica cu detalii şi condiţii:
- să am mâine, la mine, buletin şi CNP (nu CPUN!);  şi numărul de telefon!
 - să semnez o adeziune la partid (cum care?);
-primesc o ţâdulă, numită DIPLOMĂ de ONOARE, prin care am dreptul la mijloc de masă, că-s şcolit. Bietul meu vecin n-a priceput  că-l las mărginaş,. Nu a cetit în cronică moldavă că se " trăieşte bine la margine de ţară şi la mijloc de masă". ( La margine... eram de-o viaţă; la mijloc... de mâine!)
- că s-a suprimt numai revelionul de pe 31 ian.
...si mireasa
 Dar vestea -veştilor mi-a venit la peste o oră,  de când plecase vecinul, cu ţuică cu tot. Citii un comunicat, dintr-o fiţuică online: Preşedintele CJBT "vrea să organizeze petreceri, de la 1 febr., şi pentru botoşănenii care au împlinit 25 şi 50 de ani de la căsătorie;...aceste petreceri vor fi organizate săptămânal la BT şi Dorohoi, cheltuielile urmând a fi suportate de PNL."
Avem şi cireaşă pe tortul aniversar: "VREAU -s.n.- să facem nunţile de aur şi argint aşa cum se făceau odată: cu preoţi, lumânări, slujbă, naşi".

 De ce începeam textul cu "naşpa"? Pentru că am stat atâta viaţă fără  de partid! ... Şi fără nunţi!

Si noi, nuntaşii Eu-la urma!
PS
Mă întreb cine o fi naşul?
Iar PS:
ca să vă prindeţi la vicleşug, citiţi , in ordine, posturile din 25, 26 şi 27 ian!

duminică, 26 ianuarie 2014

Intr-o ţară sub zăpezi

Graficul celor mai populare ţări printre cititorii bloguluiSă analizăm harta  care străjuieşte hotarul blogului meu iubit de întreaga Omenire: din zori, când am ieşit să sap cărări prin nămeţi, ca să vină cruciaţii eterului la căldurica postărilor mele, mi-au sărit între ochi Cerberii lumii (vezi harta furată de satelitul meu, spion credincios!),de la Est, de la Vest. Până şi Alemania s-a pitit strategic în spatele Românicăi, arată harta.
În loc de cărări am trecul la tunele-- protecţie strategică--bună rău (!). Tunele permanente, că se renunţă la încălzirea globala, capodoperă umană, de dragul unei semiglaciaţiuni care începe de azi. Drăguţului de Soare i s-a făcut silă de a treia sa planetă şi a tras storurile înspre noi; începe tremuratul pentru vreo mie de ani!
Am comunicat Puterii ideea mea cu tunelul. A devenit secret militar. Aşa că se sapă în toată ţara. Dacă mai ninge, ne-a pus Dumnezeu mâna în cap! Prin tunele e mai cald, ca în igloou-rile eschimoşilor--economie de energie; dacă moare cineva, se dărâmă zăpada peste el, economie la teren,  la cheltuieli de ritual. Başca posibilitatea de a fi repede declarat sfânt, că nu putrezeşte. Metroul va deveni o bagatelă; populaţia se va înmulţi în progresie geometrică. Doar întunericul creşte libidoul!
Mă pregătesc sa fiu desemnat Comandant Suprem, ceea ce nu mi-am visat nici în beţiile mele supraliminale*.
Intrari in tunele.Imagini aduse de satelitul meu -spion. Secreta sursa
Casa mea viitoare

  Aşa mi-am descărcat fierea duşmăniei pentru uriaşii de pe harta, (Scylla şi Caribda, nu?!?) care îmi ameninţă blogul.
Am pus la prăjit un lighean de sâmburi de bostan,  iar la fiert --o deca  de vin-sânge de urs.
Intraţi pe ferestrele pisiului, dragi rebegiţi, la taifas!

PS- Au prins să vibreze tunelele mele, la bubuitul unor enorme megafoane (cam pleonastic, dar expresiv), instalate pe o şeniletă ISU. Ne cheamă la o nouă petrecere, organizată  nu'ş de cine. Ori primarul (psd), ori prezidentul (pnl ), că altcineva nu poate fi; alte partide n-au ajuns încă pe la noi.
Dacă mă duc, ori veniţi cu mine, ori vă daţi la seminţe şi udatură, în lipsa mea şi pe gratis. Poate mă votaţi, cine stie!

*-Peste pragul de sus al percepţiei conştiente.

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Slobodna la circ

Conduceam spre poartă un om drag, călugăr la o mânăstire voievodală de pe-aproape.Era în treacăt prin mahalaua mea şi s-a oprit, în fapt, pentru un sfat despre iernarea stupilor de lângă chilii; în drept,pentru o înghiţitură de tărie, dintr-aceea de "ţinut!", cum îi citeam în ochii de veveriţă.
-Apăi, azi s-o dat slobodnă la un strop galben de tărie din prună,  binecuvântă uşor răguşit, cucernicul oaspete, încă din prag. Am mâzgâlit  îndelung cu el, pe toate feţele,  nemaiuzitatul vechi-slav "svobodno", cu parfum aidoma ţuicii; (înlocuit acum de neaoşul  latin "dezlegare" la...).
Mi-a plăcut termenul şi l-am popoţat în titlu, fără să-i verific potrivirea semantică la textul postat. Singura lui justificare vine din bătaia surprinzătoare de tobă,  la poartă , a unui  fel de haiduc, zdrahon chipeş, în suman,  cuşmă cu flori şi cetină, fireturi cu sclipici.
 Crăciunul s-a dus şi pe nou , şi pe vechi. Anul Nou -- aşijderea; ce vrea? Dumirirea ne-a venit, ascultând spusele aproape chiuite:
-Domnul preşedinte de judeţ vă invită, de Ziua Unirii la serbare! se dă ţuică şi cozonac. Vă aşteaptă, cu drag!
 N-am reuşit să-i mulţumim, că solul bătea din darabană în altă poartă.
 - Eu mă duc, zâmbi musafirul meu. Are ţuică bună,  prezidentul. De la Poieniţa!*
................
 Din păcate, n-am gustat-o. Dar am citit în şi printre rânduri o mie şi unul de  înţelesuri.
Se petrece ceva împotriva firii, la noi şi aiurea, în spaţiul pe care ne place să-l dezmierdăm "patrie"! Adică, vine de peste tot zvon de petreceri perpetue.
Se adeveresc prorocirile vecinului, Ion, iar ION! : "O să ne dea Domnul un an, în care toate zilele de lucru or să fie sărbători cu cruce roşie, în afară de sâmbăta, când or să cadă praznice!" Mi se pare că-i 2014.
Ion vine zilnic de pe undeva, bine trotilat, cu opriri strategice din 50 în 50 de metri, ultima în poarta mea, din care-şi face vânt într-a lui.
"Îi beau pe toţi, vecine, şi pe tine!". Îi mai înmoi cerul gurii şi aflu de la el sărbătorile şi praznicele din ianuarie,  care dau năvală peste el.
"Luna asta am făcut patru revelioane în câte patru restaurante diferite, Total - 16! Ca invitat al primarului nostru, pesedist, ţie-l domnul în scaun!"
 Citind uimirea, îmi explică tacticos cum vine minunea.Primarul adună,  de prin cotruţe nebănuite,  bănuţi  şi invită pensionari la revelion; Ion s-a strecurat la toate, încât,  deja,  l-a îndrăgit edilul şi l-a deprins cu o poezie despre vot şi partid.
A fost şi la Dorohoi, cu alt partid şi viceprimar, dar tot cu votul instruit. In trei restaurante!

Dar minunea minunilor: vecinul a fost informat că maimarele judeţului, duşman de moarte al primarului, vrea să spargă întrecerea; a hotărât " că pe 28, 29, 30 şi 31 ianuarie vor avea loc, în municipiul Botoşani,  revelioane pentru 3000 de pensionari, organizate de CJ-BT. Cheltuielile sunt suportate de Organizatia judeţeană a PNL"(Am copiat din invitaţii.) Îl cinstesc bine pe Ion,  să mă înveţe şi pe mine cum să particip la asemenea petrecărenii.
Şi fac presupuneri despre cele ale lunilor februarie, martie... noiembrie.
 Tot să trăieşti în ani electorali!

*Poieniţa -pădure şi loc cu livezi pe malul iazului Dracşani

vineri, 24 ianuarie 2014

Între Scylla şi Caribda


Eh, vremi şi vremuri! Mai deunăzi, miorlăiam că plouă a beţie; acum mormăi, în acelaşi registru liric "a prins promoroacă şi clampa!".
 Şi mă bucur că spravieţuitorii au ales o zi mai blândă să sară cu avionul în Munţii Apuseni. Azi ar fi fost bocnă mai înainte de a se agăţa de brazi şi ar fi demisionat tot guvernul! Pe un asemenea ger, n-ai prea multe de făcut: să -ţi încălzească şalele muierea, după ce ai lins câteva căni fierbinţi de vin roşu, cu scorţişoară, să depeni amintiri despre nisipul plajelor exotice pe unde n-ai fost, să înjuri puterea şi să scuipi a lehamite coji de seminţe în capul opoziţiei...
Numai eu, om nevolnic şi neînrând cu ceilalţi, m-am ascuns la cald în sânul computerului. ( Aoileu, dacă intram în două, nimeream  la genul feminin!).
 Am răscolit toate postările, să văd dacă n-a încolţit printre ele vreun  Nobel, ceva. Vax!  Se pripăşiseră doar câţiva rebegiţi de gerul de-afară care citeau în delir rânduri autobiografice ale lui Ion-Prostu’.
Dezamăgit, am apăsat pe un buton şi s-a umplut ecranul de o hartă cu ţările din care îmi veniseră musafirii. Ceea ce m-a speriat era invazia din SUA  (110 ieniceri) şi Rusia (62de spahii). Să fi supărat marile puteri şi să-mi declaratără război?  Nu 
cred!
 Pentru americani a semănat tata pe toate ogoarele popuşoi să aibă unde se piti când or veni să ne elibereze. Acum le-am donat o grădină la Deveselu să planteze rachete de alea mari.
Şi cu ruşii stau bine; lor nu le-am donat, că mi-au luat totul singuri. Cu stegul roşu în faţă, i-am însoţit toţi ţâncii de le grădiniţă cântând:
   Stalin şi poporul rus
   Libertatea ni-or adus!
Actorul Nicolae Gărdescu m-a învăţat un vicleşug, povestind cum s-a pus bine cu ruşii, la Moscova, unde era într-un turneu. La hotel, gazdele i-au îmbăiat pe români în vodka. Veselie, cântece, bancuri Cineva face semne disperate că sunt microfoane de ascultare. Scotocesc degeaba peste tot. Atunci, Gărdescu merge la chiuvetă, dă drumul la apă, se apropie de robinet şi şopteşte „Eu iubesc Uniunea Sovietică!”
Robinetul se opreşte pe loc.
Aşa că toată viaţa mea, am scociorât cu privirea  robinetele,pe unde umblam , strigând preventiv „ eu  iubesc…Uniunea…pe tătuca… pe …”
Aşa că nu înţeleg ce au ruso-americanii cu blogul meu!?!
Şiretenia mi-i în sânge de pe când citeam „Odiseea”.
Ulyse m-a deprins să mă strecor prin primejdiile vieţii cum făcuse el răzbătând printre Scylla şi Caribda,păcălind monştrii care vămuiau nemiloşi trecătorii prin Messina.
Aşa că...
 O rezista bărcuţa blogului meu la lăcomia celor doi uriaşi de la Est şi Vest.?
Eu iubesc Ruso-Americanii!



joi, 23 ianuarie 2014

Ţara între cutremure

Ţara geme din toate ţâţânele ei ruginite. Am pe retina sufletului imaginea Kitului biblic, gata să-l înghită pe Iona. Deasupra, rânjeşte, olteneşte, cu înţelesuri din adâncul nefiinţei,  bunul coleg de facultate, Marin Sorescu: " Păi, nu vă spusei, idioţilor, că trăiţi mult şi degeaba?!"
 Această imagine grotescă se leagă de vântuirea vremilor şi a vremurilor apropiate- cutremurul de azi (4,7 pe Richter); al XII-lea din acest an şi lună! şi pocnelile politice pe care le primin între ochi, de câteva ori pe zi, din partea mai marilor noştri.  Cu vremile nu ne putem pune, n-avem ce face; doar rugăciuni şi sfeştanii; cum  făceau gălăţenii,  mai ieri, când le clocotea spăimos oala Iadului pe sub duşumele. Dar fără colaci şi colivă, că-l supărăm pe Înaltul cu bătăile dreptcucernice la împărţire. Băutura merge, că ne primesc în braţe şanţurile pentru somn.
Dar ce ne facem cu "vremurile " care dau buzna prin vieţile noastre?!
 Am păşit strâmb în Revoluţia din '89, când, pentru o clipă, am crezut că suntem un popor cu destin istoric, democratic şi european. Dar ne-am dovedit o mulţime, în sens matematic, şi populaţie, hoardă, prostime tribală în accepţie sociopolitică.
Nu vă speriaţi, că nu doare această stare! Ba chiar ne lasă să ne târâm , nesimţitori, de la un reper la altul şi să lăsăm urme, drumuri,  în "mari proiecte cu banii neichii".
Să adâncim o ţâră!
Trăim într-o fabuloasă "noapte furtunoasă" ( na, că ieşi rima! ) , cu ţărişoara ferfeniţă în ghearele caţavencilor dandanachilor, pe care îi scuipa, cu scârbă, Eminescu:
"Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea Sfintei Golii.*
 În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie!"
Mă doare că trăim aceleaşi vremuri de un secol şi ceva. Adică, trăim plângăcioşi şi a lehamite, în zadar, incapabili să ne descoperim virtuţile întrezărite de ipoteşteanul , vecin cu  actualul senator puşcăriaş,  liberalul Verginel; spre rostogolirea, în dezgust a pământului de pe mormântului magului:
" Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată CA CRISTALUL?!" (Minunat adecvată cacofonia!)
După cum intuiţi , sau chiar aveţi convingeri solide, vremurile sunt cufurite rău. Şi cine, si cum le poate curăţa? Doar n-om sta  mereu cu pampers!
Lansez câteva idei de dialog cu oricine deschide acest canal de comunicare:
-Democraţia poate fi /este parte din infrastructura acestei ţări?
-Locuitorii (NOI!) sunt compatibili cu această bază de guvernare?
-Avem un sistem operational de selecţie a unor reprezentanţi calificaţi în conducerea democratică dorită?
-Avem instrumente eficace de monitorizare şi feedback  în relaţia electorat-reprezentanţi?
-Cum putem atenua presiunea "dictaturii democraţiei" ( unii numesc asta pericolul "democraturii" )într-o societate nepregătită  majoritar pentru înţelegerea şi mânuirea responsabilă a instrumentelor de guvernare democratică?
Poate ar trebui, înainte să vă convoc la o dezbatere cu trăsnete şi tunete, să încercăm o argumentare teoretică a calităţilor si limitelor democraţiei, pornind de la "Republica" lui Platon. Sau nu merită!?Aştept înscrierea la dispute. Fără voi întreprinderea mea face fââs! Până ce vă voi afla intenţiile,  voi înota de-a lung de mal.( De ex., bâlbâielile puterii în  în ultimele soluţii nodgordiene.)
-----------
*Mânăstirea Golia, din Iaşi, avea  pe atunci chiliile folosite pentru ospiciu.






duminică, 19 ianuarie 2014

Gâ(n)dilisme de sezon

Mă tem că vă stric o  bunătate de dimineaţă. Adică, plângăcioasă, rece,
de-i tremură gogosarii pe vine, adică numai bine potrivită pentru o beţie bacoviană. Auziţi:
        Plouă, plouă,plouă.
        Vreme de beţie
        Şi s-asculţi pustiul...
        Ce melancolie!..
Cu răutate, caut o soluţie de curăţat melancolia. Iac'aşa!
Sunt fan Ponta! Mi-i drag!; când îi văd chipul, mă bucur spontan şi semăn cu ovalul ăla simpatic de-mi sare în ochi, când deschid messengerul. 
Deci vă aplic "soluţia Ponta". Din lipsă se surse (aş cumpăra şi copy-paste, dar târgu-i închis la ora asta), îmi gâdil neuronul până ce începe să râdă. Şi scriu ce iese

* Dragnea dă anunţul: "Pierdut PREMIER. Îl declar NUL!"
* Pe cine va propune Ponta preşedinte?
-Pe Ghiţă ciobanu'.
* -Unde s-a ascuns Ponta de Victoria?
 -În turma lui Ghiţă.
* - Şi cum a scăpat de sateliţii-spioni, care îl căutau?
   -S-a acoperit cu semnalul Vodafone.
* -Cu ce trage Ponta în justiţie?
   -Cu pistolul lui Bombonel.
* -Cum  ajunge Ponta  ciocoi la moşia lui Base?
   -Păturică.
* -Cu ce  acoperă Ponta acciza de 7 cenţi la benzină?
   - Cu 7 cenţi de oaie la Ghiţă.

Mi-i somn: o fi de la poanta!
Ps  Să le las, să nu le las...Domnul (POaNTA) cu ele!


sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Carnaval de iarnă la Constanţa ( II )

Să revenim!
 Avem intrigă palpitantă: un mare-şef local a dat de belea; îl caută DNA-ul să-i dea de ştire că este învinuit de mari potlogării, în urma cărora ni s-au dus pe apa mării vreo 5 mil. de euro ( nu lei morţi prin seifuri!). Ca să stârnească patimi electorale, se lansează lampioane chinezeşti cu ştirea:: " Proces politic! Dictatorul şpanchiu a inventat o vină, ca să  oprească fericirea care se revărsa din Cornul Abundenţei ,mânuit de Nicuşor , în capul locuitorilor dintre ape!"
Efect de regie, cunoscut sub numele "Deux  ex machina"! Furtul nu-i născocit de Base, ci , realitate dovedită cu acte, de specialiştii din Curtea de Conturi, asmuţiţi de patriarhul pesedist Văcăroiu . Băse numai s-a bucurat, hăhăind "Încurcă-i Drace!"De altfel , Nicuşor i-a umilit la sânge pe dulăii lui Nicu, veniţi în control de gestiune: le-a interzis intrarea în palatul administrativ, nu le-a dat documentele contabile etc.
Deci Curtea de Conturi a trimis acuzaţia la DNA; conflict Nicuşor versus Nicu!
Acum să analizăm spectacolul . Ştiind de aducere la confruntare cu dosarul de acuzare, pe baza unor citaţii repetate, Nicuşor,  ( de aici N. ) provoacă "aducerea sub mandat", procedură uzuală comună. Numai că pentru N. era o cale de intensificare a impresiei"artistice". Aflase, pe surse că va fi "umflat"la ieşirea din sediu. Precizare: echipa de umflători nu putea risca intrarea pentru că avea nevoie de mandat, risca un conflict cu garda personală a acuzatului, cu efecte necunoscute. Dar şi preşedintele N. avea nevoie de spectatori. Aşa că îi provoacă, ieşind în parcare, cu gardienii prin apropiere. Iată şi  hilara  explicatie a acestei prezenţe: "Am fost informat că indivizi suspecţi se foiesc prin parcarea noastră şi am ieşit să  verific cine-s!" (Sarcină specială de serviciu a unui preşedinte de judeţ!).  Şi-a asigurat şi o filmare discretă pentru probe"obiective".
Din ne/ fericire (alegeţi ce vreţi), a uitat că mai este şi o cameră fixă a pieţei; pentru noi, sursă de comparaţie.
Imagini şi comentarii
Camera lui N.: Şeful iese în parcare, este înconjurat de zdrahoni, se încearcă imobilizarea violentă, îmbrânceli strigăte (Aoleu, mâna mă doare,  cine sunteţi, legitimaţi-vă), 
izbirea capului de portieră ,opunerea -viguros taurul!, venirea în ajutor a gardişilor  plecarea poliţiei, urmărită de maşinile gardienilor etc.
Camera pieţei: şeful în parcare; în urma lui- gardişti; un ins il întâmpină, îi strânge mâna, se pupă, deci- bine cunoscut. Alţi zdrahoni îl înconjoară, vor să- l bage în maşină, opoziţie de urs prins în laţ! Lipsă sonor.
 Punct culminant: aici se copie, ad litteram, scena (şi dialogurile ) în care Pristanda îl umflă pe Caţavencu să i-l ducă lui Tipătescu; savuroasă, dar prea cunoscută.
Deznodământ: văicăreli, disculpări puerile, dosar de acuzare probabil beton, interdicţii, scena tipică a bolii (bine verificată cu alţi baroni ), aplauze şi fluierături, comunicate oficiale şi tăceri vinovate. Va urma?
Ce mai, premieră naţională la mal de mare. Mare comedie Mare!

