N-a mai apucat acestă mică dreptate făcută de justitie, așa că am lăsat eu să țâșnească din partea neagră a sufletului, aste rânduri, de care nu sunt chiar mândru.
* * *
N-am puterea și omenia iertării, de care ar fi dat probă mama, revăzându-l pe monstrul Vișinescu, dus la ocnă. Nu am nici cultul Hristic al obrazului cel'lalt oferit Răului spre pălmuire.
Dar aș schimba pedeapsa.
Aș alege alt loc de „odihnă și meditație asupra faptelor comise”:
O celulă din închisoarea acum părăsită, probabil, de la Rm. Sărat, amenajată, mobilată exact ca pe vremea șefiei lui.
L-aș incarcera în acest spațiu, singur-cucuvea în toată hardughia,
și aș plăti un om care să-i aducă mâncare bună, apă, medicamente, zilnic.
I-aș impune acelui om să nu scoată o vorbă cu criminalul. Să lase cele aduse pe cimentul celulei, să încuie ușa,cu vizorul deschis, ca să intre fantomele amintirilor, și să plece acasă.
Să nu aibă „bravul” Vișinescu niciun paznic. Afară de acele fantome.
Poate, după o lună- două ,l-aș grația, deși cred/sper că n-ar mai fi nevoie!
Sadic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu