joi, 11 februarie 2016

CUI PRODEST?!


Destinul, cred că-l cheamă Ion Prostu, își bate iar joc de mine și de-ai mei.
În '947, ne-a lăsat pe mine și soru-mea fără părinți. Au înfundat pușcăriile, ca dușmani ai poporului: mama la Mislea, unde a învățat cumsecădenia unuia Vișinescu, tata - la Gherla,unde i s-au albit oasele, împrăștiate de câini.
Cică, ei doi ar fi pus la cale și condus o răscoală, contra noii orânduiri sociale!
După '89 nimeni n-a devenit răspunzător pentru caznele lor.
Doar mamei i s-au aruncat câte o sută- două de lei,pentru fiece an de temniță. Un fel de pomană.
N-a mai apucat să-l vadă pe ferocele ei comandant de ocnă, Vișinescu, dus după gratii. dar ghicesc ce ar fi zis:
- Doamne, cât de jalnic arată. Dumnezeu să-l ierte!
Și, sprijinindu-și într-un băț de corn afumat cele vreo 40 de chile de oase descărnate, după ce ar fi făcut o cruce largă, menită să fugărească demonii,s-ar fi dus în gradină, să simtă fiorul de semne ale primăverii.
Ar fi avut 107 ani.
Dar n-a putut să se păstreze decât 93 și n-a prins să-l mai vadă pe comandant dus la ocnă.

2 comentarii:

  1. Mie mi s-a parut derutanta toata treaba cu Visinescu...pe de-o parte stii cat de diabolic a fost, pe de alta te uiti la mosneagul acela care sta fata in fata cu moartea si te intrebi la ce bun o condamnare atat de tarzie. Dar, la fel ca si cu fostii fascisti, vanati si acum, la varste inaintate,justitia isi urmeaza cursul. Daca noua incep sa nu ne mai spuna nimic lucrurile astea, ce crezi ca inteleg generatiile tinere din fervoarea aceasta?

    RăspundețiȘtergere
  2. Fac parte dintre aceia însemnați cu pecetea Răului, precum nenorociții de la Auschwitz. Nu pot cere nimănui să-mi fie sprijin sau confesor. Nu uit, nu iert! Dar știu, al Dracului de bine, cum rânduiește și valorifică întâmplările Istoria nepăsătoare.

    RăspundețiȘtergere