vineri, 17 ianuarie 2014

Carnaval de iarnă la Constanţa (I)

Totul - pe dos! Vremea ne face să scâncim în vers villonian " Ou sont les neiges d'antan?"; vremurile, şi mai perverse, ne ţin tot într-o petrecere, de ni s-au supt burţile de foame, întrucât nu ne mai, desprindem din faţa televizorului, să ne facem mâncare. Dacă o mai ţine tot aşa, ne dispare naţiunea! De inaniţie!
Cu vremea - cum vrea Domnul! Cu vremurile - cum vor Domnii!
Să ne rugăm, aşadar,  la Cel de Sus, dar, aici, jos, să analizăm o fărâmă din ce NE fac domnii.
Pun sub lupă un fapt de ieri: ducerea la DNA a unui pirat  de la Pontul Euxin, să afle cu ce ne mai miră că a săvârşit.
 Ce a urmat...
(Opresc pentru o clipă naraţiunea.  Parcă mi se aude în eter  chiorăitul maţelor.
 Când revin, o să aflaţi ce cred eu despre norodul votant de la malul mării.)
......................................................................................
M-am întors "cu burta tobă", cum se lăuda Păstorel, sau cu "burta calicului de la praznic, care pocneşte puricii pe ea ", cum se lăuda bunică-miu pe la chiolhanuri. Ce-am mâncat, nu spui, că sar preţurile-n piaţă!
 Mai departe...
 Pe Nicuşor - piratul  l-am cunocut demult, în toată floarea sa. Semidoct fălos, hulpav după avere şi rang,  umilea mărimile aduse în judeţul LUI, care suportau mâlc, cu ochii în pahare la început şi ţinându-i isonul, la spartul cupelor. I-am apreciat talentul funciar al regiei: umilea şefimea cu influenţa sa,  se umfla în faţa noastră, a celor mărunţi, îşi obliga oaspeţii cu atenţii, rânjea bălos şi leoarcă de sudori la aplauze.
Sesizaţi că nu ascund frustrarea  păstrată în mine de pe atunci? Şi regret că n-am preluat modelul.
De-a lungul anilor, mă miram de hoardele  care dărâmau secţiile de vot în entuziasmul de a -i  ştampila pe Nicuşor şi pe Mazăre.
Mai întâi am dat vina pe originea populaţiei, vântuită din vremea migraţiei; apoi pe subcultura  marginală a "porţilor Orientului". Ba chiar şi pe frământarea mării în faţa portului.
Acum ştiu: otrava carnavalului!
Există în lume zone destinate divertismentului. Acolo toata enegia locuitorilor se adună în şi pentru petrecere Aceasta e industria consacrată. Vedeţi, în acest sens, carnavalurile, şcolile de samba la Rio, Veneţia măştilor şi a iubirilor de gondolă, viaţa de ruletă în Las Vegas, Monaco, furia pasională a nopţilor albe din staţiuni consacrate, prea multe sa le inventariez!
La noi, Constanţa tinde la acest statut; populaţia aşteaptă exploziile de confetti şi artificii, turmele de dame şi gigolo din care alegorice. Din şi pentru asta trăiesc. Ce s-ar întâmpla dacă ar alege un primar sobru, moral, ciufut. Vi-l imaginaţi pe Klaus Johannis câştigând la Constanţa?! Iar pe Nicuşor la Cluj?!
Săracimea zonei de litoral trăieşte febra Romei decadente, cu pâine şi circ; sărăcimea ţării  visează soarele şi briza mării, dar nu fără serile cu carnaval. Hic Rhodos, hic salta!*
Am expus mobilul dezvoltării temei,interesul meu pentru ea; v-am prezentat,în schiţă, personajul si decorul; şi, mai ales, atmosfera psihosocială în care se dezvoltă  tensiunea spectacolului de ieri.
(Scurtă pauză de publicitate, înainte de analiza scenariului jucat!)

* Un atlet se lăuda cu urişa lui săritură, reuşită la un concurs din ins. Rhodos.Un ascultător îi taie lauda, provocându-l: Aici este Rhodosul, deci sări aici!

joi, 2 ianuarie 2014

Şi ne iartă nouă...

Teoretic, sunt mai bătrân cu un an. Tot teoretic, înseamnă că: ori sunt mai înţelept, mai copt în judecarea "jurului", ori mai răscopt; adică dau în mintea copchiilor. Mi-i teamă să aleg varianta, deşi mă trage aţa spre...
Să nu simt cutremurul schimbării anului, mi-am vârât degetele în urechi şi, ca să provoc somnul, am prins citi din cele mai plicticoase postări de pe blogul meu. Că oricum nu le citeşte mai nimeni!
 Aşa am descoperit că la braţul al şaptelea din  "Zig-zag" am făcut-o de oaie, afirmând că era o poză trucată cea cu premierul şi cu Ghiţă  (cel ciobanu', nu cel deputatu' !).
Îmi torn cenuşă în creştet, ca Henric la Canossa, mărturisind păcatul capital de Lese Majeste (cu nişte accente franţujite!) faţă de preaînaltul P.M.
Şi zic: da,  era Ghiţă din Jina, poza fiind executată la primărie, Din surse, nu acasă la cioban, că, fiind scundă, casa, ieşea capul lui Ponta prin şindrilă; nici la stână, că Ghiţă s-a lăudat că are "câini mai bărbaţi", care simt furii de la o poştie şi-i fac fărâme-fărâmele. Auzind lauda, P.M. s-a cutremurat şi a dat dosul la primărie unde nu ajung câinii; nu ştiu dacă ajung furii!?
Mare zarvă a mai făcut minciuna mea! Norodul usele s-a dat la mine cu "ba pe-a mă-ti!";  norodul cel firav , băsist, a dat cu răutăţi, ca să mă pună în pripon cu puterea.
Iată ce-a declarat Ghiţă, Ciobanu' ziariştilor, care l-au mustrat că s-a pozat cu Ponta:" Io fac poze cu tăti oile..."!
Îmi probez bunacredinţă, demascând duşmanii puterii cu cele scrise pe pereţii casei mele pentru compromitere. Citiţi, mâniaţi-vă şi ştergeţi de îndată.
 * În poză apare şi măgarul lui Ghiţă?
 * Câinii simt plagiatorii?
 - Păi, de teama lor nu s-au pozat la stână!
 * Cum apreciaţi justificarea lui Ghiţă că s-a pozat cu V.P.?
  -  Eu i-aş da doctoratul. Pe merit!
 * P.M. i-a promis ciobanului atâtea credite europene, încât să umple muntele cu măgari. Cică-s buni la votare!
 * S-a pozat Ghiţă Ciobanu',cu ponta Cârlanu',a mârâit, gelos Ilici.
 * Ponta a făcut-o de oaie cu regele, nu cu ciobanu'.
 * După vizită, Ghiţă a mai rămas doar cu o oaie independentă politic.
 *Ghiţă l-a rugat pe Ponta să-şi aleagă, cadou, o oaie, din turmă. După multă fugă, premierul a prins una flocoasă. Acasă, socru-su i-a zis că a ales un câine!

Update: * A treia poză trebuia să fie la masă cu Decebal, dar bătrânul rege dac nu i-a dat drumul in casă. De  ciudă, P.M. s-a pozat singur la poartă.
 * (Pe surse) La Săvârşin Ponta a cules...Duda.

Ps Iertare, nu mai fac!