Ţara geme din toate ţâţânele ei ruginite. Am pe retina sufletului imaginea Kitului biblic, gata să-l înghită pe Iona. Deasupra, rânjeşte, olteneşte, cu înţelesuri din adâncul nefiinţei, bunul coleg de facultate, Marin Sorescu: " Păi, nu vă spusei, idioţilor, că trăiţi mult şi degeaba?!"
Această imagine grotescă se leagă de vântuirea vremilor şi a vremurilor apropiate- cutremurul de azi (4,7 pe Richter); al XII-lea din acest an şi lună! şi pocnelile politice pe care le primin între ochi, de câteva ori pe zi, din partea mai marilor noştri. Cu vremile nu ne putem pune, n-avem ce face; doar rugăciuni şi sfeştanii; cum făceau gălăţenii, mai ieri, când le clocotea spăimos oala Iadului pe sub duşumele. Dar fără colaci şi colivă, că-l supărăm pe Înaltul cu bătăile dreptcucernice la împărţire. Băutura merge, că ne primesc în braţe şanţurile pentru somn.
Dar ce ne facem cu "vremurile " care dau buzna prin vieţile noastre?!
Am păşit strâmb în Revoluţia din '89, când, pentru o clipă, am crezut că suntem un popor cu destin istoric, democratic şi european. Dar ne-am dovedit o mulţime, în sens matematic, şi populaţie, hoardă, prostime tribală în accepţie sociopolitică.
Nu vă speriaţi, că nu doare această stare! Ba chiar ne lasă să ne târâm , nesimţitori, de la un reper la altul şi să lăsăm urme, drumuri, în "mari proiecte cu banii neichii".
Să adâncim o ţâră!
Trăim într-o fabuloasă "noapte furtunoasă" ( na, că ieşi rima! ) , cu ţărişoara ferfeniţă în ghearele caţavencilor dandanachilor, pe care îi scuipa, cu scârbă, Eminescu:
"Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea Sfintei Golii.*
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie!"
Mă doare că trăim aceleaşi vremuri de un secol şi ceva. Adică, trăim plângăcioşi şi a lehamite, în zadar, incapabili să ne descoperim virtuţile întrezărite de ipoteşteanul , vecin cu actualul senator puşcăriaş, liberalul Verginel; spre rostogolirea, în dezgust a pământului de pe mormântului magului:
" Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată CA CRISTALUL?!" (Minunat adecvată cacofonia!)
După cum intuiţi , sau chiar aveţi convingeri solide, vremurile sunt cufurite rău. Şi cine, si cum le poate curăţa? Doar n-om sta mereu cu pampers!
Lansez câteva idei de dialog cu oricine deschide acest canal de comunicare:
-Democraţia poate fi /este parte din infrastructura acestei ţări?
-Locuitorii (NOI!) sunt compatibili cu această bază de guvernare?
-Avem un sistem operational de selecţie a unor reprezentanţi calificaţi în conducerea democratică dorită?
-Avem instrumente eficace de monitorizare şi feedback în relaţia electorat-reprezentanţi?
-Cum putem atenua presiunea "dictaturii democraţiei" ( unii numesc asta pericolul "democraturii" )într-o societate nepregătită majoritar pentru înţelegerea şi mânuirea responsabilă a instrumentelor de guvernare democratică?
Poate ar trebui, înainte să vă convoc la o dezbatere cu trăsnete şi tunete, să încercăm o argumentare teoretică a calităţilor si limitelor democraţiei, pornind de la "Republica" lui Platon. Sau nu merită!?Aştept înscrierea la dispute. Fără voi întreprinderea mea face fââs! Până ce vă voi afla intenţiile, voi înota de-a lung de mal.( De ex., bâlbâielile puterii în în ultimele soluţii nodgordiene.)
-----------
*Mânăstirea Golia, din Iaşi, avea pe atunci chiliile folosite pentru ospiciu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu