Aș fi vrut să vă iau de mână, să vă aduc acasă, dar nu știam cum s-o fac!
Vă simt numai pulsația inimii, suprapusă pe ecourile Big -Bang-ului dintru Începuturi, Cruciați ai Noului Ierusalim, cum v-am numit când v-am intuit prezența!
Aseară, am avut o revelație că lumea virtuală, este un alter-ego al celei în care viețuim: drumul saniei cu reni, cu avalașele ei de daruri, era transpus pe ecranele noastre, grație unui satelit. Când a translatat pământurile României, chiar am perceput fizic și în clipa aceea am trăit bucuria gândului că v-am prins de mână și v-am adus în casa mea, cu Moșul cel Bun și Darnic!
La mulți ani, Călători ai Lumilor virtual- cibernetice!
Vi-i urează cel mai nou și nepriceput dintre voi, care gâfâie din greu să vă ajungă din urmă, dar se împiedică mereu, încurcat între firele sculelor de călătorie, pe care nu le înțelege.
La mulți ani! Călători spre Undeva și Niciunde!
joi, 25 decembrie 2014
joi, 18 decembrie 2014
Un blog...scârbit!
Deși suntem/am fost contârgoveți, nu-l cunosc personal pe manufacturistul acestui blog.
S-a lipit de Bruxelles, de unde fură imagini bune pentru albume de artă adâncă. Ar merita să le vedeți. (Nu am și nici nu caut aprobarea cuiva să-l aduc atenției voastre!)
Astăzi, în locul acelor imagini care îmi fericesc retina, are un text care mi-a răscolit veninul: „mândria de a fi român!” Abțibild, pe care ni-l lipim pe frunte, crezând că ne acoperă lepra reală.
Mi-i rușine să ies „ afară”din această leprozerie!
Prima formulă electorală inventată de prim-hoțul țării suna cam tot așa: sunt mândru că sunt român, că sunt ortodox, că sunt bun familist, ca am copii! Hainele împăratului din poveste!
Țara-i cu adevărat de poveste frumoasă, ca o zână bună; bogată fără de măsură, dar, din păcate, țară locuită! (Fac o crimă de adevărată lezmajestate, dar nu mai pot suporta!
Mi-a stricat Ajunul umblatului cu Popa rândurile românului meu pribag !
Cred că e singurul lui text lipsit de imagini: ori l-a oprit pudoarea, ori a explodat aparatul!
Poate că ne luminează Crăciunul!
Din
categoria mai lăsați-mă cu MÎNDRU CĂ….
S-a lipit de Bruxelles, de unde fură imagini bune pentru albume de artă adâncă. Ar merita să le vedeți. (Nu am și nici nu caut aprobarea cuiva să-l aduc atenției voastre!)
Astăzi, în locul acelor imagini care îmi fericesc retina, are un text care mi-a răscolit veninul: „mândria de a fi român!” Abțibild, pe care ni-l lipim pe frunte, crezând că ne acoperă lepra reală.
Mi-i rușine să ies „ afară”din această leprozerie!
Prima formulă electorală inventată de prim-hoțul țării suna cam tot așa: sunt mândru că sunt român, că sunt ortodox, că sunt bun familist, ca am copii! Hainele împăratului din poveste!
Țara-i cu adevărat de poveste frumoasă, ca o zână bună; bogată fără de măsură, dar, din păcate, țară locuită! (Fac o crimă de adevărată lezmajestate, dar nu mai pot suporta!
Mi-a stricat Ajunul umblatului cu Popa rândurile românului meu pribag !
Cred că e singurul lui text lipsit de imagini: ori l-a oprit pudoarea, ori a explodat aparatul!
Poate că ne luminează Crăciunul!
Din
categoria mai lăsați-mă cu MÎNDRU CĂ….
Filed under: dialoguri, impresii — Un comentariu
decembrie 14, 2014
Nu, nu sînt deloc mîndru cînd merg cu metroul la Bruxelles! Nu
există zi să nu dau de un ”șansonetist” român, chiar și atunci cînd sînt doar
4…5 călători în vagon. Dacă nu am eu o predispoziție astrală la întîlniri din
astea, e clar că ”mișună” destui prin subterane… Cu acordeonul, cu gura, cu vioara,
cu cîte două, cu toate la un loc produc ceva oribil, ce se vrea un pretext de
cerșit: început de colinda amestecat cu ”gingîl bel”, ”zaraza” amestecată cu
”oleee!”, de manele, ”ți-a plecat copilu-n lume, negra pîine să mănînce”… toate
urmate de refrenul ”sil vu pleee musiuuu”! Nu, nu sînt deloc mîndru, chiar o
anume jenă mă încearcă…blog
duminică, 14 decembrie 2014
Semne bune anul are!
Sub acești auguri, din titlu, susținuți și de soarele pe care îl credeam mâncat de vârcolaci, ne asociem demersului luminos al PSD de a se redresa pe calea cea bună: dărâmarea șandramalei îmbâcsite cu șobolani de rasă rozalie și ridicarea alteia din beton pur și dur.
La ordinea zilei e acum autoprotecția; fiecare ține marginea, să nu se prăvale hardughia peste el și ai lui. Nimeni nu se îngrijorează de victimele colaterale, adică noi, poporul pesedist, cum ne dezmierda primarul -felcer, Oprescu.
Acum, deocamdată, se emit scenarii,se propun algoritmi.
Subteran, vin acțiunile femeilor, conduse de generăleasa de Plumb: să fie scopiți toți cei pârâți de ea că au din dotare genetică 3(trei) fudulii; nu se numară, ci se taie!
Prima victimă pare imberbul Ivan Turbincă, vânzător de partid și de almanahe.
Schimbarea clamată entuziast de același popor pesedist cere și clarificarea doctrinei, pentru a scăpa de acuza perimatelor „ -izme”.
Mai am și o veste bună proprie; a mică fii-mea, mereu lăudată pentru păcatul asemănării cu tac-su ,a procurat de pe piața neorganizată „ Biblia politică pentru începători”.
Mă sui degrabă în tren și mă ofer consultant al PMVVP; pentru doctrine politice. Ca să inteleagă ce ne trebuie, urgent!
Catehismul politic de mai jos pare de sorginte folclorică. Așa că nu apare pericolul acuzării de copy-paste, de care, încă, nu s-a lecuit viitorul meu șef.
Orientarea partidului ales și actiunile demonstrativeDOCTRINE POLITICE PE INTELESUL TUTUROR, CU EXEMPLE APLICATIVE
vineri, 12 decembrie 2014
Invitație la clacă...
A) Pe 15 nov. vă invitam la un exercițiu amuzant: să analizați, făcând fărâme-fărâmele textul cu care am concurat la proba 12 din concursul SuperBlog.
Vă pun la dispoziție:
-textul compus;
-comentariile făcute de cititori;
-contestația depusă la cele 23 de puncte primite;și răspuns la contestație;
-răspunsul trimis organizatorului la o singură obiecție cu o greseallă semantică;
PRECIZĂRI
Transform în lege zicerea populară: „Cine plătește lăutarii comandă cântecele!”
Așa că declar prezumptivă priceperea juriului în :
-alcătuirea unei asemenea compoziții;
-pricepere stilistică și armonizarea ei cu tema și concursul;
-aprecierea efectelor de marketing cuprinse in textul notat;
-notarea „în orb”, adică fără ură și părtinire;
- aprecierea lucrării pe baza unui plan- barem de puncte.
(Faceți excepție de la pilda lui Iisus;„ Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra!”
La treabă, păcătoșilor! Fără milă!)
De la ALL: OBLOMOV și SAPTE NEBUNI, pe Strada Ficțiuni
A XII-a înțelepciune negustorească : Târgul se face cu bani și nunta cu lăutari!
A pornit ca un demers de riguros marketing editorial la de-acum celebra Editura ALL.
S-a extins rapid unde i se cuvenea locul, adică pe tărâmul lumilor imaginare, recreate, după Atotputernicul, din cu totul alte motive și din cu totul alte materiale de către homo fiction, adică scriitorul.
Homo acesta are și o adresă pe măsură- Strada Ficțiunii; dar e numai convențională, pentru că el se mută mereu în fiecare dintre noi și ne locuiește numai atât cât ne simțim bine în simbioza pe care ne-o propune.
Între aceste întâlniri și găzduiri , el crează noi universuri, adevărate Fata Morgana după care tânjim și bolim. Un fel de „lingoare”a frumosului virtual!
„Strada Ficțiunii” a fost mai întâi un un nume de colecție, cu un logo, dar a scăpat repede de sensul comercial și a devenit metaforă și, mai ales, simbol.
Aceasta ar fi nota definitorie care n-ar trebui să ne scape pentru a distinge dimensiunea culturală a fenomenului.
Pornirea spre Strada Ficțiunii începe din pragul ființei noastre, pe cărari, poteci,ulițe…
Care cresc și se varsă, precum pâraiele, în ape năvalnice.
Și se opresc în poarta școlii.
Doamna, tot mai obosită, dar și mai bucuroasă, ne scoate după un timp, iar în Strada poveștii noastre reale, care e tot mai populată, mai bogată, mai provocatoare., mai dragă, mai necesară.
Reintrăm pe ea cu patima cărții în toate celulele.
Așe și acmu, am înțeles îndemnul din veci al înțeleptului cronicar, Miron Costin, că
„ nu este alta mai frumoasă și mai de folos în viața omului zăbavă, decât cetitul cărților!”
Când ieșim în Strada Ficțiunii, cu pași siguri; fiecare pavelă are pe ea puzderie de furnici, adică fel de fel de semne: cuneiforme, hieroglife, litere și alte litere, care ne fac, șirete cu ochiul spre tainele lor.
Rând pe rând, „Viteazul în piele de tigru”, „ Ramayana”, „Odiseea”, „Divina Comedia”, „Othello”, „Sărmanul Dionis”, devin structura de rezistență a marii noastre construcții epice, depozit pentru lumea ficțiunii literare!
Pentru orientare sistematică, mai bună, să știm că Strada Ficțiunii are cinci secțiuni ( colecții ) tematice:
-Secțiunea CLASIC: opere ale sec.XX, ( multe netraduse încă la noi), cu actiuni surprinzătoare, care vor aduce mari satisfacții cititorilor.
-Secțiunea CONTEMPORAN- dedicată debutanților valoroși, care au cules importante distincții pentru scrierile lor.
-Sectiunea BESTSELLER- consacrată cărților cu mari succese de piață, atractive prin tematică, suspans, umor.
-Sectiunea CRIME- va edita mari romane cu această temă; autohtone și străine, care vă vor satisface flerul de detectivi.
-„ Lista luiAlex. Ștefănescu”, în care distinsul critic și istoric literar va integra cele mai de valoroase nume de scriitori români în galeria valorilor universale.
Din motive ușor de intuit, mă opresc la prima secțiune.
Aici regăsesc un roman care m-a bulversat la prima lectură. Cumpărasem cartea, cu un leu, de la anticariat.
O traducere apărută prin 1966, la BPT: „Oblomov”, de Goncearov.
M-a bucurat noua traducere , apărută recent la ALL, în „ Clasic”.
Tema „ omului de prisos”, prefigurată în litera rusă și de Pierre Bezuhov , din „ Război și pace”, a atins dimensiunea prototipului morbid, dezarmant , care se simțea obosit și prin aerul respirat, - Ilia Ilici Oblomov. Personajul li Gonciarov face de ani întregi un succes deosebit și într-o dramatizare românească, dar și într-un film valoros. Așa că mă pregătesc să sorb noua traducere, și să vad cum asimilez personajul față de anii juneței. Am să încerc și o paralelă cu Remo Erdosian, din romanul „Cei sapte nebuni, al romancierului Roberto Alrt ( apărut tot în Secțiunea Clasic.
„Strada Ficțiunii” este o încercare editorială temerară, care sper să ostoiască setea de lectură a multor generații.
Pentru că nu are sfârșit!
Sper să se plimbe si stăpânul SUPERBLOG pe Strada Ficțiunii, dar nu la plată!
luni, 8 decembrie 2014
OMAGIU UNUI NECUNOSCUT
Normal ar fi ca, atunci când un cruciat al blogosferei este îngenunchiat sub zidurile Ierusalimului virtual, Insetații buimaci ai cuvântului să încline, ca ultim omagiu, lanciile de turnir în memoria eroului necunoscut.
Sunt rânduri pentru blogerul Gelu Odagiu, despre care nu pot relata mai nimic. Nu ne-a sortit timpul nici o încrucișare de drum, nici o lectura din cele trimise eterului. Mediat, am citit o amuzantă poezie în comentariile la o temă de pe SB, referitoare la dezgustătoarea epilare totală.
M-a surprins bonomia mustind în versuri și mă gândeam să mai citesc câte ceva din scrisurile autorului.
Din păcate, nu m-am mai învrednicit!
Astăzi am citi pe Alma Nahe versuri grave, dilematic-existențiale, sub încremenitele IN MEMORIAM. Pentru G. Odagiu.
Am scociorât în site-ul SB versurile amuzante despre practica feminină a epilării. Erau uitate de umezeala caldă a lacrimei și le postez aici ca piatră a unui sfârșit pios de drum.
Cunoscuții săi au , probabil literele virtuale în bernă.
Eu aștern cuvintele triste ale unei romanțe a uitatului rătăcitor- romantic, botoșănean-Arthur Enășescu:
Cruce albă de mesteacăn,
Răsărită printre creste,
Cine te cunoaște-n lume,
Cruce fără de poveste?!
*****
Sfântul îngropat sub tine,
Cine-l va mai ști de-acum?
Cruce albă de mesteacăn,
Lângă margine de drum!
Este adausul meu, în nisipul drumului unui necunoscut!
Și mai jos, șarja binevoitoare, semnată G.O.
Sunt rânduri pentru blogerul Gelu Odagiu, despre care nu pot relata mai nimic. Nu ne-a sortit timpul nici o încrucișare de drum, nici o lectura din cele trimise eterului. Mediat, am citit o amuzantă poezie în comentariile la o temă de pe SB, referitoare la dezgustătoarea epilare totală.
M-a surprins bonomia mustind în versuri și mă gândeam să mai citesc câte ceva din scrisurile autorului.
Din păcate, nu m-am mai învrednicit!
Astăzi am citi pe Alma Nahe versuri grave, dilematic-existențiale, sub încremenitele IN MEMORIAM. Pentru G. Odagiu.
Am scociorât în site-ul SB versurile amuzante despre practica feminină a epilării. Erau uitate de umezeala caldă a lacrimei și le postez aici ca piatră a unui sfârșit pios de drum.
Cunoscuții săi au , probabil literele virtuale în bernă.
Eu aștern cuvintele triste ale unei romanțe a uitatului rătăcitor- romantic, botoșănean-Arthur Enășescu:
Cruce albă de mesteacăn,
Răsărită printre creste,
Cine te cunoaște-n lume,
Cruce fără de poveste?!
*****
Sfântul îngropat sub tine,
Cine-l va mai ști de-acum?
Cruce albă de mesteacăn,
Lângă margine de drum!
Este adausul meu, în nisipul drumului unui necunoscut!
Și mai jos, șarja binevoitoare, semnată G.O.
Dacă n-ar fi existat epilarea?
Simplu:
Nu ar fi existat nici
producători de aparate pentru efectuarea acestei operațiuni
Epilarea n-a existat
Au existat în schimb
Fire de păr crescând în mod necesar
În zone vizibile dar și tainice.
Au mai existat
Simțuri trezite la vederea sau atingerea
Acelor zone cu pilozități
Au existat miresme
Feminine, curate și ne ucise
De tot felul de parfumuri artificiale.
Existau și cuvinte
Rostite cu tremurat de voce.
Și pentru că pe lume
Au apărut bărbați leneși
Care nu aveau răbdare să numere cu tandrețe firișoarele delicate
Și cărora cuvântul dragoste li s-a părut prea greu de rostit,
A apărut cuvântul sex
Care de cele mai multe ori femeilor le ieșea fără soț
Iar bărbaților fără soție,
S-a trecut simplu
De la naturalețe
La epilare.
Simplu:
Nu ar fi existat nici
producători de aparate pentru efectuarea acestei operațiuni
Epilarea n-a existat
Au existat în schimb
Fire de păr crescând în mod necesar
În zone vizibile dar și tainice.
Au mai existat
Simțuri trezite la vederea sau atingerea
Acelor zone cu pilozități
Au existat miresme
Feminine, curate și ne ucise
De tot felul de parfumuri artificiale.
Existau și cuvinte
Rostite cu tremurat de voce.
Și pentru că pe lume
Au apărut bărbați leneși
Care nu aveau răbdare să numere cu tandrețe firișoarele delicate
Și cărora cuvântul dragoste li s-a părut prea greu de rostit,
A apărut cuvântul sex
Care de cele mai multe ori femeilor le ieșea fără soț
Iar bărbaților fără soție,
S-a trecut simplu
De la naturalețe
La epilare.
sâmbătă, 6 decembrie 2014
Confederația LENEI
Bucuroasă de afirmația mea, entuziastă, că îmi seamănă la LENE, a doua-mi fiică a procurat cu grabă nefirească material documentar pentru constituția noului stat- fondat , STATU DEGEABA.
Mă pândește gândul să mă ostenesc o țâră și să pun chiar de o confederație . Am deja cereri de la: Statu-n cur, Statu-n cap, Statu-n față, Statu de drept sau statu de drepți. Nu va fi acceptat Statu-n picioare, suspectat de tendințe teroriste pro muncă.
Avem și o propunere de la d-l Premier: să devenim monarhie neluminată (deci favorabilă odihnei), dânsul fiind pregătit, după succesul electoral recent, să accepte coroana.
* *
*
Ultimele cercetări științifice au făcut constatări excepționale
privind creșterea calității vieții și lungimea acesteia. Să le urmăm
cu sfințenie ! Mai tare ca medicina naturistă.
1. Lenea prelungeşte viața
La 110 ani împliniţi recent, Reginald Dean, născut în Tunstall pe 4
noiembrie 1902, este cel mai bătrân bărbat din Marea Britanie.
Trăieşte în Derbyshire din 1947, iar de-a lungul vieţii sale a fost
martorul a două războaie mondiale, a fost preot în armata britanică şi
învăţător timp de 10 ani, fiind căsătorit de 3 ori.
Rugat să-şi dezvăluie secretul longevităţii, seniorul a mărturisit
candid: lenea!
Mulţi au crezut că e doar o glumă, însă studii recente vin să
demonstreze că un consum mic de energie poate să ne ajute să trăim
mult şi bine.
Persoanele care nu prea se înghesuie să muncească şi care au oroare de
exerciţiile fizice bănuiau de multă vreme acest lucru, dar acum a fost
confirmat de oamenii de ştiinţă: lenea prelungeşte viaţa!
Cei care se trezesc în zori şi sunt agitaţi toată ziua îşi pregătesc
din tinereţe mormântul, susţine dr. Peter Axt, expert în sănătate
publică, citat de Daily Mail. El recomandă să lenevim jumătate din
timpul nostru liber, în loc să ne căznim să mergem la sală ori să
facem jogging.
Dr. Peter Axt şi fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o
carte ("Bucuria Lenii: Cum s-o laşi mai moale şi să trăieşti mai
mult") în care explică pe larg faptul că toţi oamenii posedă o
cantitate limitată de "energie vitală" şi că viteza cu care este
consumată, determină precis speranţa de viaţă a fiecărei persoane.
Cei doi mai spun că activităţile care sunt mari consumatoare de
energie, precum "trasul de fiare" într-o sală de forţă, accelerează
îmbătrânirea şi fac organismul mai susceptibil la îmbolnăvire. "Un
stil de viaţă mai relaxat este important pentru sănătate...
Dacă ai o viaţă stresantă şi faci exerciţii fizice în exces,
organismul produce hormoni care determină instalarea hipertensiunii",
afirmă Axt-Gadermann.
Ea a adăugat că una dintre diferentele-cheie între oamenii mai leneşi
şi cei hiperactivi este că organismele mai active produc mai mulţi
"radicali liberi" molecule instabile de oxigen despre care se credecă
ar accelera îmbătrânirea.
Mai mult, "lenea este, de asemenea, importantă pentru un sistem
imunitar sănătos pentru că celulele specializate în apărarea
organismului sunt mai puternice în condiţii de relaxare decât în
situaţii de stres". Iar în timpul relaxării şi metabolismul este mai
lent, producându-se mai puţini radicali liberi.
Atât Axt-Gadermann, 34 de ani, cât şi tatăl său, în vârstă de 65 de
ani, au fost alergători de cursă lungă (fond), ceea ce le permite să
susţină că vorbesc în cunoştinţă de cauză.
Totodată, ei afirmă că râsul este o alternativă mai sănătoasă decât
alergarea sau exerciţiile fizice.
În carte, cei doi cercetători mai spun că lenea este foarte bună şi
pentru creier. Asta pentru că exerciţiile fizice sau stresul duc la
producerea unui excedent de cortizol, un hormon care vatămă neuronii
provocând pierderi de memorie şi senilitate prematură.
“Lenea nu e nimic altceva decât o obişnuinţă de a te odihni înainte de
a obosi” spunea Jules Renard. Iar butada, foarte reuşită, ar avea o
mai mare aplicabilitate dacă societatea n-ar culpabiliza statul
degeaba,fie el şi pe termen foarte scurt, întreţinând totodată un veritabil
cult al muncii asidue şi al activităţii fizice.
Nota Bene: Bătrânii noştrii spuneau despre o persoană leneşă: Ăsta
trăieşte 100 de ani şi uite... s-a dovedit că aveau dreptate.
Lenea ca factor de progres al omenirii
Robert A. Heinlein, scriitor american de literatură
științifico-fantastică, afirma că „progresul nu este realizat de către
cei care se scoală devreme. Este realizat de oameni leneși care caută
căi mai ușoare pentru a realiza ceva.”
Lenea în viziunea unui general de armată
Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 – 1891) a fost un general
prusac Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei
prusace și un mare strateg. Imediat după numirea în funcție, a trecut
la reforme, între care și modul de instruire și promovare a
ofițerilor.
În acest scop, i-a evaluat după două criterii:
a.. gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și
b.. atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici).
În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe / tipuri de ofițeri:
a.. A: prost și leneș
b.. B: inteligent și harnic
c.. C: prost și harnic
d.. D: inteligent și leneș
Ofițerilor din categoria A, proști și leneși, le-a dat sarcini simple
și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera militară. Este
posibil ca într-o bună zi să le vină o idee bună, dar mai important,
nu creează probleme.
Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici,
erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin
urmare, sunt lideri de slabă calitate. Era posibilă o promovare, dar
nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau
certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp și întocmai, în
toate detaliile.
Ofițerii din categoria C, proști și harnici, erau considerați
periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați
permanent, ceea ce este inacceptabil în armată. Deoarece ar fi putut
crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din
armată.
Ofițerii din categoria D, inteligenți și leneși, erau cei pe care
Moltke îi considera cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții
de comandă. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce
trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai
ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut.
Este adevărat că lenea singură nu este productivă. Ea trebuie
combinată cu inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj
în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lider într-o
organizație.
Lenea în viziunea unui comunist
O lucrare importantă care tratează subiectul este Le droit à la
paresse: réfutation du droit au travail de 1848, scrisă de Paul
Lafargue (1842 - 1911) în 1880 și tradusă pentru prima oară în română
de Alexander Tendler, sub titlul Dreptul la lene.
În esență, autorul arată că marii industriași / patroni consideră că
lenea nu este bună, deoarece muncitorii leneși le scad (patronilor)
posibilitatea de a se îmbogăți tot mai mult. De aceea, prin
publicitate, aceștia conving masele sa cumpere mai mult, astfel că,
pentru a cumpăra mai mult, muncitorii vor munci mai mult, în final
ajungând să fie epuizați fizic și înglodați în datorii.
Concluzia autorului este că, dacă am munci mai puțin fiecare dintre
noi, am putea trăi toți mai bine, șomajul ar scădea – iar nivelul de
viață al populației s-ar îmbunătăți. Dar nu ar mai câștiga atât de
mult patronii.
privind creșterea calității vieții și lungimea acesteia. Să le urmăm
cu sfințenie ! Mai tare ca medicina naturistă.
1. Lenea prelungeşte viața
La 110 ani împliniţi recent, Reginald Dean, născut în Tunstall pe 4
noiembrie 1902, este cel mai bătrân bărbat din Marea Britanie.
Trăieşte în Derbyshire din 1947, iar de-a lungul vieţii sale a fost
martorul a două războaie mondiale, a fost preot în armata britanică şi
învăţător timp de 10 ani, fiind căsătorit de 3 ori.
Rugat să-şi dezvăluie secretul longevităţii, seniorul a mărturisit
candid: lenea!
Mulţi au crezut că e doar o glumă, însă studii recente vin să
demonstreze că un consum mic de energie poate să ne ajute să trăim
mult şi bine.
Persoanele care nu prea se înghesuie să muncească şi care au oroare de
exerciţiile fizice bănuiau de multă vreme acest lucru, dar acum a fost
confirmat de oamenii de ştiinţă: lenea prelungeşte viaţa!
 |
| Propunere de drapel, pentru noua confederație |
Cei care se trezesc în zori şi sunt agitaţi toată ziua îşi pregătesc
din tinereţe mormântul, susţine dr. Peter Axt, expert în sănătate
publică, citat de Daily Mail. El recomandă să lenevim jumătate din
timpul nostru liber, în loc să ne căznim să mergem la sală ori să
facem jogging.
Dr. Peter Axt şi fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o
carte ("Bucuria Lenii: Cum s-o laşi mai moale şi să trăieşti mai
mult") în care explică pe larg faptul că toţi oamenii posedă o
cantitate limitată de "energie vitală" şi că viteza cu care este
consumată, determină precis speranţa de viaţă a fiecărei persoane.
Cei doi mai spun că activităţile care sunt mari consumatoare de
energie, precum "trasul de fiare" într-o sală de forţă, accelerează
îmbătrânirea şi fac organismul mai susceptibil la îmbolnăvire. "Un
stil de viaţă mai relaxat este important pentru sănătate...
Dacă ai o viaţă stresantă şi faci exerciţii fizice în exces,
organismul produce hormoni care determină instalarea hipertensiunii",
afirmă Axt-Gadermann.
Ea a adăugat că una dintre diferentele-cheie între oamenii mai leneşi
şi cei hiperactivi este că organismele mai active produc mai mulţi
"radicali liberi" molecule instabile de oxigen despre care se credecă
ar accelera îmbătrânirea.
Mai mult, "lenea este, de asemenea, importantă pentru un sistem
imunitar sănătos pentru că celulele specializate în apărarea
organismului sunt mai puternice în condiţii de relaxare decât în
situaţii de stres". Iar în timpul relaxării şi metabolismul este mai
lent, producându-se mai puţini radicali liberi.
Atât Axt-Gadermann, 34 de ani, cât şi tatăl său, în vârstă de 65 de
ani, au fost alergători de cursă lungă (fond), ceea ce le permite să
susţină că vorbesc în cunoştinţă de cauză.
Totodată, ei afirmă că râsul este o alternativă mai sănătoasă decât
alergarea sau exerciţiile fizice.
În carte, cei doi cercetători mai spun că lenea este foarte bună şi
pentru creier. Asta pentru că exerciţiile fizice sau stresul duc la
producerea unui excedent de cortizol, un hormon care vatămă neuronii
provocând pierderi de memorie şi senilitate prematură.
“Lenea nu e nimic altceva decât o obişnuinţă de a te odihni înainte de
a obosi” spunea Jules Renard. Iar butada, foarte reuşită, ar avea o
mai mare aplicabilitate dacă societatea n-ar culpabiliza statul
degeaba,fie el şi pe termen foarte scurt, întreţinând totodată un veritabil
cult al muncii asidue şi al activităţii fizice.
Nota Bene: Bătrânii noştrii spuneau despre o persoană leneşă: Ăsta
trăieşte 100 de ani şi uite... s-a dovedit că aveau dreptate.
Lenea ca factor de progres al omenirii
Robert A. Heinlein, scriitor american de literatură
științifico-fantastică, afirma că „progresul nu este realizat de către
cei care se scoală devreme. Este realizat de oameni leneși care caută
căi mai ușoare pentru a realiza ceva.”
Lenea în viziunea unui general de armată
Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 – 1891) a fost un general
prusac Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei
prusace și un mare strateg. Imediat după numirea în funcție, a trecut
la reforme, între care și modul de instruire și promovare a
ofițerilor.
În acest scop, i-a evaluat după două criterii:
a.. gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și
b.. atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici).
În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe / tipuri de ofițeri:
a.. A: prost și leneș
b.. B: inteligent și harnic
c.. C: prost și harnic
d.. D: inteligent și leneș
Ofițerilor din categoria A, proști și leneși, le-a dat sarcini simple
și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera militară. Este
posibil ca într-o bună zi să le vină o idee bună, dar mai important,
nu creează probleme.
Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici,
erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin
urmare, sunt lideri de slabă calitate. Era posibilă o promovare, dar
nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau
certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp și întocmai, în
toate detaliile.
Ofițerii din categoria C, proști și harnici, erau considerați
periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați
permanent, ceea ce este inacceptabil în armată. Deoarece ar fi putut
crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din
armată.
Ofițerii din categoria D, inteligenți și leneși, erau cei pe care
Moltke îi considera cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții
de comandă. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce
trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai
ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut.
Este adevărat că lenea singură nu este productivă. Ea trebuie
combinată cu inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj
în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lider într-o
organizație.
Lenea în viziunea unui comunist
O lucrare importantă care tratează subiectul este Le droit à la
paresse: réfutation du droit au travail de 1848, scrisă de Paul
Lafargue (1842 - 1911) în 1880 și tradusă pentru prima oară în română
de Alexander Tendler, sub titlul Dreptul la lene.
În esență, autorul arată că marii industriași / patroni consideră că
lenea nu este bună, deoarece muncitorii leneși le scad (patronilor)
posibilitatea de a se îmbogăți tot mai mult. De aceea, prin
publicitate, aceștia conving masele sa cumpere mai mult, astfel că,
pentru a cumpăra mai mult, muncitorii vor munci mai mult, în final
ajungând să fie epuizați fizic și înglodați în datorii.
Concluzia autorului este că, dacă am munci mai puțin fiecare dintre
noi, am putea trăi toți mai bine, șomajul ar scădea – iar nivelul de
viață al populației s-ar îmbunătăți. Dar nu ar mai câștiga atât de
mult patronii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Intre mine și ALL e ceva! Nu, nu falimentul! I-am salvat anul trecut de la acest pericol!
Mulțam că m-ai informat. Habar n-aveam și chiar voiam să joc la LOTO nota maximă!
Nu ai cont de facebook? Pe grupul superblog sunt cateva voci care sustin, ca si mine, ca intre articolul tau si cel castigator nu ar fi "o cale-atat de lunga".
Am căzut victimă gaițelor care mai ciugulesc bobițe de pe blogul meu, cum că postarea de ici-sus era aproape de premiul I și că e musai să cer dreptate înaltei autorități juriale. Ba,cică, au scurmat revoltă și pe feisbuc. Mai dihai decât cea din diasporă, la vot!
Așa am căzut pradă păcatului zavistiei, zisă „contestație.”
După o săptămâna de ardere a creierelor de pe Strada (cărarea,poteca, ulița,calea, bulivarul, șoseaua, autostrada și ce mai vreți!), ziceam „Strada ficțiunii”, am primit sentința: se majorează nota de la 23 la 30!
Motivul sporului e logic-legic: am dat înaltă considerație sponsorului, scriindu-i corect numele cu doi de l (și mari !), ALL,crescându-i deverul chiar cu 30%!
Gata, nu mă mai las păcălit de hulpe!
Dați și voi,acolo, vreo telegramă de mulțumire „ criirilor arse”. Bogdaprosti!
Redactați un articol în care să susțineți ideea că Strada Ficțiunii ar trebui să fie intens circulată.
Cerințe tehnice (obligatorii):
- De menționat Editura ALL
- De menționat numele colecției Strada Ficțiunii
- De menționat una dintre secțiunile colecției: Clasic, Contemporan, Bestseller, Crime sau Lista lui Alex. Ștefanescu
- De menționat 2 titluri din colecția
Strada Ficțiunii, cu numele autorilor și link-uri care trimit la
paginile cărților respective de pe site-ul all.ro
Criterii de jurizare:Descriere Contestatie
Deci,în această cheie semantică, banală pentru oricine se incurcă printre cărți,„ *lingoare* a frumosului virtual”, cum am scris eu, nu prea are legătură cu febra tifoidă! Îmi cer scuze că n-am folosit explicațiile de subsol.